216 matches
-
a lui Dumnezeu. Omul nu face decât să deschidă brațele și să îl primească. Pentru a nu te prăbuși în neant este nevoie de mai mult efort.” Profesorul nu a răspuns strict la „provocare”. Sau a răspuns în felul său, divagând la modul ce îi este propriu: făcând asociații libere tot în sfera culturii. Nu poate formula o distincție clară între nemurirea terestră a lui Platon și viața veșnică, întru spirit, pe care creștinul o dobândește prin credință și iubire de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de a rosti adevărul: “...de aici sau de aiurea nu voi mai putea regăsi drumul mongol, nu mă voi putea exila decît În minciună, aceasta este probabil lecția, În loc de a divaga fudul despre aici și despre aiurea ar fi mai bine o dată pentru totdeauna ca denumirile să nu aceeadă la stadiul de existență reală decît În timpul unei scurte perioade a copilăriei, ca apoi să se topească În neantul adult [...]”. (Une Récette
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mona Hatoum produce în 1994 „Corps étranger”, o instalație video de la Centrul Pompidou din Paris, inserând microcamere prin orificiile propriului trup pentru a explora teritorialitatea corporalității feminine. Iar Jane Prophet creează în 1998 CD-ROM-ul „The Internal Organs of a Cyborg”, divagând vizual-scriptic pe tema implantului și a augmentării chirurgicale (vezi Prophet și Hamlett, 2000, pentru astfel de ilustrăriă. În această direcție, diverse expoziții se adresează raportului dintre tehnologie, artă și trup, precum internaționala „Posthuman”, începând cu anul 1992 la Muzeul de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu uităm că perceptronul este inventat pentru a favoriza emergența „sistemelor expert” ale celei de-a cincea generații, altfel spus ale unei inteligențe artificiale care nu se mai poate înstări decât prin achiziția organelor de percepție (Virilio, 1992, p. 158Ă. Divagând fenomenologic în maniera unui Husserl sau Merleau-Ponty pe noua temă a automatizării percepției, Paul Virilio concluzionează, printr-o afirmație generală, valabilă pentru mutația actuală, dedublarea principiului realității prin intermediul „mașinii viziunii” denumite tehnicist perceptron. Astfel, ontologic, „realitatea naturală” a experienței clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca și arta poetică sau muzica, "să promoveze și să susțină un obicei superior al minții", și astfel să mărească fericirea matematicienilor și chiar pe aceea a celorlalți oameni, dar s-o apăr de pe această poziție ar fi ca și cum aș divaga pe aceeași temă. Ceea ce trebuie să luăm în considerare acum este utilitatea "brută" a matematicii. Toate astea pot părea foarte evidente, dar chiar și în acest caz există adesea multă confuzie, atât timp cât în mod obișnuit cele mai "frumoase" subiecte pe
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi în fond prieteni. Au fost chiar vecini, s-au frecventat intensiv, până la promiscuitate, au vorbit vrute și nevrute, au mers împreună la Paris, au bârfit pe toată lumea și au divagat pe teme intelectuale. Divagațiile rămân la o foarte modestă altitudine în amintirea lui „Chick” (sau în ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai întâi, „Chick” îi propune lui „Abe” să scrie o carte, iar filozoful
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
suflă aerul uniform si fad al lumii viitoare" (P.Z.). Lumea viitoare profețită de Paul Zarifopol, dacă privim cu atenție, este una care a și venit, se manifestă în proliferarea nimicului globalizant, pe toate palierele sociale, sub dominația imperialismului economic. Divagînd în marginea neînțelegerilor inocente între public și artiști, încearcă să definească arta, artistul și să elimine multiplele confuzii care bîntuie așteptările omului obișnuit. "Oamenii care au cercetat de aproape istoria artei și natura tipului artistic știu că nu există legătură
