377 matches
-
anterior 13. Și, pe deasupra, nu trebuie omisă ori subestimată intensificarea simultană a unor opoziții majore (tinerețe/bătrânețe, sănătos/nesănătos, slab/gras, securitate/risc, poluat/nepoluat) care întovărășesc cultul sănătății. În acest plan, domină nu atât flexibilitatea și concilierea, cât noile disjuncții purtătoare ale unei stări de război și de mobilizare totală contra bolii, a bătrâneții, a poluării, a obezității, a factorilor de risc. În realitate, consumul n-a încetat să fie un câmp de bătaie: când conflictul interuman dă înapoi, acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dedat din plăcere muncii silnice” și nici „hiperharnicul din înclinație” nu va deveni curând idealul social predominant. Societatea hipermodernă nu se definește prin triumful unilateral al performanței, ci prin dualizarea normelor și a polilor de referință care organizează viața socială. Disjuncție între performanță și calitatea vieții, discordanță între depășirea de sine și hedonism: digurile care stăvilesc eroismul de Superman se înalță din chiar fondul fazei III. Se înșală cei care afirmă că obsesia obiectivelor și a excelenței captează toate preocupările, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în zilele noastre există infinit mai multe cuvinte și infinit mai multă reflexivitate referitoare la sentimente decât în comunitățile rurale tradiționale, unde discursul amoros era sărac, stereotip și puțin verbalizat 56. Și poate că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
însă vreo filiație directă. Această particularitate poate fi explicată prin caracterul incoerent al unor traiectorii adoptate: reorientările economice și politice frecvente și brutale au îngreunat cristalizarea clivajelor. Totuși, nu trebuie să credem că este vorba despre o confuzie totală. Dincolo de disjuncțiile istorice, un numitor comun poate fi identificat: toate țările din regiune au cunoscut un proces de "modernizare dependentă". Prin urmare, lucrurile rămânând egale din punct de vedere strict structural și fără posibilitatea de a evidenția o continuitate substanțială între diferitele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și religie, este conceput de Ralea ca o plcere a artificiului, ca opusul naturii. Arta pe care nu o mai preocup decât revelarea anumitor sensuri cu ajutorul simbolurilor. Înțeleas deci ca produs artificial, construit de om, și raportat ca artificialitate la disjuncția om-natur, intra în logica demonstrației gsirea unei chei, care s asigure dac nu în sine explicarea fenomenului creației în totalitate și, deci pân la ultimele implicații ori consecințe, atunci mcar s defineasc credibil, elocvent, parametrii sau elementele specificitții acestui atât
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
sau a unei reprezentări printr‑o plăcere sau neplăcere, fără niciun interes. Numim frumos ceea ce este reprezentat fără concept ca obiect al unei satisfacții universale. Din determinarea kantiană a frumosului ca universal fără concept s‑a de‑ dus prea ușor disjuncția dintre frumos și adevăr (autonomia esteticului). Însă universalitatea fără concept nu elimină semnificația ca atare, ci doar un vehi‑ cul al ei (conceptul). Dar cum arta lucrează cu simboluri, metafore, alegorii, vehiculul privilegiat al sensurilor și adevărurilor ei, este arhetipul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
care personajele se raportează la oraș, din desele incursiuni întreprinse în memoria lor patriarhală, din prezența unor dezrădăcinați reali sau disimulați. Autorul are pretenția de a descoperi în realitatea contingentă un fenomen nou, de inadaptare cu extensie colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat de efortul sisific pe care îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
antagonismului, în acest caz cei doi termeni sunt în echilibru. Admițând să transferăm ideea de antinomie la nivel ontologic, am putea spune că starea T este o reprezentare a acesteia. Dacă, în mod normal, elementele contradictorii sunt despărțite de o disjuncție exclusivă, în starea T acestea par să se conjuge într-o structură antinomică. În legătură cu relația de contradicție dintre elemente, trebuie să înțelegem că în ontologica lui Ștefan Lupașcu aceasta nu dispare niciodată. Este adevărat că în starea T elementele contradictorii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unul după altul, într-o aceeași serie (...). Imaginea complementară reprezintă "suma logică" a eterogenilor din serie. Aici nu avem conflict, opușii se resping ca deosebiți ce subzistă prin ei înșiși, dar această respingere este una "calmă", (...) asemeni alternativelor dintr-o disjuncție inclusivă. Complementaritatea reclamă suma logică a opușilor, deci o disjuncție care să includă, să adune eterogenii, nu să-i anihileze"760. Nu la fel a gândit, se pare, în epocă Louis de Broglie, care a avut rezerve mari în legătură cu interpretarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
