3,286 matches
-
maturitate melancolică, sleită, stupefiată. Vîrstă ultimă. * Melodia superbă de care se umple deseori poezia și gîndirea în stadiul lor de oboseală, de epuizare... Nodulozitățile autenticității lor nu se pot, de fapt, fluidiza. * Profunzimea nu ignoră, ci-și asumă imperfecțiunea. * Poți disprețui, la rigoare, și onoarea. Dar cu o condiție, aceea de-a nu fi tu însuți un dezonorat. * Se cuvine a-i mulțumi Domnului pentru împlinirile ca și pentru neîmplinirile noastre deopotrivă. * Bucuria se poate dispensa de rigoare, tristețea nu. * Cu
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
Brătianu) și al reginei Maria (lumea informată știa bine de relațiile amoroase dintre ultimii citați) care erau tot aplecați spre omnisciența politică a lui Ionel Brătianu. nu cunoștea cum trebuia harta politică a țării de după război iar Ionel Brătianu o disprețuia inutil, voind să guverneze mereu, cînd nu efectiv atunci prin interpuși (de pildă, Al. Averescu în ale sale două guvernări din 1920-1921 și 1926-1927). Cînd boala (un cancer de colon) l-a împresurat, regele Ferdinand, știindu-și sfîrșitul apropiat (a
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
în 1991 și cuprinzînd rezultatul unor cercetări din anii 1984-1987 în sate de pe malul drept al Tisei, cf. p. 34-36). Aerul de familiaritate cu care ne întîmpină scrisorile versificate e produs probabil de apropierea lor de o altă specie cam disprețuită de folcloriști din cauza naturii ei incerte și prea moderne: textul de amintire, perpetuat timp de decenii între adolescenți, păstrîndu-și cam aceleași motive și același limbaj indiferent de trecerile de la o generație la alta. O trăsătură specifică a scrisorilor versificate e
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
de Carmen Istrate, consilier în MEC. Impresia că se citește foarte mult a fost corectată, din experiența sa cu tinerii colocatari, de Alex Ștefănescu. Se citește, de fapt, "din interes" și nivelul de cultură scade. Mai trist e că cititul, disprețuit de anumite categorii de tineri, e subevaluat și în instituțiile publice. Teodora Stanciu a prezentat situația de la Radio România Cultural, unde biblioteca a fost înlocuită de un restaurant, fără a se lua în seamă dificultățile de documentare create.
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
o afacere cu droguri (ultimul număr de telefon format de Culianu, exact înainte de asasinat, a fost cel al unui post din Medelin, Columbia); un eventual diferend de natură homosexuală, încheiat tragic. Pe lîngă toate acestea poate că nu ar fi disprețuit nici ipoteza unui asasinat gratuit, pur întîmplător, ŕ la André Gide. Știu că nu știu", poți rosti socratic, după ce ai trecut în revistă toate variantele. Nici unul dintre potențialele mobile ale crimei nu poate fi scos a priori din discuție, dar
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
Sutele de cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele și prozele găzduite de reviste n-ar fi ele, fără aceste reviste, aidoma unor semințe fără pământ? Dar
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
soție creștină), iar �pananimismul" său are ceva din nebunia primilor profeți, a întemeietorilor de religii, e dincolo de timp și mai presus de spațiu. Cu aerul său de Mîșkin sîrb, Eduard e o figură contrariantă, hăituită de vajnici căutători de spioni, disprețuit de neamuri, concediat pentru �exces de originalitate", dar admirat și iubit cu pasiune de fiii săi și de mama lor. Probabil e nebun, interesează prea puțin asta. Ceea ce rămîne e povestea în sine, cea a unui tată și a unui
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
vrea să concureze transmisiile de la Roland Garros de pe TV2, nici thrillerul de pe M6, dar continuînd să se adreseze fidelilor lui, care sînt și ai literaturii, lecturii și cărții. Oricîți ar fi, contează. Nu pot fi ignorați. O televiziune adevărată nu disprețuiește nici cel mai mic segment din public, oferindu-i ce i se cuvine și face în așa fel încît fiecare să găsească pe micul ecran ce dorește. O politică simplă, dar eficace. Subiectul discuției de la Bouillon de culture era departe
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16091_a_17416]
-
conceptului însuși de adevăr � și a literaților la îndeletnicirea lor � arta pusă în slujba înfrumusețării lumii. Simplific, dar această dihotomie stă de fapt la baza unui efort de genul celui întreprins de cartea discutată. Spre deosebire de mulți alții, Susan Haack nu disprețuiește tipul de gîndire pe care îl întîlnim într-un roman sau o poezie, în sensul că nu-l consideră prin definiție inferior gîndirii filozofice din Critica rațiunii pure, de pildă. Într-un roman de Tolstoi poate exista la fel de multă profunzime
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
și această îngrozitoare nepotrivire între ură și invidie îmi răscolea măruntaiele de mi se făcea greață. Eu voiam să fiu diferită, voiam să fiu ca ea, așa cum mi-o imaginam, și în definitiv urând-o mă uram pe mine, mă disprețuiam pentru că trebuia să port haine de pomană, pentru că eram fata sărmană care le făcea milă, și parcă o vedeam pe prietena bunicii spunându-i nepoatei vai, Elenita, ce bucuroasă o să fie nepoata lui Mabel primind toate hainele astea, sărăcuța, pentru
