2,119 matches
-
aceea, la nouă ani, am luat hotărârea să nu ucid niciodată pe nimeni. A fost o hotărâre corectă, și asta poate că nu doar datorită metodei Mulțimii. Dar în orice caz datorită minții mele de copil. Stăteam alături de Adél pe divan și am adormit. Strângând între timp în mână singurul meu obiect nefolositor, un cristal de sare. Biserica e încă departe, aproape înghițită de frunzișul ruginiu. Se scaldă în soare. În umbra cărării e o femeie. Cu tuburi mici de vopsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în momentul când, luându-și rămas-bun și mulțumindu-mi, Zinocika s-a depărtat -, ei, da, abia în momentul acela o voce interioară (nu aceea plină de sine și nerușinată cu care mă adresam lumii în închipuirea mea, stând tolănit pe divan, ci vocea liniștită și plină de bunătate cu care-mi vorbeam mie însumi) începu să răsune în mine. „Eh, tu, spuse glasul cu amărăciune, ai distrus fata. Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți amintești cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
treia pentru că nu au cu ce plăti suplimentul de viteză, fiind condamnați să suporte inconfortul băncilor de lemn, tot așa erau pe atunci oameni care nu aveau nici bani, nici rang și care, din acest motiv, erau mâncați de ploșnițele divanelor stațiilor de poștă; că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eram ar fi exultat sălbatic. Probabil că tocmai această comuniune de spirit, această sentimentală comuniune cu mulțimea a protejat, în jocul meu, imaginea de sine, o imagine care mi s-a arătat parcă aievea după câteva zile. Stând culcat pe divan în cămăruța mea întunecată, mi-am închipuit că, pe o estradă așezată în mijlocul unei piețe pline de lume, mi se aduce pentru execuție un băiat neamț. — Taie-l! mi se spune, nu, mi se ordonă, Omoară-l, taie-i capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clar pătratul ferestrei și lumina zorilor care dispăru când fu aprinsă lampa. - Vă rog, liniște, domnilor, pentru Dumnezeu, liniște, ne rugă Nelly, ținându-se de gât cu mâna ei muncită, pe care se detașau unghiile lăcuite, în timp ce Kitty, mișcând un divan cu multă precauție și trecând în spatele lui, aruncă pe lampă un batic roșu de mătase, cu franjuri. - Scumpelor, aveți încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcând un divan cu multă precauție și trecând în spatele lui, aruncă pe lampă un batic roșu de mătase, cu franjuri. - Scumpelor, aveți încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău din samahonka tulbure ca apa de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nelly îl privea pe Iag cu colțurile gurii lăsate în jos disprețuitor, clătinând din cap de parcă presimțirile ei în ceea ce ne privește se adeveriseră. Iag părăsi fereastra foarte mulțumit și, ștergându-și lacrimile și transpirația, se trânti lângă noi pe divan. - Ei, acum hai să ne giugiulim, spuse el. Și, prinzând-o pe Nelly cu brațele, începu s-o tragă spre el. Fata îi depărtă fața cu palma, iar Iag, ținând-o strâns, întorcea capul și mă privea. Îi zâmbeam complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără să ne dea vreo atenție nici mie, nici lui Iag. După cum văd, sunteți niște chiriașe minunate! Și cum, așa o să fie în fiecare noapte? Nelly și Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie? -, un fleac, acolo. Am deschis ușa, am străbătut coridorul sărăcăciosului nostru apartament și, dornic să mă întind cât mai repede pe divan, m-am dus direct în cameră. Aici se făcuse deja curățenie, dar, în lumina vie a verii, totul părea prăfuit și meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
