366 matches
-
garanții că până și cel mai atent aleasă și studiată sursă va răspunde pozitiv la încercările de recrutare sau „agățare”. În plus, asupra voluntarilor planează oricum suspiciunea întrucât există întotdeauna posibilitatea ca un presupus voluntar să fi fost în realitate dislocat de serviciul de informații al propriei țări pentru a oferi date false și înșelătoare, în scopul de a-și informa țara cu privire la metodele de operare ale serviciilor adverse sau pentru a-i întinde o cursă unuia dintre ofițerii serviciului advers
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
trecut în care specificul numelui propriu urmează să vină și în care rostirea lui se amână. În această temporalitate imposibilă care încearcă: „să mențină laolaltă ceea ce nu stă laolaltă... ceea ce nu se poate gândi...decât într-un timp al prezentului dislocat, în punctul de articulație al unui timp radical disjunct fără nici un fel de conjuncție asigurată”, va fi întotdeauna o greșeală să nu-l citim, să nu-l recitim și să nu-l discutăm pe Greimas. Forțele narative în imagine Meticulozitățile
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și cu trecerea comunității ebraice în diaspora, Prezența divină nu mai are un sanctuar în jurul căruia să se organizeze o ordine socială și o putere politică. Această Prezență se retrage în incinta Torei, se sprijină pe practicile unei comunități risipite, dislocate, aflate întrucîtva la marginea istoriei, pe muchia dintre istorie și eschaton. în creștinism, delimitarea unei sfere laice, unde Dumnzeu dă creaturii sale libertatea de a se organiza după capul ei, apare chiar din zorii noii religii. Spre deosebire de alte credințe, creștinismul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o compunere între "Bravos, națiune, halal să-ți fie!"... (Conu' Leonida față cu reacțiunea) și apelativul topicalizat bibicule (D'ale carnavalului...), în timp ce al doilea segment a rezultat din compunerea textemului "a mânca [de la...] sfânta constituțiune" (O noapte furtunoasă) cu textemul dislocat "Piata Endependenți, [...] ca să iasă de'un pupat totzi" (Telegrame). Desigur, în afara acestora, fragmentul mai cuprinde și un textem reîncadrat în manieră "slabă" ("cum le știi tu ca un om mare"), precum și numeroase segmente coreferențiale. 4. Creația de sens în discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mine. Era un infanterist inteligent. Locuia, cred, undeva pe Calea Giulești, pentru că mergeam de multe ori împreună la Academie și înapoi. El era șeful pregătirii de luptă la Divizionul mixt de la Otopeni. Fac o paranteză, pe aeroport au fost inițial dislocate două unități ale MAN (una de artilerie antiaeriană și una specializată în pază) și din ele prin reunire au constituit una singură. De accea se numea divizion mixt - divizion era denumirea generică pentru unitățile de artilerie și artilerie antiaeriană. S.B.
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
botezat. Cu noi mai erau bunicii din partea mamei, Ștefania și Ioan Pițul. În acel an, la bătălia de la Mărășești, tata a fost rănit. L-au găsit localnici inimoși într-un lan de păpușoi, unde reușise să se târască. Avea șoldul dislocat. La spitalul de campanie unde a fost dus a fost doar pansat, fără alte intervenții la picior. Osul s-a prins, dar piciorul s-a scurtat și așa a ajuns tata să poarte, o viață întreagă, ghete ortopedice. În toamna
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
expresive, schelete de oameni mari și mici, copii și bătrâni, vagabonzi și aristocrați (unii zic că și Nicolae Bălcescu al nostru s-ar afla pe aici). Cercetezi cu ochii minții schelete, fețe, urechi, ochi adânciți În orbite, mâini și picioare dislocate, piele uscată, posturi și veșminte. Oameni care au fost și nu mai sunt. Bucurii și tristeți trecute, purtate de ei, doar Dumnezeu le mai știe. Te impresionează chipul unei fetițe de circa cinci ani, odrasla unui medic, Încremenită surâzândă, calmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la sate. Eugeniștii „benigni” Încurajează stabilirea medicilor la sate și participarea lor la cercetări sociale, mai ales la cele inițiate de Gusti. „Când comunismul a preluat puterea”, ne spune Maria Bucur, „imaginea Bisericii ca centru unic de autoritate era deja dislocată”. Paternalismul etatist și jocul de-a destinul celorlalțitc "Paternalismul etatist și jocul de‑a destinul celorlalți" Fiecare cetățean trebuia să devină o rotiță a marelui motor care urma să pună statul În mișcare. Acțiunile fiecărui individ urmau să fie evaluate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
