563 matches
-
prin greșelile și căințele proprii. Μ Cel care consideră că simplele scuze sunt suficiente pentru a repara nedreptatea făcută cuiva dovedește că este superficial, În primul rând, În raport cu sine Însuși. Μ Unii realizează actul mustrării de conștiință cu o ipocrizie disimulată: se declară neputincioși În lupta cu propriile slăbiciuni, pentru a obține astfel mila celorlalți și justificarea pentru viitoarele lor păcate. Μ Câte Îndoieli, atâtea motive de a face mai puțin decât ne este În putere. Μ Unui scop Înălțător, o dată
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist, exaltare divină etc.). Μ Inventând cuvintele și botezând cu ele lucrurile și evenimentele, omul s-a putut desprinde de aceste aspecte ale realității și astfel și-a creat o lume a sa (emancipându-și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe care târziu, în Mărturisirile unui anonim (1974), o privea cu sentimente amestecate, între jenă și disimulată mândrie -, omul I. a stârnit mai degrabă compasiunea confraților (Panait Istrati și Tudor Arghezi, în special, l-au ajutat mult), în timp ce poetul I. s-a bucurat de unele aprecieri reconfortante. Cele nouă volume și plachete de versuri apărute într-o
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
Blaga. Or, universul rural există sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunică și ideilor despre artă. D. cultivă o frază articulată după legile naturalului, simplității și ale tăcerii semnificative. Ea trebuie auzită, stângăcia expresivă poartă pecetea ingenuității și rostirii disimulate, ocolite, țărănești. Pe de altă parte, ea vorbește despre refuzul sincronizării totale cu tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu mândrie, faptul că aparține lumii pe care o înfățișează. Întregul e o formă de existență a lumii rurale, un
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
și reconstrui în imaginar realități originare. Căile pământului (1960) evocă spațiul Bărăganului, copilăria petrecută la țară, strămoșii, tradițiile ce vin dintr-un timp imemorial, dar și vremurile noi în care activistul de partid schimbă viața la sate. Cu o trufie disimulată, G. se vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
grup relativ omogen, majoritatea dintre ei fiind formați În aceleași Înalte Școli precum Institutul de Științe Politice și ENA. Ei constituiau varianta liberală a intelectualilor de apărat din partidele comuniste, având ca particularitate faptul că, În cazul lor, ideologia era disimulata de «locurile comune», eufemizate și formalizate În «locuri neutre», unde se Întâlneau «conducătorul luminat cu intelectualul clarvăzător». Bourdieu vorbește În acest sens de nouă koiné ideologică, neutralizata și rutinizată din punct de vedere școlar, impusă și inoculata, convertita În scheme
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
că o reprezintă În deceniul anterior. Calificative atribuite Înainte scriitorilor, precum «progresist» sau «reacționar», dispar din discursul public. Criticii și istoricii literări au Înlocuit astfel scriitorii de partid ai anilor ’60 În calitate de producători ideologici. Luptele estetice deveniseră astfel lupte politice disimulate, contribuind de fapt la depolitizarea câmpului, printr-un discurs adesea aluziv și eufemistic. Pierderea de sens ideologic al opoziției Între «tradiție» și «modernitate» explică În bună măsură interesul manifestat la sfârșitul anilor ’80 pentru postmodernism. Cererea partidului de a produce
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
poziții apropiate celor comuniste. Cum însuși o spune, în Cuvânt după o jumătate de secol, autorul, în oroarea de fascism, a „supradimensionat figura lui Lenin”, care „i-a părut o figură providențială”. În stalinism a văzut tot atunci (cum mărturisește disimulat și în Eu & tu & el & ea...) doar o deviere temporară, conjuncturală, de la leninism, apreciere pe care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota prudent Georges Duby -, căci „întreaga noastră documentație... este de proveniență masculină”; „încrezându-ne prea mult în ceva ce spun bărbații, am risca să ne înșelăm, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
carte de convorbiri cu N. Steinhardt, „monahul de la Rohia”, publicată în 1992, s-a constituit din corespondența celor doi. Formulate și expediate zilnic, cele „365 de întrebări incomode” reflectă criza spirituală a celui care încearcă limpeziri, ca într-un jurnal disimulat. Început la 11 ianuarie 1988, dialogul epistolar s-a întrerupt la 11 martie 1989, în preajma morții destinatarului. Întrebările și răspunsurile aduc în discuție teme care acoperă o arie vastă, aproape derutantă prin diversitate, de la condiția scrisului și a scriitorului la
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Songs - Visuri și cântece (1998), un reușit exercițiu poetic în limba engleză. Câteva culegeri de eseuri și consemnări, între care Călătorind prin „Țara frunzei de arțar” (1998), scrisă în colaborare cu fiica sa, Cristina Segărceanu-Udrea, sunt impregnate de poezia ușor disimulată a lucrurilor și faptelor prezentate, în vreme ce Stele de mare sau Fals tratat de poezie (2000) se dorește a fi un util îndreptar pentru cei ce bat la porțile poeziei. SCRIERI: Fuga din hazard, București, 1970; Solitarul citadin, București, 1972; Embleme
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
este Lumina în culise sau Nu avem autori, în care personajul principal al unei piese istorice refuzate de teatre din cauza lipsei de implicare în actualitate își face apariția în apartamentul autoarei, încercând să susțină piesa în fața unor persoane influente reale, disimulate aici sub alte nume. Ș. mai scrie versuri (Mirabila povară - Du côté de chez moi, 1999), eseuri, reflecții, evocări, acestea adunate sub titlul Lângă tâmpla cerului (1998), texte elaborate în Germania, între 1987 și 1990, despre condiția diasporei românești, despre