suma logică" a eterogenilor din serie. Aici nu avem conflict, opușii se resping ca deosebiți ce subzistă prin ei înșiși, dar această respingere este una "calmă", (...) asemeni alternativelor dintr-o disjuncție inclusivă. Complementaritatea reclamă suma logică a opușilor, deci o disjuncție care să includă, să adune eterogenii, nu să-i anihileze"760. Nu la fel a gândit, se pare, în epocă Louis de Broglie, care a avut rezerve mari în legătură cu interpretarea mecanicii cuantice prin prisma complementarității, atacând-o din două unghiuri
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de tip anti este înlocuită cu negarea de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază disjuncția exclusivă, principiul complementarității se construiește pe disjuncția inclusivă (suma logică), care permite și situația în care opușii sunt egal îndreptățiți. În felul acesta, gândirea este solicitată să accepte ca egal valabile pentru același obiect sau fenomen două perspective opuse. Această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază disjuncția exclusivă, principiul complementarității se construiește pe disjuncția inclusivă (suma logică), care permite și situația în care opușii sunt egal îndreptățiți. În felul acesta, gândirea este solicitată să accepte ca egal valabile pentru același obiect sau fenomen două perspective opuse. Această filosofie este privită de către Bachelard drept germenele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de integrare, realizat prin diversificare și complementaritate. Însă el nu merge până la asumarea antinomiei, până la intrarea în paradox 784, așa cum face raționalismul ecstatic al lui Blaga. Bachelard însuși, după cum am văzut, se așeza sub semnul complementarității, care se construiește pe disjuncția inclusivă. Raționalismul ecstatic blagian nu stă, însă, sub semnul disjuncție inclusive, specifice principiului complementarității, ci al conjuncției contradictorii. De aceea, raționalismul ecstatic poate fi interpretat drept un supraraționalism, dar nu de tip bachelardian, ci alături de acesta. Fac parte ambele din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
merge până la asumarea antinomiei, până la intrarea în paradox 784, așa cum face raționalismul ecstatic al lui Blaga. Bachelard însuși, după cum am văzut, se așeza sub semnul complementarității, care se construiește pe disjuncția inclusivă. Raționalismul ecstatic blagian nu stă, însă, sub semnul disjuncție inclusive, specifice principiului complementarității, ci al conjuncției contradictorii. De aceea, raționalismul ecstatic poate fi interpretat drept un supraraționalism, dar nu de tip bachelardian, ci alături de acesta. Fac parte ambele din încercările de deschidere a raționalismului, provocate de transformările majore ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-lea. Ea stă sub semnul disocierii carteziene dintre subiect și obiect și al metamorfozelor acesteia, traversând întregul univers: suflet corp, spirit materie, calitate cantitate, finalitate cauzalitate, sentiment rațiune, libertate determinism, existență esență etc. Relația logică pe care o impune este disjuncția. Ea împarte câmpul epistemic în două lumi: cea a obiectelor supuse observațiilor, experimentărilor și manipulărilor, respectiv cea a subiecților care-și pun probleme de existență, de comunicare, de conștiință și destin. De aici rezultă disjuncția între știință și filosofie, între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe care o impune este disjuncția. Ea împarte câmpul epistemic în două lumi: cea a obiectelor supuse observațiilor, experimentărilor și manipulărilor, respectiv cea a subiecților care-și pun probleme de existență, de comunicare, de conștiință și destin. De aici rezultă disjuncția între știință și filosofie, între cultura științifică (obiectivantă) și cultura umanistă (antropocentrică). Tot de aici, dubla natură a praxisului occidental, rupt între autoadorarea subiectului individual (individualism), uman (umanism, antropocentrism), național (naționalism), etnic (etnocentrism) și știința și tehnica obiective, cantitative, manipulatoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fel de schizofrenie cultura occidentală. Reluând, într-un alt context, caracterizarea marii paradigme a Occidentului, Edgar Morin o numește "paradigma simplificării" sau "paradigma simplicității" și leagă de ea trei principii sub imperiul cărora s-ar desfășura întreaga noastră viață: principiul disjuncției, al reducției și al abstracției 836. Ea a rarefiat până la ruptură comunicarea între cunoașterea științifică