912 matches
-
1968, Vassil Makuha își dă foc pentru independența Ucrainei. Estonia cunoaște un val de sinucideri asemănătoare pentru aceeași revendicare. Pe 4 noiembrie, Andrei Saharev împreună cu alti doi fizicieni crează Comitetul pentru Apărarea Drepturilor Omului. Acum Saharev este cel care întruchipează disidența și, cu fiecare din inițiativele sale, el își extinde câmpul de acțiune: în Ucraina, la Kiev se dezvoltă o mișcare în favoarea apărării drepturilor omului în jurul matematicianului Leonid Pliușci, internat într-o clinică psihiatrică între 1972 și 1976. în 1971, Andrei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din URSS. Succesul operei sale îi permite totuși să finanțeze un fond de ajutorare a deținuților politici. La puțină vreme după aceea, prietenul său Mstislav Rostropovici, muzician cunoscut în întreaga lume, este constrâns și el să ia calea exilului. Totuși, disidența a reușit creeeze o breșă în indiferența occidentalilor. Impactul acordurilor de la Helsinki Pe 1 august 1975, mișcarea primește un sprijin neașteptat odată cu semnarea actului final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) de la Helsinki, și care stipulează: „Statele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în democrațiile populare*, disidenții și opozanții se vor sprijini pe acordurile de la Helsinki pentru a-și legitima acțiunile. în octombrie 1975, Saharov, părintele bombei H sovietice, primește premiul Nobel pentru pace și este în măsură să facă auzită vocea disidenței. Pe 12 mai 1976 ia ființă o asociație pentru respectarea acordurilor de la Helsinki, însuflețită de A. Marcenko, P. Gigorenko și Iuri Orlov care, arestat în februarie 1977, este condamnat în mai 1978 la 7 ani de lagăr. La sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cântecul, cu Bulat Okudjava, Vladimir Vîsoțki sau Alexandr Galici. Caricaturistul Viaceslav Sîsoiev, arestat în 1983 pentru desenele sale după patru ani de clandestinitate, este condamnat pentru „pornografie”. și, în întreaga țară, circulă anecdote, uneori filosofice, care ridiculizează puterea. Occidentul și disidența Acum disidența cuprinde un număr mai mare de oameni și este mai diversificată. Luările de poziție și acțiunile sale întâlnesc aprobarea și chiar susținerea populației, care variază de la o țară la alta. în jurul unui nucleu de persoane angajate total se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bulat Okudjava, Vladimir Vîsoțki sau Alexandr Galici. Caricaturistul Viaceslav Sîsoiev, arestat în 1983 pentru desenele sale după patru ani de clandestinitate, este condamnat pentru „pornografie”. și, în întreaga țară, circulă anecdote, uneori filosofice, care ridiculizează puterea. Occidentul și disidența Acum disidența cuprinde un număr mai mare de oameni și este mai diversificată. Luările de poziție și acțiunile sale întâlnesc aprobarea și chiar susținerea populației, care variază de la o țară la alta. în jurul unui nucleu de persoane angajate total se organizează cercuri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-a stabilit un consens asupra naturii acțiunilor: respingerea violenței și a actelor extreme ca acela al tânărului ceh Jan Palach care și-a dat foc în 1969 pentru a protesta contra normalizării impuse de sovietici. în Occident, părerile asupra disidenței se modifică, nu atât la nivelul conducătorilor cât în societate. Disidenții dispun acum de relee în opinia publică: în 1976, Listy (Scrisoarea), organ al opoziției socialiste cehoslovace, condus de Jiri Pelikan, este tipărită la Paris; în Belgia apar Caietele Samizdat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noiembrie 1979 începe să apară la Paris revista L’Alternative - Pour les droits et les libertîs dîmocratiques en Europa de l’Est... în decembrie 1979, invadarea Afganistanului* este unul din factorii care duc la boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova din 1980. Disidența în democrațiile populare Pe data de 1 ianuarie 1977, ia naștere în Cehoslovacia mișcarea Charta 77, care reia revendicările declarației finale a CSCE. Pe 13 martie, filosoful Jan Patocka, purtătorul de cuvânt al Chartei, moare în urma mai multor interogatorii severe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
figura dramaturgului Vaclav Havel care, după răsunătoarea sa Scrisoarea deschisă lui Gustav Husak, va petrece un total de cinci ani în închisoare, între 1977 și 1989. în Ungaria, condusă din noiembrie 1956 de Janos Kadar, regimul încearcă să frâneze dezvoltarea disidenței care ia amploare printre intelectuali, expulzându-i, în 1973, pe Andreas Hegedüs, Mihali Vaida și Janos Kis. Sociologul Miklos Haraszti este arestat pentru a fi descris, în romanul său Salarii după numărul de piese (1976), exploatarea din uzinele din Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în decembrie 1975, 59 de intelectuali - printre care J. Kuron, L. Kolakowski și A. Michnik - cer abolirea cenzurii. în 1976, după revoltele de la Radom și Ursus, ia ființă Comitetul De