365 matches
-
foarte popularei înalte considerații a acestui gen pe propriul teren. Ca o consecință logică a acestui fapt, dacă jurnalismul literar narativ poate fi ignorat din cauza clasei profesionale din care fac parte cei care-l practică, atunci poate fi cu ușurință dislocat în categoria largă a literaturii non-ficționale. La acest nivel critic, munca întregii categorii profesionale poate fi eludată în ansamblu pe baza faptului că nu există nici o diferență (și din punct de vedere retoric acesta poate fi și cazul) față de larga
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
botezat. Cu noi mai erau bunicii din partea mamei, Ștefania și Ioan Pițul. În acel an, la bătălia de la Mărășești, tata a fost rănit. L-au găsit localnici inimoși într-un lan de păpușoi, unde reușise să se târască. Avea șoldul dislocat. La spitalul de campanie unde a fost dus a fost doar pansat, fără alte intervenții la picior. Osul s-a prins, dar piciorul s-a scurtat și așa a ajuns tata să poarte, o viață întreagă, ghete ortopedice. În toamna
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
natură să conducă la soluționarea situației. Eforturile mediatorilor, în cursul anului 1992, i-au implicat nu numai pe liderii greco-ciprioți și turco-ciprioți, ci și pe prim-miniștrii Greciei și Turciei, în încercări de abordare a ajustărilor teritoriale, a situației persoanelor dislocate, conturând un set de idei pentru o eventuală perspectivă constituțională federativă, idei care se refereau la un guvern federal, cu o legislatură bicamerală, cu un președinte și un vicepreședinte și miniștri în proporție de 7 greci și 3 turci. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
alt loc îi îndreptățește să se simtă de pretutindeni și de nicăieri, locuitorii unui spațiu deschis, fără bariere de limbă ori timp. Opera Desperado se vrea internațională, cu toate că se axează pe spaima obsedantă că nu are unde se refugia. Eroul dislocat acuză un gol interior, care îi amenință coerența. Acest gol interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ishiguro în The Unconsoled, Salman Rushdie în Midnight's Children), un coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană, dar viața lor se petrece în cea mai mare parte într-un univers ostil. Autorii Desperado dislocați trăiesc o subtilă și nevindecabilă frustrare. Ironia și tragedia se împletesc. Distopia Locul preferat al autorului Desperado este distopia, utopia neagră, negativă. Lunga linie a distopicilor Desperado începe cu Aldous Huxley (Brave New World) și George Orwell (1984), continuând cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uluit și amuzat la culme, ascultă istorii cu pisici. Încrâncenarea cronică a lui Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare. Limba lui Eliot nu mai e, cum spunea el, "dislocată" pentru a crea sensuri noi. Nu se încalcă nicio regulă lexicală sau sintactică, în afară de combinarea copilărească de cuvinte într-unul singur. E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și cu trecerea comunității ebraice în diaspora, Prezența divină nu mai are un sanctuar în jurul căruia să se organizeze o ordine socială și o putere politică. Această Prezență se retrage în incinta Torei, se sprijină pe practicile unei comunități risipite, dislocate, aflate întrucîtva la marginea istoriei, pe muchia dintre istorie și eschaton. în creștinism, delimitarea unei sfere laice, unde Dumnzeu dă creaturii sale libertatea de a se organiza după capul ei, apare chiar din zorii noii religii. Spre deosebire de alte credințe, creștinismul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o compunere între "Bravos, națiune, halal să-ți fie!"... (Conu' Leonida față cu reacțiunea) și apelativul topicalizat bibicule (D'ale carnavalului...), în timp ce al doilea segment a rezultat din compunerea textemului "a mânca [de la...] sfânta constituțiune" (O noapte furtunoasă) cu textemul dislocat "Piata Endependenți, [...] ca să iasă de'un pupat totzi" (Telegrame). Desigur, în afara acestora, fragmentul mai cuprinde și un textem reîncadrat în manieră "slabă" ("cum le știi tu ca un om mare"), precum și numeroase segmente coreferențiale. 