645 matches
-
cultural din perioada Ion Bogdan Lefter, această din urmă publicație (altminteri cu o situație financiară confortabilă, grație unui mecena) având pe atunci și avantajul de a fi mimetic sincronă cu stânga universitară occidentală (în special americană), deci nu expunea vreunei „disonanțe cognitive” actuala generație de studenți, formată chiar și în multe locuri din țară în această lumină - adeseori cu absolută inocență, fiindcă dezorientarea cultural-ideologică domină și bibliografiile universitare românești. Alte reviste cu distribuție națională vrednică de acest nume (multe reviste culturale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
curând ostilă a lui Bloom în multe cercuri americane are ceva de-a face cu senzația că autorul nu e un american veritabil. Eu cred însă că tocmai aici găsim una din cheile formidabilei pătrunderi a criticii lui Bloom: o disonanță cognitivă fertilă și perspicace, o diferență interiorizată și reflectată, de bună-credință în ciuda retoricii nemiloase, de luat în seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Alois Riehl, putea spune despre Critica rațiunii pure, opera pe care Kant o numește statornic «Criticaă însăși, cum că afirmă metafizicul și neagă metafizica. Iar Riehl avea dreptate dacă «metafizicaă are înțelesul pe care i-l dădea Kant... 70. Există disonanțe în pronunțările lui Kant asupra metafizicii, așa cum pare să sugereze acest pasaj? Să examinăm lucrurile mai îndeaproape. Kant a distins întotdeauna în mod clar între metafizica vremii sale, metafizica raționalismului clasic, în particular a școlii wolffiene, pe care a calificat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
primei biografii a scriitorului (The Life of Raymond Chandler de Frank MacShane). În mod paradoxal, cele mai slabe pagini ale cărții discutate aici sunt cele datorate lui Chandler însuși. Nu e nevoie de o analiză stilistică minuțioasă pentru a percepe disonanțele, stângăciile, dialogurile artificiale și evidentul trac pe care-l încerca autorul. Plasându-și eroul într-un context care nu avea cum să nu-l mutileze, Chandler face o nereușită echilibristică între premisele total nefericite ale cărții și comportamentul indus de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
observație confirmată de lucrările lui Roussillon asupra paradoxului (1991) și asupra mecanismelor metadefensive în instituții (1988). Să luăm exemplul ideologiei. Producerea unei ideologii de către ungrup are evidente funcții defensive (Kaës, 1980; Mucchielli, 1981). Într-adevăr, ea protejează identitatea grupului împotriva disonanței istorice sau politice, elimină incertitudinea „îndulcind” percepția asupra evenimentelor istorice deranjante, consolidează în permanență sentimentul de luciditate al grupului, permite evitarea evenimentelor îngrijorătoare, constituie o justificare a viziunii asupra lumii, dezvinovățește recurgerea la violență și, în fine, joacă rolul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cei importanți: capitalul cel mai important va fi reprezentat de capitalul străin. Aceasta este voința dreptei. Prin urmare, un larg spectru politic, ce merge de la stânga către centru, apără În mod paradoxal interesele antreprenorilor mici și mijlocii. (Cazul 6, Cehia) Disonanța este așadar profundă la foștii nomenklaturiști cehi. Nu Încape nicio Îndoială că, În viitor, se vor Îndepărta - iar urmașii lor o vor face cu siguranță - de acest limbaj de lemn În care au zăcut cea mai mare parte a vieții
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
marcat deja de semnele „clarviziunii agonice”. Tocmai ieșeam din arenă se întoarce cu fervoare asupra universului intim, pe care-l consideră „ochi în ochi”, într-o enormă dorință de autorecuperare: „Ce lacomă eram, / îți ceream o volută, un salt, o disonanță, / o cădere în gol, / o-nălțare la ceruri, / o străfulgerare albă și neagră, / un dans complicat, violent al ideii. // Acum, îmi plimb mâinile ca o oarbă / pe conturul craniului tău / și spun: un nas, o ureche, o gură [...] / Doamne, sunt
