695 matches
-
domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate. După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil. Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
aflat în siguranță în exil, la Constantinopol, Boris a încercat să obțină permisiunea de a merge în Marea Britanie dar i-a fost refuzată trecerea pe o navă de război britanică. Anglofobia lui s-a întors împotriva sa, el fiind în dizgrația familiei regale britanice. Boris și Zinaida au plecat în Franța însă au fost expulzați după câteva săptămâni. Au vrut să se stabilească în Spania, Marele Duce fiind prieten cu regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, însă nu a primit
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
Roman (d. 596 sau 597) a fost exarh de Ravenna între 589 și 596 sau 597. Roman a devenit exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul de Ravenna pentru a trimite ajutor orașului Napoli, supus
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
așteaptă cu nerăbdare zorii pentru a se sinucide, dar nu reușește și trebuie să moară pe întuneric, în noroi pentru că urmăritorii săi se apropie. Mishima nu vorbea în roman despre puritate ci despre dorința de a o atinge. A înțeles dizgrația pe care un corp urât o aduce posesorului. O moarte prin harakiri nu e onorabilă dacă corpul este bătrân și urât, imaginea acestui corp fiind indecentă. Pregătirea sa pentru moarte a început prin prelucrarea corpului său.” (Akihiro Maruyoma) (Autor necunoscut
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Aurelian. Din păcate pentru Adémar, un călugăr călător, Benedict de Chiusa, originar din Lombardia, a denunțat presupusa "Viață" a lui Marțial ca fiind un fals. Cuvântul s-a raspandit, iar tânărul călugăr, până atunci considerat că promițător, a căzut în dizgrație. Reacția lui Adémar a fost aceea de a crea fals după fals, inventând practic un conciliu la anul 1031 care să confirme statutul "apostolic" al lui Marțial, creând chiar o scrisoare papala. Realitatea asupra acestor invenții a fost scoasă la
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
scris, refuză să îl trădeze pe autor, ba chiar sustrage mașina înainte ca agenții STASI să o poată găsi. Crista-Maria însă nu este la fel de puternică, ea cedează la interogatoriu iar mai apoi, învinsă de remușcări, se sinucide. Wiesler cade în dizgrație și este transferat la poștă, unde desface scrisori. După căderea regimului comunist, dramaturgul află că fusese pus sub urmărire și găsește dosarul, realizând, la citirea acestuia, că ofițerul Wiesler fusese de partea sa. Îl caută dar când îl găsește, neștiind
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
sărute, și nu observă când colegii lui Aaron se întorc acasă. Lui Christian i se ordonă să plece. Revine la apartamentul misionarilor a doua zi pentru a explica întâmplarea, dar i se spune că Aaron a fost trimis acasă, în dizgrație. Astfel, începe o confruntare cu Ryder, care este nervos că Christian a „corupt” un tânăr decent, fără niciun motiv anume. Christian recunoaște că inițial voia doar să câștige un pariu, dar că „nu mai e vorba despre pariu”. Observând că
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]
-
Dollmann. Ceremonia de așezare a ultimei cărămizi a avut loc în 1880, iar în 1884 regele ar fi putut să se mute în noua clădire. În același an, conducerea proiectului a trecut la Julius Hofmann, după ce Dollmann a căzut în dizgrația regelui. Palatul a fost înălțat ca o construcție convențională din cărămidă și mai târziu placat cu alte tipuri de roci. Calcarul alb utilizat pentru frontoane provenea de la o carieră din apropiere. Cărămizile din gresie pentru portaluri și bovindouri proveneau de la
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
pentru a lucra la CCCF. Când s-a început construcția metroului, Georgian a primit în îngrijire stațiile Izvor și Eroilor. Georgian a preluat postul de conducere al Metrorex de la Petre Constantinescu în 1981 după ce acesta din urmă a căzut în dizgrațiile lui Nicolae Ceaușescu. moare pe 25 august 1992, la vârsta de 62 de ani, cu o zi înainte de inaugurarea stației de metrou Basarab. În memoria lui, ministrul transporturilor de atunci, Traian Băsescu, decide redenumirea stației Muncii în Costin Georgian.
