298 matches
-
manipulare (spre exemplu influența nelegitimă a patronilor asupra conținutului unei publicații) nu se regăsesc direct, prin manifestări tipice, ci indirect, prin efectele pe care aceste intervenții le produc asupra textului jurnalistic. Lucrarea este structurată pe șapte capitole principale. Primul, Radiografia discursivității, analizează numeroase paradigme ale discursivității, în încercarea de a decela un sens al conceptului de discurs, caracteristicile și componentele acestuia. Noțiunea de discurs este esențială pentru relevarea întinderii și trăsăturilor discursului jurnalistic, întrucât fixarea unui sens sau altuia pentru conceptul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
a patronilor asupra conținutului unei publicații) nu se regăsesc direct, prin manifestări tipice, ci indirect, prin efectele pe care aceste intervenții le produc asupra textului jurnalistic. Lucrarea este structurată pe șapte capitole principale. Primul, Radiografia discursivității, analizează numeroase paradigme ale discursivității, în încercarea de a decela un sens al conceptului de discurs, caracteristicile și componentele acestuia. Noțiunea de discurs este esențială pentru relevarea întinderii și trăsăturilor discursului jurnalistic, întrucât fixarea unui sens sau altuia pentru conceptul de discurs determină schimbări ale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
conceptului de discurs, caracteristicile și componentele acestuia. Noțiunea de discurs este esențială pentru relevarea întinderii și trăsăturilor discursului jurnalistic, întrucât fixarea unui sens sau altuia pentru conceptul de discurs determină schimbări ale câmpului cercetării. Astfel, capitolul va delimita, prin radiografierea discursivității, o arie și o metodologie de cercetare a discursului în general, care se va constitui în grilă de cercetare a discursului jurnalistic. Cel de al doilea capitol delimitează sensul și caracteristicile discursului jurnalistic, plecând de la trăsăturile și nivelurile identificate pentru
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lucrare va încerca să arate cum a patra putere își pierde autoritatea morală de a informa și comenta obiectiv spațiul public în schimbul forței de a schimba miniștri, de a realiza afaceri, de a vinde cu orice preț. 7 I. RADIOGRAFIA DISCURSIVITĂȚII Noțiunea de discurs este esențială pentru relevarea întinderii și trăsăturilor discursului jurnalistic, întrucât fixarea unui sens determină schimbări ale câmpului cercetării. Capitolul analizează paradigme ale discursivității, în încercarea de a decela un înțeles al conceptului de discurs prin identificarea caracteristicilor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
miniștri, de a realiza afaceri, de a vinde cu orice preț. 7 I. RADIOGRAFIA DISCURSIVITĂȚII Noțiunea de discurs este esențială pentru relevarea întinderii și trăsăturilor discursului jurnalistic, întrucât fixarea unui sens determină schimbări ale câmpului cercetării. Capitolul analizează paradigme ale discursivității, în încercarea de a decela un înțeles al conceptului de discurs prin identificarea caracteristicilor acestuia la diferite niveluri de analiză. I.1. Conceptul de discurs Conceptul de discurs este revendicat ca obiect de studiu de mai multe discipline cu frontiere
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ale cunoașterii umane: filosofie, politică, educație, religie, ecologie, justiție. Pentru arta elocinței, însă, discursul rămâne un eveniment comunicativ unic, al cărui impact poate fi analizat prin intermediul tehnicilor și mecanismelor argumentative, ideatice, textualiste sau stilistice. O altă știință preocupată de fenomenul discursivității, având totodată și unele rădăcini retorice, este pragmatica. Aceasta are sensul de "studiu al uzului limbii, privită nu ca sistem de semne, ci ca acțiune și interacțiune comunicativă"2. Definițiile pragmaticii sunt multiple. Pentru Charles Morris, pragmatica este acea parte
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
este produs. Așadar, în cadrul pragmaticii, discursul este analizat în calitatea acestuia de ansamblu text-context, cu accent pe funcția perfomativă a limbajului, acesta din urmă înțeles ca având un rol referențial, comunicațional și acțional. Pragmatica ar fi, din această perspectivă a discursivității, o lingvistică a uzului, examinând efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii și receptării enunțurilor, atât sub aspectul structurii, cât și al semnificației acestora. Analiza conversațională a influențat și ea cercetările asupra discursivității. Această perspectivă s-a dezvoltat, în Statele Unite
