2,212 matches
-
totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ființa celui omorât. Inconștient, el se consideră, precum Descartes, „un inter mediar între Dumnezeu și neant“. Omul nu se poate împăca, se pare, cu vina originară care i s-a pus în cârcă. Din același motiv se și îndrăgostește. Imitarea Divinului se petrece în ambele sensuri, al creației și al dezamăgirii. * O confuzie, însă, planează asupra întregului discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ambele sensuri, al creației și al dezamăgirii. * O confuzie, însă, planează asupra întregului discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni, cum se numea Divinul înainte... * Înstrăinarea de neant este identitatea noastră spirituală, tot așa cum înstrăinarea de Divin este identitatea noastră corporală. Neantul este o realitate spirituală și nu un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni, cum se numea Divinul înainte... * Înstrăinarea de neant este identitatea noastră spirituală, tot așa cum înstrăinarea de Divin este identitatea noastră corporală. Neantul este o realitate spirituală și nu un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce se manifestă în ordin material; fenomenul spiritual nu are și nu poate avea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate - dar și câinii, de altfel. * Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
om nu de la Lucifer (care nu ținea să salveze pe nimeni), ci de când am avut intuiția faptului că ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
suferința? De ce nu vrei adevărul, dacă tot crezi în Dumnezeu? De ce vrei adevărul, dacă nu crezi în Dumnezeu? * Fericirile biblice se împlinesc după moarte. Voința de a fi fericit pe pământ înainte de moarte ar nega, poate, Fericirile. A-i cere Divinului fericirea în viața asta e ca și cum i-ai cere să ți interzică Fericirile, ba chiar, dacă am fi cu toții fericiți pe pământ, să renunțe la Fericirile sale. Nu e cu neputință să fii fericit o viață întreagă aici, dar... niciodată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ai născut, indiferent unde te-ai născut. Și din acest delir ubicuu li se pare că li se nasc iubirile și reușitele și copiii, când toată această incontinență nu face decât să întunece, să infirme șoapta care ne cheamă... * Împotriva Divinului nu se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată evreul cel mai civilizat pe care l-a născut pământul românesc. Citindu-l, contemplându-l, de undeva din neant ți se șoptește că omul nu e responsabil de nici un fel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să rezolve în argument și terminologic probleme care nu poartă nevoia justificării și a căror îndreptățire devine artificială, gratuită, exasperantă. Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din viitor și mă duc spre trecut, pentru că acolo se află tipii cetiți, meditați, admirați de mine... și pe care m-aș bucura să-i pot impresiona: Otto Weininger, Hans Waihinger, Gilles de Rais, Castruccio Castracani da Luca, Jules Lequier, Divinul Iulian Apostatul, Baltasar Gracián, Jean-Baptiste Botul, Alfred Jarry, Céline, Paul Morand et... alii" (într-o paranteză, copioasa listă continuă). Deși nemenționat într-însa, ea îl conține, tacit, și pe "Decompozitorul din Rășinari", căruia Luca Pițu îi face parte largă în
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
violent portret în aqua forte al răposatului". Nu putem a nu ne întreba la rîndu-ne: oare Alexandru Dobrescu, el însuși, "ascultă și cîntărește"? Oare îi convine "rolul judecătorului" sau îl schimbă și d-sa, rapid, precum crede că ar proceda Divinul, cu cel al "procurorului"? Din politețe nu ne mai punem chestiunea dacă "gesturile cabotine și glasul de stentor" aparțin doar umorii călinesciene. Ca și, în concluzie, "deturnarea" amintită de îndată. Pentru a nu fi înțeles greșit, menționez o anume inteligență
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
predecesor a fost pus în chestiune și de G.Călinescu, în Istoria sa, apărută în 1941. Imaginea de care are parte acolo omul, acompaniată de o sumă de rezerve aduse figurii critice, relevă o poziție oarecum singulară, de franctiror, întrucît Divinul era departe de-a se ralia tendenționalismului naționalist în vogă în acel moment și n-avea cum să prevadă eclipsa comunistă. Cum s-ar putea explica poziția sa? Pe de-o parte, putem prezuma un atac indirect la adresa lui E. Lovinescu
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
în lege" a Maiorescului. Neputînd apela la scandaloasa panoplie proletcultistă și nefăcînd caz nici de linia iraționalist-autohtonistă a unor Hasdeu, Blaga sau Mircea Eliade, exegetul nostru optează pentru îmbrățișarea punctului de vedere al lui G.Călinescu. Portretul cvasidesființator semnat de Divin este reluat cu suficientă fidelitate, prin amănunțirea și îngroșarea liniilor cu un condei malițios. Din sămînța călinesciană crește un arbust cu frunze toxice. Să-l urmărim pe Alexandru Dobrescu. În ochii d-sale, Titu Maiorescu n-ar fi ilustrat decît
