1,297 matches
-
rară. Suplimentar, cele două maleole formează un sistem de direcție împiedicând deplasarea laterală a talusului - rol care revine în special celei laterale (peronieră, care coboară mai mult dect cea medială tibială). Deplasarea posterioară este prevenită de marginea posterioară a epifizei distale a tibiei. Prin poziția lui, talusul are rol atât în statică, cât și în dinamică. Astfel, în statică, talusul primește toată greutatea corporală de la tibie și o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular cu care se
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
din 2 rânduri de oase scurte, denumite oase carpiene la mână și oase tarsiene la picior; o parte mijlocie, "metapodul", format din cinci oase metapodiale alungite în formă de baghetă, denumite metacarpiene la mână și metatarsiene la picior; o parte distală, "acropodul", reprezentat prin cinci degete care continuă oasele metapodale, fiind subdivizate fiecare într-un număr variabil de falange (de regulă două sau trei). "Bazipodul" (partea proximală a autopodului sau scheletul carpului și al tarsului) este format din osișoare scurte care
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
oscioare ce se sudează mai târziu, în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase metatarsiene corespunzătoare degetelor II, III și IV sunt contopite într-un singur os alungit, formând tarsometatarsul, care este scheletul tarsului. Scheletul membrului posterior la păsări, datorită adaptării la mers, salt, alergat, înot și la sprijinirea corpului, a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
puternic dezvoltate sus, dar neajungând niciodată până la autopod. La locul de articulație a femurului cu tibia (genunchi) se găsește un os numit rotulă. Segmentul al treilea (autopodul) este format dintr-un tarsometatars (sau osul metatarsotarsian), provenit din fuzionarea oaselor tarsiene distale cu trei oase metatarsiene, corespunzătoare degetelor II, III și IV. Tarsometatarsul este un os alungit și destul de puternic, putând depăși în lungime femurul. Majoritatea păsărilor au patru degete (al V-lea lipsește totdeauna), dintre care trei sunt îndreptate înainte (degetele
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
II - 3 falange, degetul III - 4 falange; degetul IV - 5 falange. Autopodul membrelor posterioare la mamifere prezintă totdeauna un astragal (format prin sudarea tibialului și intermediarului) și un calcaneum (peroneal), pe lângă care se pot găsi și celelalte tarsiene, adică tarsienele distale, precum și osul central. Astfel bazipodul pelvin la mamifere este format din 7 oase tarsiene, dispuse pe două rânduri între zeugopod și metapod. Rândul proximal, este format din 3 oase: astragal, calcaneu și scafoid (osul central), aflat în centru; astragalul este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ales la motocicliști), la sportivi sau prin cădere de la înălțime. Mecanismul comun de producere al fracturilor de talus este cel de hiperdorsiflexie forțată al piciorului pe gambă și compresiune în cădere de la înălțime cu talusul cuprins între calcaneu și epifiza distală a tibiei. Particularitățile acestor fracturi sunt datorate caracteristicilor anatomice și funcției biomecanice speciale ale talusului, aportului sangvin deficitar, precum și frecvenței mari a complicațiilor tardive de temut (necroza avasculară și artroza posttraumatică). Aproape 60% din suprafețe talusului sunt cartilaginoase, nu există
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu antebrațul. Absența congenitală a brațelor se numește "abrahie". Din punct de vedere al componenței osoase, brațul este alcătuit dintr-un singur os: humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități (una proximală și una distală). Extremitatea proximală a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
un singur os: humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități (una proximală și una distală). Extremitatea proximală a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar și trei fose: coronoidă, radială, olecraniană. Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii posterioare. Mușchii regiunii anterioare sunt
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
și ramurile nervilor ulnar și median. Primii doi mușchi lombricali acoperă mușchiul adductor al policelui ("Musculus adductor pollicis"), iar ceilalți mușchi lombricali acoperă spațiile interosoase și mușchii interosoși. Sunt flexori ai falangei proximale și extensori (slabi) ai falangelor medii și distale ale degetelor II-V. Această acțiune complexă se datorește faptului că, în momentul contracției, lombricalii flectează falanga proximală. Dar prin flectarea falangei proximale se întinde aponevroza dorsala a degetelor care se inserează cu vârful sau pe ultima falanga și astfel
Mușchii lombricali ai mâinii () [Corola-website/Science/331889_a_333218]
-