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Tessie. ― Ce? ― Cordonul e rupt! A tăiat cineva cordonul! Milton a Încercat s-o liniștească pe Tessie, dar degeaba. Din acel moment mama mea a fost convinsă că mi se Întâmplase ceva groaznic. Așa că În armonia suferinței lor a pătruns disonanța. În timp ce Milton se străduia să-și păstreze atitudinea pozitivă, Tessie se lăsa cuprinsă din ce În ce mai tare de disperare. Au Început să se certe. Din când În când, optimismul lui Milton o molipsea și pe mama și se Înveselea și ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În ziua respectivă însă muzica a câștigat. Puștiul s-a îndreptat către căștile unde avea să verifice CD-urile de pe care, mai târziu, avea să reproducă diverse melodii, cu vocea lui de băiat de unsprezece ani, care era în totală disonanță cu versurile de rigolă de pe pasajele rap. Jina i-a promis că se întoarce în cincisprezece minute și, trecând pe lângă espresso bar și cele șapte culoare cu materiale de autoeducație, s-a oprit direct la biroul de informații. Caut noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-am rămas. — Nici o problemă, a sărit și Graham, la fel de relaxat. Vivian a plecat în trombă de lângă masă. Apoi, când a ajuns în cadrul ușii de la intrarea în sala de conferințe, s-a întors către mine cu zâmbet radios și în totală disonanță cu comportamentul ei anterior. — Claire, o să trec mai târziu pe la tine, pe la birou, mi-a spus ea cu dulceață. Toată furia i se risipise din voce. — Poate putem să luăm prânzul împreună într-una din zilele săptămânii ăsteia. — S-sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
părut nici, una nici alta, Poate că sufăr de dublă personalitate, Atunci trebuie să fim la fel, eu Însumi sunt câine și om, Ironiile nu sună bine În gura dumneavoastră, presupun că urechea dumneavoastră muzicală v-a spus-o deja, Disonanțele fac și ele parte din muzică, doamnă dragă, Nu-mi spuneți doamnă dragă, Nu am alt mod de a vă trata, nu știu cum vă numiți, ce faceți, ce sunteți, Veți ști la timpul cuvenit, graba e un sfetnic rău, abia ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sine, a imaginii care întrunește cel mai mult acordul individual și pe care el tinde să o considere drept cea mai autentică expresie a sa. Autopercepția se 30 asociază mai ales cu fenomenul negativ al neacceptării, al autorespingerii, iar reducerea disonanței, compensația, se realizează prin amplasarea în viitor a unei imagini de sine mai bogată. Așteptând ca viitorul să furnizeze imagimea de sine acceptabilă investită cu capacitatea de a se exprima în modul autentic, este unul dintre principalele semne caracteristice ale
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
tradițional”, de la bunica, de la bunicu’, al nostru, de aici, dintotdeauna. Dacă s-ar putea, tot ceea ce mîncăm ar fi cît mai „tradițional” ; dar noi am vrea să fim cît mai postmoderni (sau post-industriali, ca toată lumea bună). Este ceea ce se numește disonanță identitară. Sau, cum spune argoul, una vorbești și alta mănînci... Apoi, aceste produse tradiționale devin tot mai „locale”. Doar că, după vreun secol de identitate națională, sensul „localului” s-a atrofiat și ne lipsește modul de utilizare a ceea ce francezii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este mîndru că este român. Fiecare se percepe pe sine ca o excepție a unui popor care și-a pierdut orice stimă de sine și a rămas doar cu iubirea de propria familie. Nu știu ce poate ieși pe viitor din această „disonanță cognitivă” dacă teoria despre profețiile autoîmplinite este adevărată... Țara mea cu șapte clase Scăderea populației României a luat caimacul discuțiilor publice - și asta mai ales pe fondul interpretărilor partizane în jurul chestiunii referendumului și doar periferic legat de dinamici demografice mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este plauzibil. După cum am menționat mai devreme, cunoaștem situații în care liderul unei mișcări care-și pusese toate speranțele în el a fost ucis; niciunul dintre aceste grupuri nu suferea de această binecuvântată boală a secolului al XX-lea numită disonanță cognitivă, din cauza căreia să născocească povestiri despre evenimente glorioase din trecut, cu ajutorul cărora să-și depășească supărările. Nu așa funcționează lucrurile în istorie. Același lucru se poate spune despre explicația oferită de mai mulți teologi, începând cu Rudolf Bultmann și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația modestă a orgii Reghin fusese înlocuită de un glob de sârmă specială, cu un diametru de peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
proces care este cunoscută în egală măsură ca o abordare a motivației și satisfacției. Teoria explică procesul motivării, evidențiază cauzele, direcția și intensitatea comportamentului motivat și conexează conceptul de motivație cu cel de satisfacție (Ronen, 1986). Adams pornește de la teoria disonanței cognitive a lui Festinger și consideră că între angajat și organizație există o permanentă relație de schimb, localizată în planul perceptiv al angajatului. Termenii utilizați de Adams sunt: contribuții (inputs), rezultate (outcomes), Persoana (Person) și Altul (Other) (Adams, 1963, în
