326 matches
-
Acasa > Impact > Istorisire > FRUMUSEȚI CONCENTRICE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Motto : Asta-i viața mea / deșert de plumb și catifea (Costel Zăgan, DISTIH CELEBRU) Dio habar nu avea că vacanța din vara acelui an se va reduce la o singură zi : toridă din toate punctele de vedere. - Ești gata ? îl trezi din euforie întrebarea vecinei. Ți-ai luat biletul de voie de la mămică
FRUMUSEŢI CONCENTRICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374233_a_375562]
-
nu era decît "un tratat propriu-zis de artă politică (nītiśăstra) în formă narativă și sentențioasă, pentru instruirea regilor și dregătorilor și de morală practică, chiar dacă uneori politica se folosește de mijloace necinstite" [37]. Ar fi foarte simplu de demonstrat cu distihurile (çloka), cu care sînt presărate diferite nuvele, își au originea în literatura gnomică politică: așa cum arăta Ballini, "Astfel de sentințe sînt extrase din Mahăbhărata, din "Codul lui Manu" (Mănavadharmaśăstra), din Centurii (Śataka) a lui Bhartrhari, din poemul Śiśupălavadha ("Uciderea lui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Dej, Ceaușescu, Iliescu. Cel din a cărui memorie s-a șters definitiv celălalt "român verde", strămoșul, care însă "vota" din tată în fiu doar cu Dumnezeu și cu Regele. Pe gura acestui republican facies te-aștepți oricînd să iasă distihul: "Țărani și muncitori noi sîntem/ Partidul mare muncitor", din nu mai știu care imn (că multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru că e țicnit, nu-mi închipuiam că voi descoperi stupefiat și nu prea o alternativă acnee la zbîrciurile și celulitele "românilor verzi". Mai e o speranță: că bila rasă și cercelușată nu va clona într-atît încît să defilăm cu celălalt distih: "Țicniți au fost, țicniți sînt încă/ Și-or fi cît neamul țicni..." 10 mai Urcat la Cetățuia, în paradisul priveliștii, ochii îți cad pedeapsă! pe monstrul părăsit al C.U.G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Erosul e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai suplă, apar distihul, trioletul, cvintetul și octava și chiar o formă astrofică, iar lexicul cunoaște o infuzie de neologisme. Un capitol important al activității lui literare îl constituie colaborarea cu alți scriitori, ce reprezenta o soluție la inhibițiile proprii, provocate și de aspirația
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
a nepotrivirii. Sensul avangardei este parti pris-ul perisabilului și al neseriozității. Ca și cum fiecare modernitate care joacă pe ce se pierde cîștigă. Victoria postumă a tragediei asupra misterului, a vodevilului asupra tragediei, a fragmentului asupra discursului, a corespondenței asupra tratatului, a distihului asupra epopeii. Facilul durează mai mult decît stilul grav, în ciuda oricăror așteptări. Benjamin Constant considera micul său Adolphe drept un capriciu și își imagina că va rămîne ca autor al unui sistem impozant: Despre religie prin originile, formele și dezvoltarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trei părți ale poemului care constituie substanța volumului (Chemarea focului, Îngerul roșu, Intrare în etern) marcând un traseu inițiatic. Ultimul op, Balade și simfonii (1983), îl definește pe autor ca bun tehnician al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul roșu (1942). Scrierea surprinde un moment dureros din istoria țării, înstrăinarea unei părți a Bucovinei prin ocupația sovietică din
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de o autentică forță sufletească. c) Cronica Complexa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca un lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgâne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la motivațiile și la situația istorică ce au dus la scrierea lor. Cântecul de dezvinovățire (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „dezvinovățirea” de care vorbește poetul este aceea prin care el încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcopului Oriențiu din Auch. În Cântul de învățătură scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sidonius se divide în două perioade. În prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sunt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. În aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfârșitul secolului precedent, adică a lui Claudian, care a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Așadar, panegiricele sunt închinate împăraților numiți mai sus: lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Carmen Paschale) care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. Într-adevăr, Paștele nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștele prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care cititorul este invitat la banchetul pascal, în prima carte sunt povestite, ca un fel de introducere, unele miracole din Vechiul Testament, în timp ce miracolele din Noul Testament sunt expuse în cele patru cărți care urmează; nu e vorba însă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de poezie creștină. Opera în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă ceva ce acolo fusese omis din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (este intitulat și Elegia) e o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mântuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea care e alcătuit dintr-o serie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli care devine aproape represiv. În sfârșit, ne-au mai rămas de la Isidor unsprezece scrisori și