ciune), aceea c) noi, evreii, se pare c) avem talentul de a nimeri În centrul unei crize. Valea Jehosaphat, cu mormintele sale. Un drum Îngust, iar pe povârnișuri piatr) cât vezi cu ochii. Grote, morminte, gunoaie, buc)ți de stânc) dislocate și, În minuscule s)li de clas), copii arabi intonându-și lecțiile. Chiar și În noiembrie, În aceste locuri este o c)ldur) greu de suportat. Iordanienii au construit un drum pe deasupra mormintelor evreilor. Prim)ria Ierusalimului intenționeaz) s) construiasc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trimiși în România, de către marile unități sovietice în colaborare cu autoritățile politice zonale, rezidenți și agenți. Rezidentul avea obligația să-și stabilească reședința în zona comandamentului sau corpului de armată, după care își trimitea agenții în localitățile unde se aflau dislocate diviziile și brigăzile. În subordinea sa se afla o întreagă echipă de agenți specialiști, agenți secreți, informatori, teroriști, semnalizatori și cercetași, toți fiind într-o strânsă legătură prin aparate T.F.F., curieri și agenți de legătură. În atribuțiile rezidentului principal intrau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
adăugat ajutorii de atașați militari, de asemenea cu misiunea de a culege date de interes din spațiile de rezidență. În această perioadă au fost elaborate norme speciale, atât pentru cei care au fost trimiși în străinătate, cât și pentru cei dislocați, cu misiuni informative/ contra-informative, în zone de graniță. Prin datele obținute din străinătate, coroborate cu cele din interior, s-a reușit limitarea la minim a acțiunilor propagandistice subversive (alarmismul, defetismul etc.), care au produs măsuri excepționale, cheltuieli exorbitante cu menținerea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a regiunii preauriculare. Abordul se va face cutanat, printr-o incizie verticală pretragiană dreaptă. Se folosește și calea de abord endoorală (pentru o minimă intervenție cutanată preauriculară). Se evidențiază fragmentul condilian; printr-o manipulare digitală intra și extraorală, fragmentul condilian dislocat se reașează în cavitatea glenoidă, iar fragmentele osoase se repoziționează „cap la cap”. Osteosinteza de condil mandibular se va realiza cu o plăcuță de osteosinteză așezată pe o linie paralelă cu incizura sigmoidă; aceasta va fi plasată de o parte
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
de neidentificat în cotidian, care ne determină reacțiile psihologice elementare, cât și cel perceput ca ficțiune, și se poate trăi paralel pe două planuri, cel imaginar și cel "real", însă nu în afara imaginarului, care nu poate fi distrus, doar eventual dislocat și recompus sub alte forme (e o "colecție de imagini sensibile", o altă realitate, îmbinată cu tangibilul). Omul nu trăiește doar într-un spațiu obiectiv, subliniază și Jean-Jacques Wunenburger, spațiile locuite de oameni devenind "medii de existență" doar prin intermediul imaginilor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îndeosebi asupra a două categorii sociale: noua „intelighență” (studenți, candidați la admitere, absolvenți feneanți sau în căutare de expediente) și lumea „pălăriilor cenușii”, alcătuită din muncitori navetiști, o umanitate care țâșnește din pendularea haotică între sat și oraș, o lume dislocată ce își caută identitatea. „Curtea interioară” e o metaforă rafinată, trimițând la cotidianul disecat cu luciditate ironică. În narațiunile din Efectul de ecou controlat „mișcarea epică” se eliberează și se adâncește. Autorul iese din text, încearcă să îl explice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
foarte popularei înalte considerații a acestui gen pe propriul teren. Ca o consecință logică a acestui fapt, dacă jurnalismul literar narativ poate fi ignorat din cauza clasei profesionale din care fac parte cei care-l practică, atunci poate fi cu ușurință dislocat în categoria largă a literaturii non-ficționale. La acest nivel critic, munca întregii categorii profesionale poate fi eludată în ansamblu pe baza faptului că nu există nici o diferență (și din punct de vedere retoric acesta poate fi și cazul) față de larga
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
amintim că termenul însuși trimite desigur la luxură, cu caracterul său desfrânat și imoral, dar și, ceea ce se uită prea des, la luxație, adică ceea ce nu este sau nu mai este funcțional. "Ca adjectiv, luxus exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau se îndepărtează de obișnuință"39. Amintind această proximitate semantică, Martin Heidegger scoate în evidență importanța superfluului pentru înțelegerea realității mundane brute. Eu aș spune: măsura în care aparența este, de asemenea, o manifestare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