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
un retard care stă la originea dezinteresului consumatorului străin (simplu termen de raportare, cu rol euristic în construcția argumentativă), adică metoda, forma, obiectul și criteriile, cauza principală pare să fie „dogma autonomiei esteticului”, care `l face pe criticul român să disprețuiască metodele moderne de investigație și chiar de lectură, precum și temele care deschid firesc un câmp comparatist: nu faptul că Rebreanu a fost un scriitor „mare” il interesează pe cititorul străin, de pildă, ci „mai degrabă modul specific mitteleuropean în care
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
că astăzi trebuie schimbat "Guvernul incompetent" și au făcut apel la bucureșteni să iasă în stradă, alături de sindicaliști, pentru că și ei sunt afectați de noul Cod al Muncii. Avem un guvern incompetent, care mimează dialogul și a demonstrat că-și disprețuiește cetățenii. De azi ar trebui să schimbăm salutul pe strada, la locul de muncă - jos Guvernul Boc, pentru că ne urăște sincer", le-a spus liderul BNS, Dumitru Costin protestatarilor adunați în Piața Constituției. "Decât să plecăm noi, mai bine să
Sindicaliştii au încheiat mitingul de la Parlament - UPDATE () [Corola-journal/Journalistic/26951_a_28276]
-
autocaracterizări!) - ironic amare, exprimate tot în maniera sa apropiată de paradox - într-o altă epistolă către Anton Golopenția: „Sunt foarte fericit că am fost la Paris. Se pot vedea acolo, realizate ideal, toate defectele și calitățile noastre. Înveți acolo să disprețuiești oamenii, să înțelegi ratările și lichidările, dar nu te poți hotărî pentru o directivă politică. Dacă aș fi trăit ultimii ani la Paris, ar fi fost imposibil să înfrâng haosul și dezmățul meu metafizic. Am înțeles acolo ce mare jug
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
uneori, gol de gândire, un fel de joc în vid, o echilibristică la trapez. L-am ascultat de numeroase ori înainte de plecarea lui din țară. Oratoria lui N. Titulescu e făcută din inteligență, curaj și sinceritate. O inteligență neobișnuită care, disprețuind clișeele de gândire, poate merge până la esența problemei, surprinzând, ca printr-o revelație, pe adversar. Mai ales dacă acesta a rămas în convențional, în ponciful retoric, poate să-și considere cauza pierdută. Pentru motivul că dacă e nevoie, Titulescu iese
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
cât se poate de pozitiv în evoluția oricui Îl acceptă necondiționat. În lumea de azi, elevul creștin trebuie să știe să fie selectiv având în permanență ca țel împlinirea binelui. Sfântul Apostol Pavel îi spune lui Timotei: „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale“ (I Timotei 4, 12) ceea ce ar trebui să impună înainte de toate, ,,propriul exemplu”. Sigur, dificultățile sunt inerente, dar același cuvânt din cartea de căpătâi a omenirii, Biblia sau Sfânta Scriptură, aduce asigurarea neândoielnică: „Îndrăzniți, căci Eu am biruit
ROLUL FAMILIEI ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII / prof. Mircea BOTIȘ, Liceul Teoretic ,,Constantin Noica”, Structura ,,Betania” [Corola-blog/BlogPost/92675_a_93967]
-
decât eterna lamentație “Vai, ce nașpa suntem!” și eternele discursuri autodisprețuitoare (“Românii sunt hoți, românii sunt mitocani, românii sunt lași, românii sunt puturoși, românii mănâncă țigani, unguri și lesbiene la micul dejun”.). Nu cred că există popor care să se disprețuiască mai tare decât o facem noi și nu e OK. Mă gândesc tot mai des că abordarea asta, pe care și eu am avut-o până de curând, nu are cum să fie sănătoasă. De aceea, vă propun să povestim
De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20260_a_21585]
-
ce s-a-ntâmplat? - Katsumoto-san, o am mică rău... - Nu-i nimic, Shimoto-san. și eu la fel si, despre asta... - Nu, Katsumoto-san, nu-nțelegi, a mea e mică rău de tot! Câteodată, nici n-o mai găsesc. - Shimoto-san, oceanul nu disprețuiește nici cele mai mici râuri!” Cristina Horia: “Momentele speciale ale fiecărei zile sunt acele momente în care îl împușc imaginar pac-pac pe soțul meu. Se întâmplă cel putin o dată pe zi. Și nu mă satur.” Oana B.: “Un moment foarte
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mâine începe Postul, nu e lucru mare Să mai punem gurii, inimii, zăvoare Și mâncarea noastră fie mai aleasă, Cât mai multă pace, dragoste la masă! Cel care mănâncă, nu disprețuiască Pe cel ce nu poate încă să postească, Și în Cartea sfântă scrie cu aldine, „Nimeni nu trăiește numai pentru sine!” Pentru Sine-n lume n-a trăit nici El, Nu vă smoliți fața, nu fiți triști defel, Mâine începe
POEM DE POST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384187_a_385516]
-
văzuse niciodată că și aia e tot ceva nașpa. De ce elitismul ăsta cu orice preț? De ce a citi un text bine documentat și inteligent despre fenomenul manelelor produce grețuri, iar tot ceea ce apare la TV e câh apriori și trebuie disprețuit din oficiu? Întreb. Voi ce ziceți?
