7,734 matches
-
înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt și cu Divinitatea. Autorul piesei de la Național se numește Dan Cojocaru. A debutat ca dramaturg cu acest text pe care cred că l-a pus în scenă și Mihaela Săsărman la închisoarea Jilava (în cadrul unui proiect UNITER de socializare a pușcăriașilor), dar pe
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Să-ți dea un castel, viața se adună/ Azi din bucățele, în Spania de șarpe și mărgean"). Răsună în poeziile lui Miron Kiropol teribila sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Cu mirosuri grase scufundate în cuvânt./ Lumina picură pe bale/ Ca un reflex condiționat/ Când Dumnezeu plutește dincolo de zăbrele./ Primăvara sau iarna între porți/ Ceață îndelung înflorită pe ochii mei,/ Trece o femeie, mai frumoasă acum invizibilă,/ Înainte-i sunt divinitate în patru labe" (Jurnal de bord). Poezia culorilor lui Breughel ("Bate la ușă simplitatea/ În veșmintele baroce ale iernii./ Abia simțită amărăciune sau bucurie,/.../ Umbra ce îmi răpește carnea ușoară ca de miere,/ Fugară de la pământ, râzând pe ramuri și
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
ce-l ispitește, Leo Butnaru ajunge, de regulă, la luminișul pozitiv al revelației divine: "omul căruia i se pare că/ cineva îi întoarce spatele dar care, conștient fiind de Erata divină a lumii tolerate sau numai/ provizoriu amnistiate de însăși Divinitatea/ găsește că e bine din cînd în cînd a ferice revelație/ să exclame aproape cu naturalețe: Doamne Tu/ Cel ce ești ca lumina/ chiar atunci cînd îmi întorci spatele de fapt/ tot fața Ta mi-o arăți!!!" (Și totuși acesta
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde, care simbolizează cruzimea și cinismul, Babă Iaga. Orice e posibil aici: genocid, viol, incest, sinucidere în masă, ritualuri satanice, pentru că Sînger descrie o umanitate fără conștiința, incapabilă să iși perceapă propriile suferințe, necum pe cele ale semenilor. Însă în
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
la rîndul ajunge numai după ce a fost între timp femeia oricui și a tuturor. Cora este chiar simbolul acestui univers în care și dragostea e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea poziția divinității e disponibilă pentru oameni, însă cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării, precum Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
în scurta poezie Brîndusile: Tristețea renunțării Dum-/ nezeu o încerca molatic./ și lumea toată o făcu,/ sieși străin, c-un gest tomnatic." Aspectul grafic al textului subliniază scindarea - cu atît mai puternică în plan simbolic cu cît afectează chiar numele divinității. Sînt însă și factori care acționează în sens contrar, atenuînd ruptură formală: în primul rînd lipsa rimei între versurile 1 și 3 (există totuși o asonanta, a vocalei "u", menținută și în strofa următoare), ceea ce permite o lectură continuă a
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
lucru? De ce oare ochii mei vor fi fost vinovați, sortiți să vadă, să privească ce-au privit? De ce oare nu mi-am dat eu seama decît, după imprudenta comisă, de greșeala mea?... Da, în ochii zeilor, hazardul însuși trebuie ispășit, divinitatea nu te iartă de nici o greșeală, chiar dacă este făcută fără vrerea ta." Ovidiu s-a ferit să dezvăluie adevărată cauza a surghiunirii sale la Tomis, temîndu-se de urmări. De aceea stăruia doar asupra caracterului involuntar al faptei care i-a
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
estetică. Dar e un deghizament provizoriu, și tocmai de aceea neconvingător. Căsătoria, în viziunea moralistului-estet, include iubirea romantică și o depășește, plasînd cuplul într-un spațiu transcendent, la care nu poate avea acces pe cont propriu, ci doar prin mijlocirea divinității. O asemenea definiție are avantaje imense, mai ales în economia unei convertiri radicale precum cea a seducătorului: ea anulează opoziția iubire (care e necesarmente romantică, adică fulgerătoare și mistuitoare) - căsătorie, și găsește totodată un suport imanent pentru aspectul religios al
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
1926), socotind că dacă există demonic fără geniu, nu poate exista geniu fără demonic. Goethe atribuia geniului trăsăturile contradictorii ale umanului potentat, exaltat, inconvertibil, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea". Demonicul nu e opus divinității, căci prin forță să creatoare nu e decît o înfățișare a acesteia, capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu este decît ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucît ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucît ea nu încetează de a crea". Să mai amintim că Mircea Eliade tratează, ca și Blaga, relația de "simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon, ambii dispuși a
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu este decît ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucît ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucît ea nu încetează de a crea". Să mai amintim că Mircea Eliade tratează, ca și Blaga, relația de "simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon, ambii dispuși a se întîlni
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
singur; iar acel ceva, orice nume i-ar da, este puternic și e total (mai precis: totalizat, căci cuprinde laolaltă tot ceea ce nu este, tot ce-i altceva decît el). Se simte despărțit de ceva, e despicat - si intuiește puterea (divinitatea) că un întreg, ca o mare unitate impermeabila și perfectă care se îndestulează pe șine. Tot ce gîndește coerent și tot ce făptuiește cu tîlc omul, din clipă în care devine conștient de poziția lui în Cosmos, este îndreptat către
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