dimensiuni reduse) trebuie abordate cât mai curând posibil. Este posibil ca pentru arsurile care acoperă circumferința membrelor sau a toracelui să fie nevoie de degajarea pielii, procedură denumită escarotomie. Aceasta se realizează pentru a trata sau a preveni afectarea circulației distale sau a ventilației. Nu se știe cu siguranță dacă procedura este utilă în arsurile gâtului sau ale degetelor. Pentru arsurile electrice poate fi nevoie de fasciotomii. Mierea a fost utilizată încă din antichitate pentru a ajuta la vindecarea plăgilor și
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
capete de origine: "capătul humeroulnar" cu originea pe epicondilului medial al humerusului și procesul coronoid al ulnei și "capătul radial" cu originea pe marginea anterioară a radiusului. Cele două capete se unesc pentru a forma un "corp muscular". În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în "patru tendoane". La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în "două fâșii terminale" care se inseră pe fața laterală și medială a falangei a II-a ale degetelor 2, 3, 4 și 5
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
două capete de origine se unesc pentru a forma un corp muscular lat, care este format dintr-un strat superficial destinat degetelor III și IV și dintr-un strat profund, ce conține fibre pentru degetele II și V. În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în patru fascicule musculare, care se termină fiecare prin câte un tendon cilindric lung. Aceste patru tendoane trec separat pe sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian (ocupând planul cel mai superficial) și ajung la palmă
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
în dreptul falangei proximale câte un orificiu prin care pătrunde tendonul corespunzător al mușchiului flexor profund al degetelor, care astfel din posterior devine anterior, superficial și trece înaintea tendonului mușchiului flexor superficial al degetelor. Prin urmare, la nivelul falangelor medie și distală dispoziția tendoanelor este inversată: tendonul mușchiului flexor profund al degetelor este situat anterior (tendon perforant) iar tendonul mușchiului flexor superficial al degetelor, posterior (tendon perforat). La degete, tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor și al mușchiului flexor profund al degetelor
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
distal (al doilea rând), se găsesc în aceeași ordine alte 4 oase: trapezul, trapezoidul, capitatul și osul cu cârlig. Toate oasele carpiene, cu mici excepții, prezintă șase fețe: unele articulare, altele nearticulare, rugoase: față superioară (sau proximală), față inferioară (sau distală), față anterioară (sau palmară), față dorsală, față laterală (sau radială) și față medială (sau ulnară).
Oasele carpului () [Corola-website/Science/316805_a_318134]
-
context social), Stanley Schachter (afectivitate și emoții), Albert Bandura (agresivitatea), Stanley Milgram (obediența). După perioada de criză emerg două orientări teoretice majore: prima explică comportamentul social prin factori proximali (motivație, cogniție, afecte, percepție, etc.) iar a doua recurge la factori distali (presiunea de a se conforma grupului, interacțiunea cu ceilalți, influența socială, etc.). Din punct de vedere metodologic se concretizează două orientări: una centrată pe experimente de laborator, iar a doua pe studii de teren, studii de caz etc.
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
este și ea bioenergoterapeut. Cei doi au scris împreună sau separat, mai multe cărți împreună: "Energetica subtilă a ființei umane", "Manual de radiestezie", "Paradiagnoza - Manual pentru diagnosticarea energetica folosind radiestezia", "Percepții extrasenzoriale - Manual pentru dobândirea și dezvoltarea simțurilor subtile", "Influența distală, teoria și practica vindecării de la distanță", "Aura energetică, manual pentru detectarea și decodificarea aurei energetice a ființei umane". În februarie 2010, stema României de pe pupitrul de la Palatul Cotroceni, de unde se adresa președintele Traian Băsescu a fost modificată, culoarea de fond
Flacăra violetă () [Corola-website/Science/318266_a_319595]
-
Trusa” copilului desoperit la Figuier cuprindea, pe lângă cochilii (impregnate cu ocru, ca de altfel întreg complexul funerar), cîteva așchii fragmentate, de dimensiuni reduse, provenind din secvențe operatorii diferite, două lamele à dos și o lamă retușată din silex, cu extremitatea distală rotunjită și tocită, în urma utilizării ca amnar. Ipotetic, piesele din silex ar putea reprezenta o codificare a unei simbolistici legate de producerea de lumină (amnarul), a sexului defunctului (armăturile de proiectil) și imaturității sale (așchii mici, nefolosite sau folosite foarte