Elitiști cu orice preț? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18257_a_19582]
-
România e personajul despre care am scris cel mai mult. De ce? Ca să nu mor de nervi, îți dai seama. Până la urmă, e mai bine-așa decât să le dai în cap la oameni pe stradă, nu? Mihai: Cred că Băsescu. Disprețuiesc tot ce înseamnă individul ăsta și tot ce înseamnă omul politic de azi. Cîteodată, am accese de personalitate, intime, ce-i drept, în care mă consider un băiat deștept, dar apoi îmi amintesc că mă las condus de acești furăcioși
Un interviu cu Dan și Mădălina, pe care și l-au luat singuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18401_a_19726]
-
suprize plăcute din partea lor, în ceea ce privește lucrările tale? În general, oamenii interpretează artă diferit. Unii stăpânesc limbajul, alții nu. Unii se nasc sensibili și își cultiva sensibilitatea, alții nu. Cunosc destui plasticieni obtuzi, rigizi. Simți acut dezamăgirea când unul din breaslă disprețuiește muncă altuia. Bună sau rea, daca este sinceră, munca altuia este un punct de vedere. Iar acesta este imposibil să nu te surprindă și nu vorbesc acum că muzeograf, ci că plastician. Ai simțit vreodată că „ai dat lovitura”, financiar
Interviu cu Anca Tofan [Corola-blog/BlogPost/97353_a_98645]
-
intensă... interesantă poate, dar care nu ne reprezintă, nu e a noastră. Evident, piesa n-a rămas așa, era un stadiu provizoriu. Sarmalele Reci trebuie să aibă vocea copilului din piață care strigă „Împăratul e gol!”... Nu negăm și nu disprețuim calea altor trupe, care merg pe o exprimare mai patetică și mai încrîncenată. Ei au ceva de zis, noi avem altceva de zis. Uneori și noi o mai cotim către ei, și ei mai înspre noi... asta e frumusețea. Publicul
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
prezentă și ea. Aici se întâlnesc toate “punctele” de la care a început povestea, și Sonia și Tătulea și Agrișan și Lola. Unii progresând pe scara vieții, alții prăbușindu-se în chip dramatic. Piesa are și o morală: nu trebuie să disprețuiești pe nimeni pentru că nu știi ce evoluție vei avea și dacă nu cumva vei ajunge precum cei pe care i-ai disprețuit. E un fel de Lege de aur a creștinismului, care în rezumat, spune așa: Să nu faci niciodată
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
progresând pe scara vieții, alții prăbușindu-se în chip dramatic. Piesa are și o morală: nu trebuie să disprețuiești pe nimeni pentru că nu știi ce evoluție vei avea și dacă nu cumva vei ajunge precum cei pe care i-ai disprețuit. E un fel de Lege de aur a creștinismului, care în rezumat, spune așa: Să nu faci niciodată ceea ce nu dorești să ți se facă. “Babele” este o piesă într-un act, destul de morbidă, cu personaje prototip, Muribunda, Cele 9
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
rodul ei, creația (poezia) - devine „stare de spirit”. Și-n acest vârtej învârtoșat, „doarme între nori ochiul tău deschis” ( Noaptea unei frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat, predacic („te-aș alunga și te-aș disprețui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. Te-aș plânge argintiu și gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea măiastră, traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatră / sufletul ei / aidoma unui fluture / fără zigzaguri / intră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]