spațiu" mental liber, actul comunicării artistice se transformă an unică șansă de "evadare" ficționala din ănchisoarea totalitara. an imanenta vidului dictaturii istorice, poezia este locul mistic al revelației (inspirației) transcendentale. Artă devine sub comunism o nouă religie unde ficțiunea este divinitatea supremă și poetul profetul ei. Nichita Stănescu și-a construit cu luciditate o biografie an consonanta cu această Utopie a literaturii, care ăncerca să ia locul imaginii tot mai nefericite a unei lumi alunecând mereu mai jos pe panta degradării
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
s-a totuși lumină cerului; eu am ajuns la ele în condițiile urmărit? Cine și în ce scop deține rezultatele acelor asalibertatii și tentațiilor occidentale... Nu poți concepe lumea zise “reeducări »? Cred că nici un om cu sufletul cinstit și în afara Divinității! Nu o poți înțelege înafara direcției pe mintea întreaga nu poate rămâne indiferent în fața care a trasat-o Dumnezeu evoluției noastre pământești! Și fenomenului “Pitești”. Nici un om drept cu cunostina acelor în același timp, nu o poți înțelege dacă nu
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
urmează. Pentru creștini acest proces se numește calea întemnițarea politică desfășurată pe o durată de aproape mântuirii. Comunismul a fost una din cele mai bestiale 24 de ani între 1941 și 1964. Manuscrisul cărții, pregătit în forme de negare a divinității și de reducere a omului la ascuns în anii de dupa detenție, a fost trimis în străinătate viermuire perpetua. De altfel, unul din cei care au emis și apoi readus în țară după 1989. Ulterior, însemnările această ipoteză a fost chiar
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
n Ne-ar destrupa...” (p.6). Prin repetiție, inimă. Asemenea pietrei, supusă nu are niciun sens, „ar fi un șir de trăiri poetul subliniază faptul că, fără pietrelor, ci templului”(p.12). Așadar, în pierdute”, ba chiar un dezastru pentru divinitate, infernal vieții materiale, ar fi concepția poetului, iubirea este o istorie. „Femeii îi datorăm mai mult dramatic. În viziunea poetului, viața binecuvântare divină, ce înnobilează pentru înțelegerea lumii, decât spiritual intensă ar fi salvarea pentru viața, în comuniune cu femeia
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
mine”, „suferă de răni intelectuale”, care produce plictiseală și dar își continuă și azi „ritualul „goliciunea destinului”, în de a parveni”, cerșind în opoziție cu optimismul din limbajul lui de lemn, „zgâriat finalul poemului, când de duhoare” un loc favorabil divinitatea, generoasă, în ierarhia social. În mod zâmbitoare, „deschide direct și dur, poetul răzvrătit dimineața” oamenilor. înfierează putreziciunea este idea care se desprinde și din În poemul „Despre fericire”, poetul limbajului și „gâfâiala de cuvinte” a p o e m u
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
la fluier, cu oile și mielușei fragili după ele. Coborau la vale, spre Dunăre. Probabil așa vorbesc ei cu munții, cu mioarele... mi-am zis, în timp ce mi-am amintit de organistul Bisericii Negre care, pe ritmuri, parcă se înțelegea cu divinitatea. Imediat, după sărbători, am reînceput școala. Eram obosit. Programul de lucru mă extenua. În fiecare zi, abia așteptam să ajung acasă. Uneori, nici nu apucam să schimb câteva vorbe cu Oly și, instantaneu, adormeam. Într-o vineri, în ultima zi
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
natura criticii literare, care trebuie să fie „simpatetică”. Spune autoarea: „Încă de la primele foiletoane publicate în „Cuvântul”, în 1927, pe tema modificărilor romanului modern, Sebastian îl ia ca reper absolut pe Marcel Proust...” etc.(p.106). Dar dacă Proust este divinitatea absolută căreia i se închină criticul, atunci nici raporturile romancierului Sebastian cu el n-ar trebui ignorate și nici experiența traducerii, cum este a celor două mici texte traduse în 1928 pentru „Universul literar”, cunoscute desigur autoarei pentru că citează un
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
Katona și Anca Bunea. Concluzia: un spectacol grandios, debordând de energie juvenila bine pusă în valoare și îndrumata. Festivalul Mozart mi-a fortificat credință în școala muzicală a Clujului și în publicul sau mereu avid de cultură. Pentru încă o dată, divinitatea muzicii ne-a alinat sufletele însetate de pace și frumusețe.
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
Își visează mereu Cartea, editarea mai multor volume de poezie până în momentul de față trădând o cursă continuă, neabandonată, a căutării ei. În aceste condiții, atașamentul său profund pentru Eminescu devine plauzibil. Și totuși decretarea lui drept "ambasadorul nostru/ Cu Divinitatea" ("și chiar dacă/ Încerci să-l convingi pe Domnul/ Că nu suntem atât de răi/ precum ne arată" (p. 54) amintește de acel cântat "De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece". În ordinea demonstrației, mărturisiri precum "Mi-ar fi
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
sugerează că civilizațiile imaginii sunt înșelătoare. M.T.: Întocmai, așa cum, după păcatul originar, omul care fusese făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, își pierde asemănarea cu Creatorul. Rămâne doar chipul omului, dar care este unul fals, înșelător în privința identității cu Divinitatea. R.: Nu v-ați oprit însă numai la tensiunile dintre reverberațiile mitice ale unor civilizații, ci ați construit pornind și de la mitul unor drame interpersonale. Cea mai paradoxală dintre ele este drama gemelității dezvoltată în Regele Arinilor.V-a atras
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
căci prin această calitate chipurile vechi ale naturii devin noi, îmbătate și aureolate de lumina increată. Dincolo de iarbă și dincolo de stele se află măreția celui nebănuit din a cărui adîncime și înălțime ne hrănim așteptările și iluziile". Considerații care, aplicate divinității, par la fel aplicabile artei. La finele eseului său, Gogol și diavolul, Dmitri Merejkovski scria: Nu fiți suflete moarte, ci vii", acesta este ultimul îndemn lăsat de Gogol nouă, tuturor, nu numai societății ruse, ci și bisericii ruse. Ce să
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]