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Pragmatica ar fi, din această perspectivă a discursivității, o lingvistică a uzului, examinând efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii și receptării enunțurilor, atât sub aspectul structurii, cât și al semnificației acestora. Analiza conversațională a influențat și ea cercetările asupra discursivității. Această perspectivă s-a dezvoltat, în Statele Unite, la sfârșitul anilor '70, ca un curent în cadrul etnometodologiei 5, preocupat de studiul schimburilor verbale reale, cotidiene. Discursul este definit ca "tot ceea ce este produs al unei interacțiuni predominant lingvistice, care poate fi
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sau fabricat, în anumite dimensiuni lingvistice, textuale și situaționale"6. Astfel, termenul de discurs este utilizat, în analiza conversațională, într-un sens larg, care depășește concepția standard asupra discursului monologal, prin evidențierea locurilor sociale ale discursului și prin extinderea ariei discursivității asupra dialogului. John Gumperz 7, un reprezentant de seamă al curentului, consideră că a vorbi înseamnă a interacționa, pentru că prin conversație îi schimbi pe alții și te schimbi pe tine însuți sub acțiunea celorlalți. Această abordare se opune concepției liniare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
constituie în instrumente metodologice importante pentru toate științele care analizează limbajul. În plus, multiplicarea parametrilor condițiilor de producere a discursului prin înglobarea dialogismului, a practicilor sociale, a limbajului non-verbal și a problematicii imaginii colocutorilor, reprezintă o extindere necesară a ariei discursivității realizată de analiza conversațională. În această perspectivă, discursul se individualizează printr-o serie de caracteristici. Dominique Maingueneau propune un număr de opt trăsături specifice acestuia 12. Astfel, în primul rând, discursul mobilizează structuri de ordin transfrastic, ce rezultă din regulile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
la nivelul textului, prin caracteristici proprii, determinate pe două direcții: formă și conținut. În aceste condiții, relațiile dintre conceptele introduse sunt reprezentate în schema de mai jos. Schema 1: Schema de funcționare a universului de discurs În concluzie, capitolul Radiografia discursivității a analizat conceptul de discurs, în încercarea de a-i delimita un sens clar, operabil în această cercetare, cu trăsături specifice și având anumite componente. Așa cum am concluzionat la finalul primului subcapitol, conceptul de discurs asumat se plasează în interiorul paradigmei
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
moment dat, într-o anumită situație. Discursul politic, cel publicitar și cel ludic sunt doar câteva dintre discursurile cu care discursul jurnalistic are relații foarte strânse, de multe ori fiind destul de greu să operezi o distincție între aceste forme de discursivitate, interferențele traducându-se, uneori, în confuzii care țin de scopul sau de forma fiecăruia. Vom caracteriza pe scurt aceste tipuri de discursuri, așa cum apar ele prin mass-media, pentru a putea evidenția confluențele dintre acestea. Considerăm că aplicarea metodologiei noastre și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sinteză constructivă, clasică, integrală”. În ciuda aparențelor, asemenea postulate nu contrazic, totuși, respingerea „gramaticii” și a „logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decât cea moștenită, ținând de canoanele discursivității și în corespondență cu o ordine a realului. Poezia nouă, ca și arta de avangardă, se vrea esențialmente antimimetică, evadată - cum se putea citi în manifestul revistei Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică își mărturisește insubordonarea față de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din paginile consacrate noii sale „gramatici” a poeziei, așa cum se conturează ea în articolele publicate între anii 1924-1927 în revistele 75 H.P., Punct și Integral: negare radicală a gramaticii și logicii ca tipare ale limbajului conceptual, respingere, ca atare, a discursivității („anecdota cuvintelor”), aducere la zi a concepției mallarméene privind cedarea de către poet a „inițiativei cuvintelor” și a rimbaldienei „alchimie du verbe”, în sensul considerării cuvântului ca material cu semnificație și valoare în sine, putându-se dispensa, ca atare, de simbol