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și alcoolicii, au un risc mai mare de colonizare cu astfel de specii. Acești pacienți au un risc mai mare de aspirare și pentru afecțiunea periodontală. Astfel, placa bacteriană a acestor subiecți poate deveni un rezervor de infecție pentru ariile distale ale tractului respirator. În al doilea rând, igiena orală precară poate determina o modificare a plăcii bacteriene și a nivelului de enzime proteolitice. Aceste enzime proteolitice pot modifica caracteristicile suprafeței mucoasei, rezultând o creștere a colonizării cu bacterii patogene. S-
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
clasificare a bolii arteriale periferice (BAP) în practica clinică este Leriche Fontaine. Conform acesteia, există patru stadii clinice:asimptomatic (I);claudicație intermitentă la un perimetru de mers > 200 m (IIa) sau < 200 m (IIb);durere de repaus (III);leziuni trofice distale (IV). În practica chirurgicală se utilizează stadiul IIc - perimetru de mers < 50 m, ca limită pentru indicația de revascularizare. Pentru uniformizarea raportării rezultatelor din studiile clinice, The TransAtlantic Inter-Society Consensus (TASC) recomandă utilizarea clasificării Rutherford, ce include 7 stadii de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
stadiul IIc - perimetru de mers < 50 m, ca limită pentru indicația de revascularizare. Pentru uniformizarea raportării rezultatelor din studiile clinice, The TransAtlantic Inter-Society Consensus (TASC) recomandă utilizarea clasificării Rutherford, ce include 7 stadii de boală, de la asimptomatic la leziune trofică distală majoră. În practica clinică, aplicarea clasificării Rutherford este greoaie, încât rămâne utilizată doar în cercetarea clinică. Acest capitol nu își propune detalierea tuturor caracteristicilor BAP, ci sublinierea particularităților la persoanele vârstnice. 35.2. Epidemiologie și factori de risc Incidența BAP
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
incidență mai mare a claudicației intermitente, durerilor de repaus și a impotenței funcționale (26). Majoritatea vârstnicilor ce se adresează serviciului nostru de chirurgie vasculară prezintă ischemie critică a membrelor inferioare, definită ca durere de repaus cu sau fără leziune trofică distală, cauzată de boala ocluzivă arterială (4), corespunzând stadiilor III și IV Leriche-Fontaine. Acest fapt se datorează în primul rând adresabilității scăzute, nerecunoașterii bolii în stadiile incipiente, nerespectării sfaturilor medicale privind reducerea factorilor de risc și lipsei programelor de screening. 35
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
de ani, indiferent de factorii de risc sau de statusul simptomatic (4). Un IGB măsurat în repaus ≤ 0,9 este diagnostic pentru BAP. Trebuie menționat că pacienții diabetici, cu boală cronică de rinichi sau alte boli ce cauzează calcificarea arterelor distale (arterioscleroza Monckeberg) pot avea un IGB fals negativ, peste valoarea de 1,4. În cazul acestor pacienți trebuie folosite metode alternative non -invazive de diagnostic, precum măsurarea TA sistolice la nivelul degetelor (indice haluce-braț), oxigenarea tisulară periferică (evaluare trans-cutanată) sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
sau examen ecografic Duplex. 35.3.4.2. Utilitatea ecografiei Duplex asistată color Caracterul neinvaziv al ecografiei Duplex asistată color, precum și sensibilitatea de 84 -87% și specificitatea de 92-98%, comparativ cu angiografia în cazul arterelor infrainghinale până la nivelul arterei poplitee distale (30-32), au făcut ca această metodă să fie recomandată ca primă investigație imagistică vasculară, atât pentru diagnostic și planificare preoperatorie, cât și pentru supravegherea postoperatorie a bypass-urilor infrainghinale realizate cu grefon autolog (33). Ecografia Duplex este în mod particular
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
toate acestea nu pot fi ignorate dezavantajele: costul ridicat, necesitatea efectuării procedurii ca internare de zi și a obținerii consimțământului informat, precum și posibilele complicații: reacții alergice, nefropatie la substanță de contrast, infecție de plagă, hematom, pseudoanevrism, disecție, fistulă arterio-venoasă, embolizare distală. Angiografia se însoțește de cel mai mare risc de morbiditate și mortalitate comparativ cu oricare altă modalitate imagistică vasculară și este, prin urmare, este indicat a se afectua doar în cazul în care se decide o procedură de revascularizare (1
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
calitatea vie ii (40). Pe de altă parte, prezența a numeroase plăci calcificate în peretele arterial, situație frecventă la vârstnici, face dificilă evaluarea patenței lumenului arterial (38,41). Angio-CT este inferioară angio-RM și angiografiei cu substracție digitalică în vizualizarea arterelor distale ale gambei. Principalul dezavantaj al angio-CT îl reprezintă necesitatea utilizării unei cantită i mari de substan ă de contrast iodată (> 100 ml), care la vârstnici predispune la nefropatie de contrast (38). Angio-RM tridimensional cu substanță de contrast non-nefrotoxică (gadolinium) oferă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]