invidiază. Aceste visuri și închipuiri îmi plăceau grozav, dar (oricât de straniu și de ilogic ar părea) tocmai acest sentiment de plăcere pe care mi-l trezeau imaginile respective îmi era extrem de antipatic. În orice caz, am sărit voios de pe divan în seara când a răsunat, lung și strident, soneria care mă chema la telefon. În seara aceea memorabilă, în seara aceea nefastă pentru mine mă pregăteam, ca întotdeauna, să mă duc la Stein. Dar nu era Stein. Și, când, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pradă unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tot merg pe acest drum, pe care multe lucruri (mă convingeam singur de aceasta) îmi erau foarte favorabile. Dar straniu lucru. Cu cât pătrundeam mai adânc pe calea țelului propus, cu atât mai des se întâmplă să mă așez pe divanul din camera mea întunecată și să-mi imaginez deodată că sunt deja ceea ce doream să devin. Cu instinctul meu de lene și de reverie, intuiam că realizarea tuturor faptelor exterioare spre care năzuiam nu merită această imensă cantitate de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la etajul al doilea. Și stinsul lămpii care, cu lumina ei stridentă, dă alarma ca o sirenă, cheamă oamenii încoace. Și senzația că, pe coridor, cineva se strecoară spre ușa mea atât de fragilă și de subțire. Și statul pe divan încordat și cu capul care nu vrea să se culce ca nu cumva, lăsându-se pe pernă, să bufnească și să trezească toată casa; și ochii chinuiți, bolnavi de dorul de a se odihni pe un relief, ochi care privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a unei penițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a unei penițe de oțel; pentru că penița e umedă și pe ea s-a depus deja un strat de cocaină, n-o mai pot folosi cum trebuie. Și mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă îngropat în divan, apoi tușea cu care îmi dreg glasul, și vocea mea strecurată printre dinți și vibrând (cu toată groaza pe care o încerc) „cine-i? ce vrei?“ și, brusc, senzația că ciocănitul se mută afară, acolo unde cineva taie lemne. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care creștea pentru că eu însumi nu știam de ce sau de cine mă tem; atunci, sub imperiul unei spaime animalice, stăteam ceasuri întregi pe vine lângă ușă, sfâșiat între dorința insuportabilă de a priza din cocaina pe care o lăsasem pe divan și conștiința pericolului la care mă supun dacă las ușa fără supraveghere, fie și pentru o clipă. Uneori - și acest lucru intervenea din ce în ce mai des în ultimul timp, toate maniile amintite puneau stăpânire pe mine în același timp și atunci nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noapte, după ce se lăsa liniștea în casă, când doar lampa cea verde ardea pe birou. Ele erau tot atât de distrugătoare pentru voința mea de a trăi, pe cât de fatală pentru organismul meu era otrava albă și amară care mă aștepta pe divan în pachețele curate și care vibra dement în capul meu. 5 O încăpere luxoasă, scaune solemne cu speteaza foarte înaltă, bolți joase și, peste toate acestea, un întuneric apăsător. Îmbrăcați de sărbătoare, oaspeții s-au adunat și stau cu toții în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă înțelege; înțelege că un om ca ea nu poate fi iubit. Nu mai pot suporta. Mă smulg din această scenă cu toate puterile, ceva parcă se rupe în mine și mă trezesc. E miezul nopții. Stau culcat îmbrăcat pe divan. Pe masă arde lampa sub abajurul verde. Mă ridic în capul oaselor, îmi las picioarele în jos și simt cum mă cuprinde o spaimă neașteptată. Mă sperii, așa cum se sperie doar oamenii maturi, nefericiți, care, trezindu-se în plină noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
au avut, dar și gândul la viața pe care au dus-o în ultimul timp. „Ce fac eu aici, în această casă îngrozitoare? Ce caut eu aici? Ce-i cu gândurile care m-au chinuit în această cameră?“ Stau pe divan și tremur în camera neîncălzită, în care de săptămâni de zile nu s-a făcut curat, iar buzele mele șoptesc cuvinte care nu așteaptă răspuns, pentru că, în același timp, îmi apar în minte imagini cețoase și înfricoșătoare, a căror contemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din această carte, Într-o mai mică sau mai mare măsură, se află sub semnul unei tematici pe care aș numi-o metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvînt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo-răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]