1,307 matches
-
impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al urinei impregnate În scândurile care putrezeau la soare se Însoțea cu duhoarea grea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
telefon? Nu, oricât se străduia era imposibil să-și poată face probleme din pricina unui aranjament, la urma urmei atât de firesc. Dacă ar fi fost singurul, dacă ar fi fost unicul, pe când așa... Și totuși această situație îl înfuria, îi displăcea să se știe amestecat de Alexe printre ceilalți, condamnat, blamat, afundat până la gât în marea mișcătoare a luptei pentru supraviețuire, a supraviețuirii cu orice chip. Oare el, Alexe, avea conștiința pe deplin curată, expresia de "a face rost de" îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu asalt, totuși nu se împotrivea deloc dacă mamă-sa proiecta vreo plimbare cu mașina în afara orașului la care să participe, bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se instala la volan cu mina sa plictisită, era mai tot timpul taciturn, dar asculta atent, amuzat, comentariile Sidoniei sau ale Carminei, uneori fluiera câte o melodie și numai câteodată se amesteca în vorba celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semne de mirare pe margine, că prea mi se părea absurd totul. Pe vremuri aveam colecții, de fapt le mai am și acum. V-am așteptat să vă spun toate astea, m-am întors chiar din drum, mi-ar fi displăcut profund să gândiți cine știe ce despre mine, să mă bănuiți de ceva premeditat, ar fi foarte neplăcut, foarte. Vă înțeleg foarte bine, nu vă faceți probleme, domnule Matei. Ajunsă acasă îl găsi pe Ovidiu așteptând-o în fotoliu, picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vieții, visând o poveste cu un lac, cu o lebădă, cu o steluță, cu lună, cu doi tineri... Alina Catană, clasa a VII-a C Pe malul mării Stăteam lângă nisipul fierbinte al mării, departe de locurile animate, care-mi displăceau. Stăteam pe un colț de debarcader... Singură... Meditând... Valurile îmi atingeau cu stropi sărați picioarele zbuciumându-se neîntrerupt. Eram fericită... De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama. Simțeam înăuntrul meu ceva neobișnuit, care nu mi se mai întâmplase niciodată de când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sunteți un vaccin contra singurătății. Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ăsta e de fapt un pretext pentru o licitație... Ideea nu e rea deloc. Poate voi trece și eu după miezul nopții, zise Zegrea dus pe gânduri. O să văd... Dacă regia e bună, spectacolul nu ar avea de ce să-mi displacă. Păcat Însă că nu e și Alieta... Horacsek și Gheretă Îl priveau pe farmacist cu admirație: vorbea atât de frumos! Se cunoșteau de mulți ani, dar nu se tutuiau. Pe lângă faptul că Zegrea era mai În vârstă și farmacist, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el cu o falsă părere de rău. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină, deget de lumină pentru tine. Ochiul slab ar percepe-o far. Vasari povestește că Paolo Ucello s-a căsătorit cu o fată de 19 ani, el avînd 57 sau 59. Au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-a fost tare dragă. M-am iubit cu ea așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este la curent cu complotul. Nu se arătase oare fermecătoare, primitoare, discretă cu privire la mine? Fără a mai vorbi de modul acesta încântător în care m-a invitat să beau o șampanie al cărei nume pica la țanc. Ultima ipoteză îmi displăcu. Dacă acceptam fără greutate că toată povestea asta era o înscenare, nu puteam tolera ca fata aceasta să fie în cârdășie cu cineva. Nu se potrivea cu ceea ce știam despre ea. „Ceea ce știi despre ea? Ce știi tu despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Și totuși capitalismul nu este nici pe departe în măsură să ne satisfacă pe deplin. Îl poți numi oricum, dar nu o binecuvîntare a tuturor, deoarece a dus la apariția unei societăți bazate pe clase sociale noi. Mie personal îmi displace forța dinamică ce a rezultat din capitalism. A sosit timpul ca acest capitalism accesibil cîtorva persoane să se transforme în capitalism accesibil tuturor. Acțiunile, ca formă de participare la capitalul firmei, reprezintă pași importanți în această direcție. Fondurile de investiții