Costin Georgian () [Corola-website/Science/326418_a_327747]
-
l-a numit pe fiul lui Slánský, ce se numea tot Rudolf, ca ambasador al Cehiei în Uniunea Sovietică. Slánský a fost cel mai înalt lider politic executat în perioada regimului comunist din Cehoslovacia. Ulterior, tratamentul la adresa liderilor căzuți în dizgrație a devenit mai civilizat prin comparație: ei au fost pur și simplu demiși din funcțiile deținute și pensionați.
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
proclamă pe Majestatea Sa, împărăteasa Ecaterina, suverană unică și absolută a întregii Rusii. Duminică, 30 iunie 1762, Ecaterina își face o intrare triumfală la Sankt-Petersburg, salutată de focuri de artilerie și de aclamații însuflețite. Petru al III-lea, chiar în dizgrație și închis, reprezintă o amenințare permanentă pentru tron. La 6 iulie, țarul este asasinat de prietenii împărătesei. Pe 7 iulie ea face public un manifest în care spunea că țarul Petru al III-lea a făcut o violentă colică hemoroidală
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
s-a căsătorit cu un prinț non-dinastic. Tatăl ei a cerut aprobarea Țarului Nicolae al II-lea și Țarinei Alexandra Feodorovna. Anterior, soțiile morganatice ale Marilor Duci Romanov li s-a interzis locuirea în Rusia împreună cu soții lor intrați în dizgrație (de exemplu contesa Sofia de Torby și Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei sau Prințesa Olga Paley și Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei) Femeile Romanov au îndrăznit să se căsătorească morganatic doar în secret (de exemplu împărăteasa Elisabeta a
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
a 12-a de cavalerie și, după Revoluția din Februarie 1917, trece la comanda corpului al 6-lea de cavalerie în vara anului 1917. În aprilie 1917 Mannerheim a fost avansat la gradul de general locotenent. Totuși, a căzut în dizgrația noului guvern care îl privea ca pe unul din ofițerii ce nu a susținut revoluția. Mannerheim devine anticomunist convins. În septembrie este eliberat din funcție, când bolnav fiind cade de pe cal. Acum a rămas în rezervă așteptând să se însănătoșească
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
pe Hugo pe vecie. Și cu trecerea anilor, s-a făcut indigen acest om care nu era, și a organizat sindicatele țăranilor, și a plătit cu bătăi și cu torturi și cu hărțuiri și cu închisoarea și cu exilul această dizgrație autoimpusă. În timpul celei de-a patruzecea greve a foamei, când deja Hugo nu mai rezista, guvernul, impresionat, i-a trimis cadou un coșciug. Traducerea din limba spaniolă: Elena Irimia
15 NOIEMBRIE. HUGO BLANCO S-A NĂSCUT DE DOUĂ ORI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296048_a_297377]
-
1757, Aptaxin a fost demis pentru că nu a fructificat acest avantaj. În iunie 1756 Elisabeta a suferit un atac cerebral și succesiunea a devenit principalul subiect de la curte. Nepotul ei Petru, în care țarina nu mai avea încredere, căzuse în dizgrație și apăruse zvonul conform căreia împărăteasa îl va numi succesor pe strănepotul ei Pavel. Mama lui Pavel, Ecaterina, a început să discute în secret cu Bestuzev-Riumin și ambasadorul britanic despre cum ar putea obține puterea pentru fiul ei după moartea
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
cei mai mari poeți și critici ai literaturii arabe. Vizirul constituia un "alter ego" al califului. Acesta numea sau îndepărta din funcție guvernatori și judecători, cu asentimentul califului, transmițîndu-și autoritatea pe principiu ereditar. Vizirul confisca bunurile unui guvernator căzut în dizgrație, ca și a acelor demnitari de rang mai mic, iar califul aplica aceeași pedeapsă vizirului destituit. Vizirul sau marele vizir conducea consiliul califal, alcătuit din ceilalți demnitari cu atribuții în stat. Instituția vizirului este în mod esențial evolutivă, oscilând între
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
Malghara. În august al aceluiași an, a fost rechemat la post pentru a conduce campania împotriva lui Mihai Viteazul în Țara Românească. Rezultatele dezastruase ale campaniei, în special înfrângerea suferită în Bătălia de la Giurgiu, l-au aruncat din nou în dizgrație, concretizată în destituirea sa din funcția de mare vizir. Moartea neașteptată a succesorului său, Lala Mahommed, la trei zile după numire, a fost privită ca un semn divin, iar Sinan a fost numit Mare Vizir pentru a cincea și ultima