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cazul sub-recompensării (plusul care determină inechitatea trebuie să fie mai mare decât minusul care declanșează inechitatea). Starea de inechitate prezintă mai multe grade de intensitate, punctul maxim fiind atins atunci când atât inputurile cât și rezultatele sunt discrepante. Pornind de la teoria disonanței cognitive, Adams prezintă două postulate ale teoriei sale (Adams, 1963, în Levine (ed.), 1976, pp. 283): 1. Prezența inechității creează tensiune, iar această tensiune este proporțională ca și intensitate cu valoarea inechității. 2. Tensiunea creată orientează comportamentul în direcția reducerii
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
înlocuire a realului cu imaginarul într-o simulare, în final ceea ce transpare fiind un substitut al artefactelor și nicidecum un mijloc de comunicare obiectivă. Întrebarea care a fost pusă era legată de posiblitatea sau imposibilitatea mijloacelor multimedia de a reduce disonanța cognitivă, teorie studiată de Festinger (1957) și dezbătută de Piaget, într-o etapă în care muzeele nu au reușit decît parțial să inducă o stare de echilibru în rîndul publicului, excluzînd inițial din aria cercetării zona interactiv multimedia așa cum demonstrează
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
interactiv multimedia așa cum demonstrează anchetele efectuate de un grup de cercetători (Weltz-Fairchild, Dufresne-Tassé și Dube, 1996)40. Concluziile nu sînt nici pe de parte liniștitoare, atît pentru muzee, cît și pentru public. Sintetizîndu-le, vom interveni în clarificarea acestora: se constată disonanța între capitalul de cunoștințe pe care îl deține vizitatorul și percepția în fața exponatului; apar conflicte în ceea ce privește raportul conținut formă al obiectului muzeal, multe persoane nu se pot apropia astfel de mesajul transmis. O remarcă: în cazul artelor plastice și decorative
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
multimedia pot deveni instrumente moderne în spiritul relației școală muzeu numai în condițiile în care suplimentează conținutul informațional al muzeului, completează informația primită în muzee și stabilesc conexiuni cu alte domenii. Este de așteptat ca mijloacele multimedia să reducă nivelul disonanței cognitive, în măsura în care accesul la acestea se face în paralel cu vizitarea muzeului, în diferite momente ale vizitei, astfel încît să existe o relație echilibrată între cantitatea și calitatea informației prezentate, posibilitatea reevaluării exponatului, precum și prezentarea unor date absolut necesare, dar
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
cu tot ceea ce este consonant, iar acesta din urmă provine din concordanța sunetelor ascuțite și grave (Symp. 1 ; Crat. 405d). Pentru Macrobius armonicul este o rezonanță simpatetică, o eufonie care exclude orice tip de irațional, de non-legitate și haos, de disonanță (II, 1, 6-7 at cum increpat tumultuaria et nullis modis gubernata conlisio, fragor turbidus et inconditus offendit auditum); întreaga diversitate, multiplicitate a sunetelor (diversitates sonorum II, 4, 1) se reduce la unitate, la acord cu condiția necesară a prezenței unui
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de a integra semnificația situațională în cadrul semnificației globale. Integrarea presupune combinarea semnificației evaluate a unei situații și credințele și obiectivele mai generale ale persoanei. Park și Folkman (1997) afirmă că în procesul de semnificare indivizii se mobilizează pentru a reduce disonanța dintre semnificația evaluată a unui eveniment și semnificația globală preexistentă. Întrebări esențiale despre sensul vieții și lume intervin ca urmare a unei traume. Credința într-o lume dreaptă și iluzia invulnerabilității dispar sub impactul evidenței. Silver și colaboratorii săi (1983
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
analiza statistică pare a indica un efect de protecție al motivației axate pe obținerea de respect. Contextul românesc nu oferă împlinirea așteptărilor celor care aleg o carieră în medicină pentru satisfacțiile financiare. Rezultatele obținute s-ar putea explica prin efectul disonanței cognitive. A alege medicina pentru satisfacerea dorinței părinților sau pentru recompense financiare ce vor veni mult mai târziu, provoacă probabil o stare de disonanță ce va determina internalizarea motivației, transformând-o în motivație altruistă cel puțin pentru moment. Cei care
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]