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca și total autoreferențialitatea, subtila „chimie a cuvintelor”. Compensat adesea de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu de mai puține ori agravat de utilizarea abuzivă a comparației - ca în mai vechile Restriști -, ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca în următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi împlânți privirile ca brazi Se leagănă sângele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare de permanentă alertă a sensibilității care îl particularizează în contextul poeziei românești moderne. Organicitatea acestor poeme nu e de judecat, desigur, la nivelul discursivității exterioare (cartea întreagă e un mozaic alcătuit din cele mai diverse piese, cu salturi bruște de la un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci în energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar în jurul temei centrale: un fel de „artă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
despre acest volum, G. Călinescu îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborât de la elementele, ca să zicem așa, „nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținând unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în câmpuri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de Ilarie Voronca în limba română - realizează cu adevărat o asemenea depășire. Nu pentru că poetul ar aborda cu totul imagismul somptuos (performanțe de tipul celor trecute în revistă până aici continuă să se producă în fiecare pagină) și nici pentru că „discursivitatea”, a cărei pondere în organizarea textului era în creștere mai ales de la Zodiac încoace, ar fi dispărut pe de-a-ntregul. Dar în noua carte registrul imaginar altădată atât de entropic, atinge, în sfârșit, un grad de coeziune rareori realizat până
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Breton - „afinități secrete” ale cuvintelor, „care le lasă tot felul de noi mijloace de a se combina”, - implicând opoziția față de formele închiderii și stagnării, exprimată uneori (și mai ales în ultimele poeme) chiar la modul retoric mai tradițional, într-o discursivitate care a atras atenția criticii încă în momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg în mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme” de până acum, începutul unei anumite degajări de supraâncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina în Petre Schlemihl și Patmos, restrângând dispersia asociativă. Trebuie să căutăm mult până să descoperim o succesiune de comparații ca acestea, referitoare la un singur obiect: „Și crești cu palii arbori în boreala zare /.../ În această oră
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
strofic tradițional, profitând chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar în Ulise, mișcarea însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curând de modernismul moderat decât de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua în Zodiac și mai ales în Petre Schlemihl, certificând înrudiri whitmaniene (detectabile încă în Ulise) și anunțând accentele de retorică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul lui Virgil Mazilescu. Frecventarea boemei asigură clișeul, băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea a textului propriu-zis, care face stop-cadru pe secvențe din viața „fratelui sardele” aflat în cârdășie cu
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
acte de limbaj. Acestea din urmă au ca o caracteristică principală performativitatea, adică acționează asupra interlocutorului, determinându-l atât la nivel cognitiv, cât mai ales la nivel afectiv și volitiv-comportamental. În capitolul al doilea analizăm conectivitatea ca dimensiune sintactică a discursivității. O construcție discursivă este o conexiune de semne sau entități lingvistice (cuvinte, propoziții, fraze), o conexiune mai mult sau mai puțin corectă și coezivă gramatical, mai mult sau mai puțin coerentă ideatic și consistentă logic. Coeziunea gramaticală este abordată ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
aceasta constituind condiția necesară a cunoașterii teoretice, a adevărului. Adevărul nu mai este „tare”, el presupune grade de manifestare; Searle vorbește de enunțuri „aproximativ adevărate”, Popper de „grade de verosimilitudine” iar Botezatu de „grade de adevăr”. La nivelul semantic al discursivității, putem vorbi de o intenționalitate cognitivă a locutorului, în sensul că acesta este orientat cognitiv spre o anumită stare de lucruri, pe care intenționează să o reprezinte prin limbaj, dar și pentru că el vizează la interlocutor o finalitate cognitivă: înțelegerea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
strategie performativă poate fi considerată și utilizarea din abundență a metaforei (metaforizarea) în construcțiile noastre discursive, deoarece limbajul metaforic este un excelent mijloc de seducție discursivă, și astfel de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin el lumea) este cel care trebuie să reacționeze adecvat la cele emise în secvența discursivă. Intenția locutorului, la acest nivel, este una practică, de a determina anumite efecte la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]