Sinan Pașa () [Corola-website/Science/301440_a_302769]
-
1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces câștigat de general.Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspirațiilor acestuia în cadrul SSI. Căzut în "dizgrația" camarilei, gen. Gabriel Marinescu, principalul autor al asasinatelor se "spovedește" în fața lui Constantin Argetoianu, care, conștiincios, notează totul în însemnările sale : Constantin Argetoianu e siderat de mărturisirile fostului prefect: Academicianul, Radu R. Rosetti, în memoriile sale nepublicate încă, păstrate în
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
până la granița cu Belgia, apoi se raliază Împăratului, fiind numit "Pair" al Imperiului comandant al Gărzii. Suferă însă o criză de sciatică chiar înainte de începerea campaniei și lasă comanda Gărzii secundului său, generalul Drouot. Odată cu a doua Restaurație vine și dizgrația lui Mortier, care se declarase incompetent să îl judece pe camaradul său de arme, Mareșalul Ney. Redevine "Pair" al Franței în 1819 și este numit ambasador în Rusia în 1830, apoi Președinte al Consiliului de Miniștri, funcție pe care o
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
și a epocii în care a trăit familia lui de ilegaliști, pentru a-și reveni dintr-un șoc de durată: acela de a fi fost azvârliți în "sălbăticie" pentru mai mult de 20 de ani, atunci când familia lui căzuse în dizgrație sub regimul lui Gheorghiu-Dej.” După finalizarea și asumarea "Raportului Final" de către Președintele Băsescu în fața Parlamentlui din data de 18 decembre 2006, Liiceanu și-a exprimat public sprijinul pentru activitatea Comisiei Prezidențiale. În noiembrie 2007 editură patronată de Liiceanu, Humanitas, a
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
de jandarmi, care se prezenta drept conte de la Motte, și trăia dintr-o mică pensie acordată de rege soției sale. În martie 1785, Jeanne a devenit amanta Cardinalului de Rohan, un fost ambasador la curtea de la Viena. Cardinalul căzuse în dizgrația reginei Maria Antoaneta care l-a acuzat că răspândise zvonuri despre comportamentul ei față de mama ei, împărăteasa austriaca Maria Tereza. De asemenea, Maria Antoaneta mai aflase de existența unei scrisori pe care cardinalul o scrisese Mariei Tereza și în care
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic din București, iar în octombrie 1957 vicepreședintă a organizației "Crucea Roșie" din România ar putea sugera că Florica Bagdasar a avut o carieră de neîntreruptă ascensiune, însă între anii 1953-1956 a fost în dizgrație, la un pas de lichidare. Campania contra Floricăi Bagdasar a început in august 1948, când, fiind în inspecție în Dobrogea în cadrul campaniei antimalarie, Florica Bagdasar a fost eliberată din funcția de Ministru al Sănătății fără vreo explicație prealabilă.. Au urmat
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
soțul ei de la Academie a fost de asemenea tăiată, iar „Spațiul locativ” a obligat-o să împartă apartamentul unde locuia cu fiica ei, cu o altă familie cu doi copii. Ostracizarea a fost completă: a fost o perioada de înverșunată dizgrație politică, de persecuție, de lipsuri materiale, de boală. Ironia soartei a făcut probabil ca boala ei atât de gravă s-o salveze de la o soartă și mai cumplită, aceia a unui „proces de demascare” în sensul așa-ziselor "devieri". La
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
au făcut pe fanii tunarilor să-l poreclească "„Le Sulk” ()." A fost tranferat de Real Madrid în vara lui 1999 pentru 22,3 milioane de lire sterline. Anelka a avut un început bun de sezon, dar curând a căzut în dizgrația fanilor, a coechipierilor și a antrenorului Vicente del Bosque, și nu a mai vrut să se antreneze, primind o suspendare de 45 de zile. Deși a înscris goluri importante în Liga Campionilor, sezonul 1999-2000, printre care cele marcate în ambele
Nicolas Anelka () [Corola-website/Science/317700_a_319029]
-
Cariera politică a lui Chaucer se încheie cu numirea lui ca judecător de pace în comitatul Kent (1385), devenind și membru al Camerei Comunelor (1386), apoi intendent al regelui, având sarcina de a supraveghea castelele regale (1389-1390). În perioada de dizgrație a casei de Lancaster, își pierde funcțiile. Când pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirică cu caracter comic, plângându-se de sărăcia în care se găsea, - "Jalba lui Chaucer către
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]