și reflecția filosofică și a izolat unele de altele marile câmpuri ale cunoașterii științifice: fizica, biologia și științele omului. Pentru a remedia această disjuncție, s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principiul disjuncției, al reducției și al abstracției 836. Ea a rarefiat până la ruptură comunicarea între cunoașterea științifică și reflecția filosofică și a izolat unele de altele marile câmpuri ale cunoașterii științifice: fizica, biologia și științele omului. Pentru a remedia această disjuncție, s-a operat o altă simplificare, anume reducerea complexului la simplu, a biologicului la fizic și a umanului la biologic. Rețeaua complexă a realului a fost deșirată și fragmentată, în virtutea unui ideal de cunoaștere care urmărea descoperirea în spatele complexității aparente
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în univers și izgonește dezordinea. Ordinea se reduce la o lege, la un principiu. Simplicitatea vede fie unul, fie multiplul, dar nu poate vedea că Unul poate fi în același timp Multiplu. Principiul de simplicitate fie separă ceea ce este legat (disjuncție), fie unifică ceea ce este divers (reducție)"837. Gândirea simplificatoare operează prin idealizare (expresie a credinței că numai inteligibilul este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
irupției antagonismelor în inima fenomenelor organizate, irupției paradoxurilor și contradicțiilor în inima teoriei. Problema gândirii complexe este, din acest moment, de a gândi împreună, fără incoerență, două idei contrare"855. Totul este să se găsească calea de a transforma o disjuncție, ireductibilă din punctul de vedere al gândirii simplificatoare, într-o unitate complexă. Pentru aceasta, e necesară integrarea noțiunilor antagoniste într-un meta-sistem care le angajează "în procesul unei bucle retroactive și recursive", transformându-le și făcând astfel asocierea lor productivă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
3. Prin aceasta, autorul se referă, însă, la un ansamblu de structuri și raporturi, care au ca punct comun ideea de opoziție. În acest sens, el vorbește de "antinomii, polarități, antiteze și contrarii", sau de "trăiri duale, de polarități și disjuncții, de relații și corelații, de antiteze și antinomii" (p. 4). 6 Liviu Petrescu, "Modelul Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000, p. 7. 7 Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ernest Sosa (eds.), Dicționar de filosofia cunoașterii, vol. I, Editura TREI, București, 1999, pp. 59-60. 16 De exemplu, Zenovie Cârlugea operează, în extinsa sa radiografie, cu un înțeles mai larg al conceptului de antinomie, în care intră deopotrivă "polarități și disjuncții", "contrarii", "relații și corelații" "antiteze și antinomii" (Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 4). 17 Athanase Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X, București, 1993, p. 12. 18 Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezentări printr‑o plă‑ cere sau neplăcere, fără niciun interes. Numim frumos ceea ce este reprezen‑ tat fără concept ca obiect al unei satisfacții universale 8. Din determinarea kantiană a frumosului ca universal fără concept s‑a de‑ dus prea ușor disjuncția dintre frumos și adevăr (autonomia esteticului). Însă universalitatea fără concept nu elimină semnificația ca atare, ci doar un vehi‑ cul al ei (conceptul). Dar cum arta lucrează cu simboluri, metafore, alegorii 4 Cf. W. J. earle, Introducere în filosofie, Ed.
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
nu poate ignora asaltul concentrat, astfel că-și trimite armașul să-i întrebe pe oameni ce poftesc. Reacția bestiei colective, seduse mai degrabă de orgia distrugerii vindicative decât de un scop clar, este deconcertantă. Mai multe voci formulează cereri în disjuncție unele față de altele, până când concretețea infamă a numelui Moțoc se aprinde "ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas striga: "Capul lui Moțoc vrem"". Înspăimântat, boierul îl roagă pe vodă să intervină în favoarea lui: "Pune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aristotelice măcar în intenție -, din Minima Moralia, nu neutraliza caracterul declanșator al socialului, acceptînd influența sa, cel puțin mentalistă, asupra esteticului. Îi lipsea însă latura "activistă" atît de pregnantă în operele marxiștilor și culturaliștilor postbelici -, ceea ce va duce la unele disjuncții între filozof și mulți din contemporanii săi. Andrei Corbea-Hoișie amintește episodul trist al reacției studențimii "activiste" față de "medianismul" lui Adorno, de la sfîrșitul anilor șaizeci, reacție rezultată în blocarea cursului filozofului la un moment dat. Retras în același an (1969) din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]