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În mod difuz. Scriitorul de jurnale, acceptând tirania timpului, o acceptă și pe aceea a fragmentarismului. El comprimă și reduce, mințind prin omisiune (și prin promisiune, prin jurământul implicit de a spune totul), când Își propune să reduplicheze și să divagheze. Așadar, nici o regulă, nici o limită 11, decât cele neluate În considerare: timpul, presiunea morală, gradul de autocunoaștere. Autorul de jurnale 12 se confruntă cu marea obstrucție a timpului. Ca și viața, jurnalul e o promisiune neonorată. O structură deschisă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adună În jurul unei fabule (o Întîmplare), din care să iasă limpede o idee morală. Chiar În poemele cele mai direct confesive, Pann introduce elemente impersonale din zicerile populare care estompează Într-o oarecare măsura nota subiectivă. Iată-l, de pildă, divagînd În jurul Amorului, temă la modă În 1830. Tonul poemului e indecis: Între patetismul comun al epocii și ironia fină: „Amorul nu este om, Nici vro vilă, nici vrun pom. Numele lui toți Îl știu, Dar nu c-n ființă viu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu ochiul acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu același lucru se poate spune ca să divaghez un pic ludic despre... antiesopismul unei frumoase franțuzoaice, Catherine Millet, care n-a fost nevoită nicicînd să-și dedubleze natura intimă. Acum în vîrstă de 54 de ani, critic de artă și directoare a prestigioasei reviste Art Press, a șocat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu caracter general și specifice care nu sunt puse Într‑o ordine anume, dinainte stabilită. Acest tip de interviu comportă riscul pentru intervievator de a nu explora unele părți importante din viața și experiența candidatului, iar pentru candidat, de a divaga și plictisi intervievatorul sau de a evidenția și unele puncte slabe ale personalității. Interviul stresant, ca tip special de interviu, are ca scop să producă neliniște, Îngrijorare și presiune asupra candidatului pentru a se putea vedea felul În care reacționează
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
inverse. Simțea nevoia să împrospăteze percepția unei teme învechite. Dorea să creeze o imagine mai vie a unui fapt istoric tocit de prea multe comentarii. Cuvintele nu-i mai erau de ajuns. Cuvintele nu mai puteau descrie ororile, așa că a divagat în tehnica cinematică. Combinația e un gen de artă nou, care oripilează. Lectorul e deopotrivă revoltat și entuziasmat. Se simte inteligent fiindcă a scos dopul unei sticle al cărei conținut e pe cale să-l otrăvească. Cititorul se simte deștept, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
JF. Unica întrebare este: Cine sunt? Trăiesc de 74 de ani și încă n-am aflat. LV. Ce nu vă place la interviuri? Ce întrebare vă e cel mai antipatică? JF. Cred că întrebările care dau prilejul ignoranței mele să divagheze. Orice răspuns ar trebui să înceapă cu: Nu știu, dar cred...". LV. Am condus zeci de lucrări de diplomă despre romanele dvs. la Universitatea din București. Vă face plăcere acest lucru ori ați prefera să fiți ocolit de universitari? JF
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era mai josnic, cu atît era mai blînd și zîmbea înainte de a lovi. Plus corupția lui Argetoianu, prea flagrantă chiar și pentru deceniul lui Carol II44. Argetoianu are un partizan convins al totalitarismului. Afirmînd că Argetoianu era corupt, poate că divagăm, ținînd seama că ceea ce ne imaginăm noi că înseamnă slujirea altruistă a prosperității comune. Despotismul oriental consideră corupția drept un fel de accesoriu al postului deținut, cum ar fi limuzina oficială sau contul nelimitat pentru cheltuieli. Asemenea lucruri ar putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
concepție Înaltă despre artă”, asta Însemnând că arta Înseși trebuie să se Înscrie Într-un sistem estetic și nu „În arbitrarietate” cum se Întâmpla aiurea. Ideea este, cu siguranță, hegeliană, că filosoful german exprima ideea că „artele frumoase nu pot divaga, cedând unei imaginații sălbatice și lipsite de frână...” Dar autorul „Enigmei Otiliei” cu siguranță și-a propus să pună În aplicare o teorie (chiar și clasică, nu neapărat pură) ca să demonstreze necesitatea respectării „principiilor”. De ce rezistă „Enigma Otiliei” și nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fie folosind albia apei cu ambarcațiuni specifice timpului dat, fie uscatul de pe traseul urmat de apă pentru vehiculele pe tălpige sau pe roți. Dar se poate ușor observa că albiile râurilor în zonele de câmpie, cum e la noi, au divagat de-a lungul timpului pe întreg spațiul dintre terase, drumul de uscat urmând, la rându-i, aceste mutații. Drumuri cum sunt acum șoseaua națională Tecuci-Galați ori cele care duc din șoseaua națională spre apus până la Condrea, iar spre răsărit până la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]