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
limitele noastre, în contextul în care o minoritate, deține puterea absolută și o exercită discreționar: ultimul film al lui Pier Paolo Pasolini, - asasinat la Ostia, în preajma Romei în noaptea dinspre 1 spre 2 noiembrie 1975 -, inspirat de romanul omonim al Divinului marchiz, Marchizul de Sade, scris în timpul detenției sale la Bastilia în 1785, pierdut și regăsit după moartea acestuia. Regizorul, așa cum mărturisea într-un text din 1974, intenționa să rămînă fidel romanului sadian, respectînd cronologia evenimentelor și personajele, dar sintetizînd substanța
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
relativ. Nu aici este problema! Lucrurile sunt mult mai profunde. N-am timpul necesar pentru a despica firul vieții În patru. Aici era vorba de o ascundere, o scuză pentru faptele sale, nedorind să-și asume responsabilitatea lor, afirmând că divinul este În toate, și planul lui este sfânt. L-am lăsat să vorbească, În timp ce eu n-am mai putut pune zălog lacrimilor. Venisem la mănăstire pentru a-mi verifica intensitatea suferinței. Era incomensurabilă. Sigur, nu trebuia să invinuim pe nimeni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă aruncam plin de Încredere de pe Înălțimea aceea colosală. Trăiam o senzație neasemuită, de plutire foarte lină, ca un fulg purtat ușor de o pală de vânt abia simțită. Era echilibrul desăvârșit. Fericirea deplină. Era mâna blândă a Lui. A Divinului. M-am Întâlnit În fața blocului cu domnul Stratan („Gârneață”). Un tip retras, la locul lui. I se spune așa pentru că are mâna răsucită și se uită mereu Încrucișat. E medic veterinar, aflat În pragul pensionării. Mi-a spus, printre altele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca legi morale. Generalul și legitatea, (reiese cu claritate) reprezintă și Într-un loc și În celălalt specificul uman și, de aceea, principalul și superiorul. Dar raționalul este Înrudit cu realul real (wirklich Wirkliche, „realul Într-adevăr real”) și cu divinul. Ca și la Platon, la Kant apare, pe lângă același caracter nobil din punct de vedere al istoriei naturii, (al rațiunii) și cel al metafizicii: În ea se manifestă esența „inteligibilă” a omului, așa cum este el În sine (homo noumenon), În timp ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Cluj... Cu un surplus de trimiteri livrești („Se poate urmări cum trece motivul diavolului de la Goethe, la Dostoievski, și de la amîndoi, la Bulgakov. Dar ar mai fi fost cei doi mari ruși sensibili la dialectica Dumnezeu-Diavol, fără uriața chestionare asupra divinului, proprie ortodoxiei rusești?”), dar și cu meditații interesante, de școlită turistă („pînă la douăzeci și ceva de ani, femeile sunt superbe. După aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care au sute de mii de cititori, nu cât o sală de curs, în care glorifica agresiunea comunistă asupra României, marșul biruitor spre viitor, ce nu putea fi împiedicat de „bizarul cioplitor” Brâncuși sau „transfugul” Eugen Ionescu, cum îi numea divinul critic. Câți oare alți tineri, ce-și căutau drumul în viață în acei ani tulburi, își vor fi spus că o fi de bine cu comunismul ăsta, de vreme ce însuși marele Călinescu zice așa? Ei nu fac obiectul preocupărilor dlui Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile, va peregrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Melaniei Livadă este structurată în două părți. În prima parte, G. Călinescu - Teoretician al poeziei - autoarea, specialistă în literatura franceză și cunoscătoare a literaturii italiene, cercetează domeniile esteticii, filozofiei, istoriei culturii etc. După Profil introductiv in inspirat portret spiritual al divinului critic, și după temeinicul eseu Ecouri ale esteticii și criticii literare italiene, merită să fie amintite capitolele Șapte prelegeri de estetică a poeziei și Modul intelectual al lirei. Partea a doua - Poezia - se constituie într-o amplă prezentare a creației
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mare dramatism în poezia lui Valentin Marica este cea a suferinței și penitenței.“ Nicolae Băciuț: „Remarc consistența semantică și de ritm interior a versurilor.“ Marius Însurățelu: „După modelul marilor autori lirici dintotdeauna, Valentin Marica optează inechivoc pentru o relație cu divinul.“ Etc. etc. Mai lipsește ca Guvernul să emită o ordonanță de urgență prin care să-l proclame pe Valentin Marica poet. Poezie horror Deși cuprinde versuri, și nu povestiri de groază, volumul Diavol cu șal mătăsos de Gelu Bogdan Marin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]