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
operă. Teoretic, nu poate exista un al doilea Luceafăr al poeziei românești. Dacă ar exista, ar însemna că Ion Valentin este, la rândul lui, Eminescu II, iar eu, scriind despre el, devin Maiorescu II (ceea ce, de altfel, nu mi-ar displăcea). Poemul lui Ion Valentin nu numai că nu este „al doilea Luceafăr al poeziei românești“ (n-ar fi avut cum să fie), dar nu este nici poem (ceea ce ar fi putut fi, dacă ar fi fost scris cu talent). Autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
casă. Era rănit, dar a scăpat, că a ieșit pe din dos. Dar casa era înconjurată, nu? Era, dar s-a folosit de niște stoguri de fîn. A scăpat? întrebăm pe un ton care spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
despre ce este un principat, de cîte feluri sînt acestea, cum se dobîndesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din cîte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta n-ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano 4. Filippo Casavecchia a văzut-o; el va putea să vă vorbească în parte și despre lucrarea însăși și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principele poate să lupte împotriva conjurațiilor este acela de a nu fi urît de majoritatea oamenilor; căci acela care conspiră crede întotdeauna că, omorîndu-l pe principe, va satisface poporul; dar atunci cînd i s-ar părea că prin aceasta îi displace, el nu mai are curajul să ia o hotărîre de acest fel, deoarece greutățile care se ivesc pentru conspiratori sînt în cazul acesta nenumărate. Experiența ne arată că experiențele conspiratorilor au fost foarte multe, dar prea puține au izbutit; deoarece
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care sîntem noi înșine actori, sau care se petrec sub ochii noștri; cunoașterea pe care o avem despre ele este întreagă și completă; nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lintea cu ierburi era gustoasă. Colacii erau cel mai frumos cadou care trona sub brăduțul al cărui parfum acoperea toate celelalte mirosuri. Lipsea vodca din care ne-ar fi plăcut să oferim celor doi oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o înghițitură. Atmosfera de sărbătoare s-a instalat greu, prezența celor doi străini ne stânjenea oarecum, dar până la urmă colinzile de Craciun în limba ucraineană au început să se înfiripe. Am strâns-o pe Minodora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu o privire neagră, lunecoasă... Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu te privesc în ochi și femeia asta, care s-a recomandat ca ofițer de informații în Armata Roșie și prietenă a lui Vasili Vasilievici Cozmei, mi-a displăcut din primul moment. Nu același lucru s-a petrecut cu Minodora, care s-a lăsat încântată de spusele ei pe care le probau un pașaport nou-nouț făcut pe numele Minodora Racoce, care avea viza de ieșire din țară, însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate ne mai vizitezi, a pus capăt discuțiilor colaboratoarea lu' tovarășu' și a zâmbit acum cu tot șiragul ei de perle superbe, aparent mulțumită că șefu' a dispărut cu ditamai dosarele sub braț într-o altă încăpere. Nu mi-ar displace, i-a acceptat presupusul avans Emil, cu tot dușul rece suportat pe care din acel moment și apoi o viață întreagă a încercat zadarnic să-l facă uitat. La câteva șoapte ale tinerei lucrătoare-cadriste acesta i-a răspuns doar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu vroiam să o iau. Cui atât mai mult cu cât aveam sentimentul, fiind singuri în mijlocul unui oraș cu în jur de 16 milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă ridică în brațe și mă poartă până în casă, înapoi. Mă învelește și sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puțin indiferenți. Spre exemplu mie îmi plac acele ființe interesante, inteligente, civilizate și cu ceva unic în ei. Nu prea dau doi bani, să-l numim aici pe Gina, de care am auzit cu toții (Tânăr și neliniștit), și chiar îmi displac Victor, Nick, Danny etc. · Să nu privești în urmă. Numai înainte. Însă, să ții minte și să crești. Să nu eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos, numai că ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]