douăzeci și șapte de tituli, adică scurte inscripții versificate, aproape toate în distihuri elegiace, destinate, așa cum se obișnuia în poezia creștină încă din vremea lui Prudențiu, descrierii unor locuri care aveau o semnificație religioasă particulară; așa cum se întâmpla deja de două secole, cunoștințele prozodice ale lui Isidor sunt destul de reduse, iar producția sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Poezie de la Petroșani (1995). Poet al generației ’80, G. cultivă mai multe tipuri de discurs, oscilând între construcția amplă, bine întemeiată pe anumite structuri metaforice, și schema poetică simplă. De asemenea, își organizează textele fie în serii de catrene și distihuri, fie în formule libere, care nu impun nici o constrângere formală. Este adeptul combinațiilor lexicale inedite, deși nu are o opțiune decisă în sensul forțării limbajului poetic: „Sângele meu îngheață/ iarna în formă de pasăre,/ se ridică cu roșii aripi/ deasupra
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
copii - Semăn flori... (1955), Hai, teiule, hai... (1955), Bună dimineața, Soare! (1955), Ascultați ce spune vântul (1958), Cântăreții nopții (1961), Țara Soarelui (1967). Acestora li se adaugă, târziu, alte trei volume de poezii, proiectate încă din anii ’40: Cântece și distihuri (1981), La poarta lui Ștefan Vodă (1985), și după 1989, când intră în viața monahală, Rapsod în Arboroasa (1995). Înrădăcinat în ruralitatea bucovineană și ispitit mai puțin de orizontul altor culturi, „iconarul” L. își nutrește sensibilitatea precumpănitor descriptivă din izvoarele
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
și revoltă („Plug înfipt în lut și-n carne/ Și norod flămând, răscoală” sau „Drum bătut de țară plină/ Cu de toate și străină”). „Cartea a doua” din Curcubeu peste țară distilează aceleași teme și motive într-un șir de distihuri al căror model îl constituie cimiliturile și ghicitorile populare, dar și, poate, „poemele într-un vers” ale lui Ion Pillat. Alunecările în manierism și chiar în artificiu, semnalate de unii critici, nu vor fi scăpat nici poetului, care în Cartea
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
care în Cartea stihurilor și Carte de cruciat adâncește filonul religios (Hram la Putna) și dă expresie unor trăiri noi, în special sentimentului acut al „marii treceri”, proiectat pe fundalul sumbru al războiului. La distanță de câteva decenii, Cântece și distihuri relevă același pastelist, acum într-o expresie epurată, decantată, amintind poezia concisă a Extremului Orient, precum și un rapsod (una dintre piese se intitulează Eu, rapsodul Teofil) al confruntării dureroase cu sfârșitul, îndulcită de credință, de dragostea pentru cei apropiați, pentru
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
de cruciat, Cernăuți, 1943; Semăn flori..., București, 1955; Hai, teiule, hai..., București, 1955; Bună dimineața, Soare!, București, 1955; Ascultați ce spune vântul, București, 1958; Cântăreții nopții, București, 1961; Țara Soarelui, București, 1967; ed. pref. George Muntean, Iași, 1976; Cântece și distihuri, București, 1981; La poarta lui Ștefan Vodă, Iași, 1985; Rapsod în Arboroasa, Câmpulung Moldovenesc, 1995. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Stampe în lumină”, VRA, 1933, 310; Mircea Streinul, „Rod”, GBV, 1933, 4127; Crev. [N. Crevedia], „Rod”, „Calendarul”, 1933, 536; George Drumur
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
proaspăt” și a auriului solar. Un număr de piese din finalul fiecărui volum, intitulate Miniaturi, definite de Cristian Livescu drept „reflecții circumstanțiale cu doze variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse prin distilări repetate ale expresiei la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper poesis, București, 1982; Din herb moldav răsună lira, București, 1985. Repere
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicînd abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de o autentică forță sufletească. c) Cronica Complexa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgîne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la situația istorică și la motivațiile ce au dus la scrierea acestor poeme creștine. Cîntecul de reparație (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „reparația” de care vorbește poetul este aceea prin care încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul îi propune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Orientius din Auch. în Cîntul de învățătură (Commonitorium) scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor, ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al V-lea. Cîntul de învățătură este format din două cărți și este compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă, de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sînt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. în aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfîrșitul secolului precedent, Claudianus, care a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Panegiricele sînt închinate împăraților numiți mai sus: lui Avitus în 456, lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștile prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care cititorul este invitat la banchetul pascal, în prima carte sînt povestite, ca un fel de introducere, unele miracole din Vechiul Testament, în timp ce miracolele din Noul Testament sînt expuse în cele patru cărți care urmează; nu e vorba însă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]