demografic. Același proces emigraționist cu consecințe și mai grave are loc și în teritoriile tradițional românești de dincolo de Prut la care se mai adaogă mutațiile demografice cauzate pe deoparte de deportări dar și de imigrarea alogenilor în locul populației autohtone dislocate. Repartiția geografică a diasporei românești este bine cunoscută. Mărturiile, declarațiile, povestirile și reportajele care ajung în țară completează paginile istoriei contemporane ale românilor. Fără a face o prezentare a comunităților din fiecare țară de adopție, ne limităm la mărturii izolate
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Peisagiu)7; "s-a risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată, fragmentată, dar și eclatantă, strălucitoare, luminată de ceea ce iese la vedere, proiectându-se pe ecranul ei)10. Ceea ce trece dintr-o stare în alta apare și dispare, nu se risipește în adevăratul sens al cuvântului 11. Sunt "forme și figuri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al frumoasei creații", căci se cuvine "să vedem în această urzire miraculoasă de fire, vălul diafan, roiul de aur palid al materiei în spațiu"11. Diafaneitate la care participă în egală măsură natura ambivalentă a cuvântului, ea însăși o spațialitate dislocată, întinsă între materie și spirit, vizibil și invizibil, o lume vibrantă de înțelesuri și de subînțelesuri: "dincolo de realitate, ca un abur plutind între lume și cer, ca un popor de aripi înfiorate de spațiu, sunt cuvintele. O punte între materie
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
voluptate"; ea cade în imaginea de sus a cuvântului începător, în albul din care totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e facerea din imaginile trecerii prin transparență, ci unitatea nesperată a poemului care abia acum e vizibilă, din înaltul mărilor întoarse pe dos, încrețite în munți. Viziune de survol, a reversului dezvăluit, lanțul poemului trece prin imaginile ce păreau dislocate, legându-le pe toate în dezlănțuirea impreviziblă a creației 5. Ce se vede de la altitudinea acestei cote de orizont? Răscrucea se limpezește, posibilul se cerne și se condensează pe calea unui sens unic, așa cum ni se arată în Poezia 6
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca existent înseamnă a-l înțelege ca altceva posibil și, implicit, a deschide distanța unui raport de transcendență. Prin urmare, "a întrezări ceea ce se află dincolo de aceste postpoziții verbale", cum spune C. Baltag, presupune a fi pe urmele referinței deviate, dislocate, suspendate în prepoziția unei medieri în care "referința semnului nu mai este "reală", ci virtuală. Suspendarea referinței "reale" (...) este, într-adevăr, condiția accesului la meta-referință și ea se realizează printr-o "ruptură de nivel", printr-un salt care proiectează semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzute, crește natura până la înălțimea primirii, mai mult decât ar putea-o face ființa; cu cât este mai mult decât ființa, cu atât ea are mai multă ființă 96. Dacă lucrurile se străvăd în adâncul naturii lor dezvăluite, apărând în vederea dislocată, transmutată, ele se arată abia în pre-ființarea posibilului încă neajuns la rostire, într-un chip care rămâne departe: Dar nu-i cuvânt, nu-i sunt, nu-i nici măcar/ Putere, un strigăt, ori porunci, măcar pedeapsă/ Înviere, Speranță, Nu-s/ Decât
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în Imaginea care stinge orice altă imagine, destăinuindu-și lumina 61. Și atunci, strălucirea aceasta nu e oare în stare doar în urma secularizării, în chiar miezul eclipsei divinului însuși, pentru ca Firul să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un tip special de structură concretă, un nex cauzal alcătuit din relațiile omului (ale spiritului său) cu timpul și mediul în care trăiește. El desprindea, de la Evul Mediu și Renaștere încoace, caracteristici care au determinat evoluția spiritualității: omul situat sau "dislocat cosmologic" în/din centru creației, triumful lui homo faber urmat de flexibilizarea acțiunii umane și dobîndirea unui grad de libertate etică odată cu ethosul capitalist, pentru ca pe fondul acestei moderne "labilizări a conduitei", ceea ce ar trimite la o spiritualitate de tip
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]