4. Creația de sens în discursul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și cu trecerea comunității ebraice în diaspora, Prezența divină nu mai are un sanctuar în jurul căruia să se organizeze o ordine socială și o putere politică. Această Prezență se retrage în incinta Torei, se sprijină pe practicile unei comunități risipite, dislocate, aflate întrucîtva la marginea istoriei, pe muchia dintre istorie și eschaton. în creștinism, delimitarea unei sfere laice, unde Dumnzeu dă creaturii sale libertatea de a se organiza după capul ei, apare chiar din zorii noii religii. Spre deosebire de alte credințe, creștinismul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un tip special de structură concretă, un nex cauzal alcătuit din relațiile omului (ale spiritului său) cu timpul și mediul în care trăiește. El desprindea, de la Evul Mediu și Renaștere încoace, caracteristici care au determinat evoluția spiritualității: omul situat sau "dislocat cosmologic" în/din centru creației, triumful lui homo faber urmat de flexibilizarea acțiunii umane și dobîndirea unui grad de libertate etică odată cu ethosul capitalist, pentru ca pe fondul acestei moderne "labilizări a conduitei", ceea ce ar trimite la o spiritualitate de tip
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Ea va face deci totul pentru a-și păstra monopolul ideologic, administrativ și de difuzare. încă una din dovezile cele mai evidente, că vechile structuri ideologice, organizatorice și mentale ale regimului comunist n-au fost, nici pe departe, nici integral dislocate, nici înlocuite, nici reduse la tăcere. Evenimentele din 1989, denumite în mod frecvent și revoluție, au păstrat, în esență, neschimbate atât concepția cât și vechile forme de organizare culturală oficială. De unde o serie de fenomene și reacții tipice, care se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Insolența, siguranța de mișcări și abilitatea combinațiilor profitabile, cinismul și lipsa conștiinței responsabilității personale, convins definitiv că sistemul este etern și situația ireversibilă, definesc un tip, un stil de viață și o epocă. Evident, el nu se lasă nici azi dislocat cu ușurință, pensionat, tras pe linie moartă. Continuă să fie favoritul Academiei, emisiunilor culturale la TV, al publicațiilor oficiale, premiilor unor Asociații etc. Deși a depășit de mult vârsta legală de pensionare, el pur și simplu nu vrea să plece
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
concluzie, teoria și practica statului minimal. Statul gigantic, hipertrofiat, birocratizat, anchilozat, care impune pentru fiecare act cultural zeci și zeci de aprobări și avize, este anticultural prin definiție. Or, aceste structuri gigantice, inerte și structural represive, n-au fost încă dislocate, nici pe departe, după 1989. De îndepărtarea sau cel puțin de modificarea și diminuarea lor radicală depinde orice progres cultural real. Structurarea și ierarhizarea societății românești a rămas și ea, în esență, aceeași. Fără existența societății civile, democrația și integrarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Peisagiu)7; "s-a risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată, fragmentată, dar și eclatantă, strălucitoare, luminată de ceea ce iese la vedere, proiectându-se pe ecranul ei)10. Ceea ce trece dintr-o stare în alta apare și dispare, nu se risipește în adevăratul sens al cuvântului 11. Sunt "forme și figuri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al frumoasei creații", căci se cuvine "să vedem în această urzire miraculoasă de fire, vălul diafan, roiul de aur palid al materiei în spațiu"11. Diafaneitate la care participă în egală măsură natura ambivalentă a cuvântului, ea însăși o spațialitate dislocată, întinsă între materie și spirit, vizibil și invizibil, o lume vibrantă de înțelesuri și de subînțelesuri: "dincolo de realitate, ca un abur plutind între lume și cer, ca un popor de aripi înfiorate de spațiu, sunt cuvintele. O punte între materie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
voluptate"; ea cade în imaginea de sus a cuvântului începător, în albul din care totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e facerea din imaginile trecerii prin transparență, ci unitatea nesperată a poemului care abia acum e vizibilă, din înaltul mărilor întoarse pe dos, încrețite în munți. Viziune de survol, a reversului dezvăluit, lanțul poemului trece prin imaginile ce păreau dislocate, legându-le pe toate în dezlănțuirea impreviziblă a creației 5. Ce se vede de la altitudinea acestei cote de orizont? Răscrucea se limpezește, posibilul se cerne și se condensează pe calea unui sens unic, așa cum ni se arată în Poezia 6