Apărare a Muncitorilor (KOR), apoi și alte organizații (ROPCIO, KPN). Disidența se constituie ca opoziție democratică grație unei renașteri a societății civile* care anunță Solidarność*. în Bulgaria, disidența este reprimată cu violență, iar scriitorul Gheorghi Markov este asasinat la Londra în 1978. în România, dictatura cuplului Ceaușescu înăsprește represiunea. în 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cenzurii. în 1976, după revoltele de la Radom și Ursus, ia ființă Comitetul De Apărare a Muncitorilor (KOR), apoi și alte organizații (ROPCIO, KPN). Disidența se constituie ca opoziție democratică grație unei renașteri a societății civile* care anunță Solidarność*. în Bulgaria, disidența este reprimată cu violență, iar scriitorul Gheorghi Markov este asasinat la Londra în 1978. în România, dictatura cuplului Ceaușescu înăsprește represiunea. în 1977, scriitorul Paul Goma, care-și face publică adeziunea la Charta 77, este arestat și constrâns de exil
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care-și face publică adeziunea la Charta 77, este arestat și constrâns de exil*. Muncitorul Vasile Paraschiv, care încearcă să organizeze un sindicat* liber, este persecutat. Inginerul și poetul Gheorghe Ursu este asasinat de către Securitatea în noiembrie 1985. în ciuda izolării, disidența supraviețuiește, și Doina Cornea, profesoară de franceză din Cluj, își face publice scrisorile sale în care critică regimul. în RDG, opoziția se structurează în jurul Bisericilor protestante, străduindu-se să nu înfrunte direct regimul: mișcarea pacifistă născută pe fondul crizei Est-Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
discursul oficial. în Albania, scriitorul Ismail Kadarî este, datorită publicării în Franța a romanelor sale - critici feroce dar foarte abil mascate ale dictaturii lui Enver Hodja -, singura voce care se face auzită într-o societate cvasiparalizată. Victorie morală, înfrângere politică? Disidența rusă resimte șocul situației din Polonia. După un val de expulzări și exilări forțate, puterea face din Saharov ținta preferată a represiunii. Disidenții caută atunci să pătrundă și pe terenul chestiunilor internaționale, intervenind în dezbaterea asupra rachetelor strategice amplasate în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politici, moare pe 8 decembrie 1986 urmat, în octombrie 1987, de Valeri Marcenko, care fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru „propagandă antisovietică”. Gorbaciov încearcă să reprime mișcările independente din Caucaz și din țările baltice. în China*, o primă disidență apare în 1976, cu ocazia morții lui Zhou Enlai*. Promotor al „celei de-a cincea modernități, democrația”, Wei Jingsheng, închis vreme de 14 ani, este eliberat în 1993. Dar mișcarea de contestație internă primește o lovitură de moarte odată cu reprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ani, este eliberat în 1993. Dar mișcarea de contestație internă primește o lovitură de moarte odată cu reprimarea sângeroasă a Primăverii de la Beijing* și, ulterior, regimul n-a mai lăsat nicio speranță nici celei mai mici atitudini disidente. Astăzi, ideea de disidență mai este adoptată de opozanții lui Fidel Castro - Mișcarea Creștină de Eliberare susținând „proiectul Valera” (referendum asupra libertăților) sau pe Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav Havel. Prăbușirea sistemului comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav Havel. Prăbușirea sistemului comunist în 1989-1991 a marcat victoria morală a disidenților, dar constituirea unui câmp politic nou a fost uneori fatală însuși spiritului disidenței în sine. în Rusia, războaiele din Cecenia nu mai sunt denunțate decât de persoane izolate ca Serghei Kovaliev. Alesi președinți ai țărilor lor imediat după dispariția blocului sovietic, foștii disidenți V. Havel, J. Jelev și L. Walesa au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profund atașați ideologiei și proiectului comunist, lui Stalin însuși, până și în Gulagul în care acesta i-a trimis. Alții reușesc să reintre în partid; în sfârșit, o a treia categorie de „foști” rup definitiv cu partidul și alunecă în disidență*. Dezamăgiți, excluși, „trădători” și „renegați” Din 1920, IC* își impune ortodoxia* tuturor partidelor care doresc să devină una din secțiile sale naționale, cu obligația de a aproba 21 de condiții de aderare. și curând, prin bolșevizare, iar apoi prin stalinizare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este precedată de prima adevărată tensiune militară în timpul blocadei Berlinului Occidental declanșate de Stalin din iunie 1948 până în mai 1949. în 1949, configurația teritorială a blocurilor din Europa este stabilizată, fără ca acest lucru să aibă vreun efect liniștitor asupra conflictului. Disidența iugoslavă a lui Tito*, obținerea armei nucleare de către URSS, progresele maccarthysmului în SUA antrenează o radicalizare a Războiului Rece în Europa, între 1949 și 1953. Confruntarea nu este militară, dar