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
în căutare de subiecte, în bufete, în cinematografe, pretutindeni unde profesia ori circumstanțe de viață personală îi poartă pe câțiva tineri ziariști. Aceștia discută între ei, se tachinează, își fac foarte sumare confidențe, unii și declarații de amor, deschise sau disimulate, dar ceea ce îi caracterizează e o anume intelectualitate, o vervă livrescă, o predispoziție de a se referi, indiferent de natura conversațiilor, la opere și personalități din toate domeniile, mai cu seamă din acela al artei. Expansivi, comunicativi, unii dintre ei
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului, asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar o face disimulat, trecând afectul în note de vag umor și ironie discretă. Un mod al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
unui scriitor martir al comunismului. Prin formula poetică, placheta de debut, Mereu doi, se înscrie în lirica modernă cu aderențe suprarealiste. Tema esențială, iubirea, o iubire explozivă, totală, devine pretext al unui discurs polifonic, intertextual, generat de un eu liric disimulat. În poeziile coagulate în ciclurile În Litere, În Melodramă, În Lucruri, În Sonete, U. animă mituri, resemnifică elemente vegetale, minerale și animale, improvizează, iar spiritul său ludic se înrudește cu cel barbian ori stănescian: „Undeva plânge o broască/ mă plânge
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
dovadă și polimetria experimentală din Strofe, Versuri heterometre, Opt rânduri, Quarta rima, Versuri în heterometre albe, Strofe stinghere. Întotdeauna Z. compune, literaturizează. De obicei urmează canonul, o poetică normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
psihiatrică este de două ori mai mare decât prevalența agresivității În TOC simplă. Incărcătura agresivă și ambivalenta apare, ca și În simtomatologia obsesională, și În tulburarea anxios - fobică. Frica și dispoziția instabilă, intolerantă, contradictorie, duc la conduite agresive, complicate și disimulate, Întrucât Îi este frică, atât de propria violență cât și de propria dorință. Pacienții cu epilepsie au Înspaimântatoare accese de furie, de o violențăa extremă, Îndreptată Împotriva familiei, cu amnezie ulterioară . Cei mai mulți sunt greu de suportat de anturaj datorită iritabilității
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
ți de victimă; 7.Victime politice persoane care au de suferut datorită convingerilor lor politice, care nu sunt neapărat concretizate în acțiuni. IV. Stări de criză victimologică și asistența lor. Stările psihopatologice critice de criză exprimă stări reactive acute, mașcate, disimulate sau în alte expresii substitutive de trenanta durabilă, de etiologii și sures subiectivate în raportul lor față de sine și de ceilalți . Stările critice de risc îndreptățesc inițiativele de instituire a multiple forme de asistență medicală (psihiatrică, chirurgicală, neurochirurgicală, toxicologica, etc.
SEMNIFICATII MEDICALE ALE VICTIMOLOGIEI IN CONDUITELE AGRESIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Carmen Grigorovici, G. Crumpei, L. Barbacaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1461]
-
se construiește grație relațiilor individului cu alții, cu grupul; o identitate evoluează și se modifică în cursul existenței individului (Lipiansky, 1998). Aceste trei condiții au fost satisfăcute în procesul de creare a unei noi identități. A existat o ideologie seducătoare, disimulată eficient, într-o manieră accesibilă din punct de vedere cognitiv, recurgându-se adesea la simplificări și sloganuri. Serge Moscovici ne oferă un model explicativ al propagandei, ca operă de influențare psihologică. Propaganda acționează eficient prin instituirea unui raport social specific
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai bine. Aveam o funcție destul de mare. Luau alimente mai întâi cei cu funcții mari, apoi ceilalți, dacă mai rămânea ceva.” 10. Un alt interlocutor, inginer, persoană care a avut întreaga viață funcții de conducere, cu un discurs justificativ bine disimulat sub pălăria muncii și profesiunii („Se muncea serios pe vremea aceea, mă întreb acum de unde izvora atâta energie cu care construiam socialismul”), mărturisește cu inocență: „În modul de viață al familiei mele, coada nu a existat. Aveam intrare mai peste
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sufletească, mai elastică și mai imprevizibilă. Ideologic însă, prozatorul nu părăsește cu totul orbita sămănătoristă. Se simte din modul în care personajele se raportează la oraș, din desele incursiuni întreprinse în memoria lor patriarhală, din prezența unor dezrădăcinați reali sau disimulați. Autorul are pretenția de a descoperi în realitatea contingentă un fenomen nou, de inadaptare cu extensie colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația ficțiunii, a practicat de la început notația biografică sumar disimulată. La capătul lui ‘38 asambla minuscule decupaje din „jurnalul de dăscăliță” într-o școală de periferie, cu exaltări umanitariste și anxietăți biografice: războiul, handicapul etnic, un mariaj de teama singurătății, suspansul activităților conspirative ale uteciștilor. Reportajele anilor ‘50 ilustrează, cu
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime al acestei opere, care ține parcă dinadins cititorul în orizontul celei mai perfecte și în același timp mai omenești banalități. Ceea ce alimentează însă necontenit interesul lecturii este mai presus
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]