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca existent înseamnă a-l înțelege ca altceva posibil și, implicit, a deschide distanța unui raport de transcendență. Prin urmare, "a întrezări ceea ce se află dincolo de aceste postpoziții verbale", cum spune C. Baltag, presupune a fi pe urmele referinței deviate, dislocate, suspendate în prepoziția unei medieri în care "referința semnului nu mai este "reală", ci virtuală. Suspendarea referinței "reale" (...) este, într-adevăr, condiția accesului la meta-referință și ea se realizează printr-o "ruptură de nivel", printr-un salt care proiectează semnul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzute, crește natura până la înălțimea primirii, mai mult decât ar putea-o face ființa; cu cât este mai mult decât ființa, cu atât ea are mai multă ființă 96. Dacă lucrurile se străvăd în adâncul naturii lor dezvăluite, apărând în vederea dislocată, transmutată, ele se arată abia în pre-ființarea posibilului încă neajuns la rostire, într-un chip care rămâne departe: Dar nu-i cuvânt, nu-i sunt, nu-i nici măcar/ Putere, un strigăt, ori porunci, măcar pedeapsă/ Înviere, Speranță, Nu-s/ Decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în Imaginea care stinge orice altă imagine, destăinuindu-și lumina 61. Și atunci, strălucirea aceasta nu e oare în stare doar în urma secularizării, în chiar miezul eclipsei divinului însuși, pentru ca Firul să-și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
puțin transparente, sunt utilizate (cu precădere, în paratext) stereotipuri, clișee internaționale, maxime trunchiate și nemarcate grafic, având calitatea de metafore. Metafora metonimică de tipul "conținut pentru conținător" poate apărea în varianta unitară, completă ("Călcâiul lui Achile") sau într-o variantă dislocată: "Călcâiul războinicului" (Jurnalul Național) unde, în termenii lui Stelian Dumistrăcel, figura de construcție (adiectio-adăugarea) constă în interpunerea ("războinicului") prin dislocare, în corpul propriu-zis al expresiei. "Călcâiul războinicului" este o metaforă deosebit de activă, care a eliminat din limbajul politic, pentru o
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
grea la noul punct de lucru, În cadrul brigăzii de „tineret”. Era vorba de o carieră de piatră, de unde se căra la o distanță de vreo 300 de metri, cu vagonete cu cupă basculanta, pe o linie de decovil, rocă calcaroasa dislocata prin explozie. Piatră rezultă În urmă exploziilor cu dinamita pe care le provocau muncitorii civili, În fiecare dimineață, Înainte de sosirea noastră În cariera sau pe la amiază, cănd terminăm de carat piatră; rocă era agresivă; după câteva zile de lucru, neavând
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Țara Moldovei (1359-1859), apoi din România (1859-1940 și 1941-1944). Teritoriul acesta nu s-a unit cu România în anul 1918, deoarece fusese unit și mai înainte. În timpul tragicelor evenimente din luna iunie 1940, pe teritoriul fostului ținut Herța se aflau dislocate două regimente băcăuane: 16 Artilerie și 27 Dorobanți (Infanterie). Când guvernul României, sub amenințarea forței armate, a fost silit să-i cedeze Uniunii Sovietice, Basarabia și nordul Bucovinei, Armata Română a primit ordin să se retragă din aceste teritorii românești
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
la zi, cât și în explorările sale istorico-literare. Poate nu întotdeauna în aspecte evidente, însă neapărat în substrat. Pentru a afirma un punct de vedere, pentru a-și impune reprezentările proprii, el caută adversari, își fixează repere care trebuie combătute, dislocate, distruse. Nu e numai negare, nu e numai contestare în critica sa, și nici măcar în primul rând, dar gestul constructiv e totdeauna stimulat, la el, de existența unui obstacol care trebuie înlăturat, a unei dificultăți care trebuie învinsă. Fără să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
folosesc roci ca sursă de energie ori de elemente necesare metabolismului lor. Una peste alta, aceste procese constituie de fapt o acțiune entropizantă a Vieții asupra substratului. Viața nu e responsabilă, decât poate simbolic, de transportul spre mare a materialului dislocat. E responsabilă Însă de depunere, mai precis de nivelarea formelor negative de relief, a văgăunilor sau pe alt nume, pe care am onoarea să-l port, zănoagelor. E suficient ca apa ploilor ori topirea unui vechi ghețar să transforme acea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]