blocurile se militarizează, deschizându-se mai ales calea reînarmării Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin violență aspirațiilor Primăverii de la Praga* din 1968 și înființării sindicatului Solidarność* în 1980. în ciuda puterii sale, URSS începe să întâmpine din ce în ce mai multe dificultăți în a-și controla „tabăra” minată de ruptură și de competiția cu China lui Mao, de disidențele est-europene și sovietice - chiar dacă ele nu sunt decât expresia luptei unor minorități -, de concurența făcută partidelor comuniste din Europa Occidentală de către stângism*. Conflictul chino-sovietic* pune problema locului și a naturii URSS. Este ea o putere a Nordului, exercitând o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a autorului și a mai multor colegi ai săi acuzați de a fi luat parte la crearea unui Partid Comunist al Tineretului la Voronej. Sub Brejnev*, tinerii reacționează în fel și chip la problemele politice, economice și sociale: intrarea în disidență*, dezvoltarea contrabandei de produse occidentale în contextul penuriei cronice, avântul contra-culturii (poeți, hippies, rockeri). Politica de glasnost a lui Gorbaciov* nu mai ascunde existența unui anumit tineret „fără ocupație”. Filmul lui Vassili Piciul Mica Vera (1988) schițează portretul unei adolescente
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la Varșovia pătrund masiv în Cehoslovacia pentru a pune capăt Primăverii de la Praga, o încercare de reformare a regimului comunist. Mulțimea pragheză, pașnică, înconjoară tancurile sovietice și încearcă să explice tinerilor soldați că în Cehoslovacia n-are loc nicio contrarevoluție. =DISIDENȚA= 20. Pe 17 august 1962, un tânăr zidar de 18 ani, Peter Flechter, și prietenul său Helmut Kulbeik încearcă să treacă Zidul Berlinului. Surprinși de o patrulă, Kulbeik reușește totuși în tentativa sa, dar Flechter este rănit de un glonte
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și mai mult impact: Gluma, roman publicat la puțină vreme după reprimarea Primăverii de la Praga*. Cartea deriziunii și a uitării și, în 2003, Ignoranța în care revine asupra cicatricilor de neșters ale exilului la care a fost constrâns în 1975. Disidența* cehă și slovacă numără mulți alți scriitori ale căror romane înfățișează individul confruntat cu mecanica totalitară: Pavel Kohout (Executanța, 1979), Josef Skvorecki (Minunea din Boemia, 1972), slovacul Dominik Tatarka (Demonul consimțirii, 1956). Dramaturgul Vaclav Havel (Audiența, Vernisajul, 1957; Petiția, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi, de convocarea la sediul IC a celor mai multe dintre cadre și de distribuirea personalizată a responsabilităților. Această muncă de reorganizare și de specializare a aparatului îi permite partidului să înfrunte șocurile și mai ales să limiteze la maximum posibilitățile de disidențe colective, întărind astfel definiția Unității și interzicând de facto orice posibilitate de a crea un grup opozițional, dacă nu chiar disident* - de exemplu, troțkist*. La urma urmelor, acest tip de organizare, care a constituit, decenii la rând, forța partidelor-state și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politici ajung până la urmă să fie mai mari decât beneficiile. Prin semnarea, în 1975, a actului final de la conferința de la Helsinki, care-i garantează URSS granițele din 1945 și schimburi tehnologice, dar care implică apărarea drepturilor omului, Brejnev* declanșează mișcarea disidenței*. în 1989, renunțând la folosirea violenței pentru împiedicarea prăbușirii democrațiilor populare, Gorbaciov* alege cooperarea cu occidentul și definitiva socializare a URSS în ordinea internațională. Dar, prin acest gest, dezagregă principiul de legitimitate a URSS și îi grăbește dispariția și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în feroce lupte de gherilă și campanii de atentate care provoacă moartea a peste 160.000 civili. PRIMĂVARA DE LA BEIJING Nu una, ci trei „primăveri de la Beijing” au fost și toate au inclus un amestec de contestare reformistă și de disidență radicală: în 1957, 1978-1979 și 1989. Destul de diferite, cele trei „momente” au fost cu sălbăticie reprimate din cauza ecoului lor, dar și pentru că îi contestau partidului comunist chinez moștenirea celei dintâi „primăveri”: cel al revoltei din mai 1919, din care au
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la sfârșitul lui 1978. Deng Xiaoping* are nevoie de sprijinul maselor: la Beijing și apoi în alte orașe, se înmulțesc protestele victimelor Revoluției Culturale și denunțurile împotriva responsabililor încă puternici. Când lucrurile se precipită, contestarea tinde să se transforme în disidență*. încurajată de vizita lui Deng în SUA, mișcarea se radicalizează în jurul conceptului de democrație* impus de Wei Jingsheng, un fost gardian roșu, și organizează manifestații ale reclamanților sau de apărare a drepturilor omului. începând din martie 1979, principalii lideri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]