280 matches
-
nu a se adapta, ci a modifica mediul social în care au picat, după natura lor proprie, a demagogiza poporul românesc, cel tânăr, cel cu bun simț, cel lipsit de invidie. Cu indivia, comună veneticilor din toate țările, cu veninul dizolvant al scepticismului și al calomniei, cu egalitarismul celor ce n-au nimic de pierdut ei au târât în mlaștină lor morală poporul crescut puternic în umbra Basarabilor și a neamului Mușatin, i-au împestrițat limba, i-au sustras istoria și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
conservare al rasei, pentru că imoralitatea și malonestitatea poate înainta pe un individ, dar pentru colectivitatea rasei ele însemnează disoluțiune și moarte. Un străin nu e părtaș acelui simț, nu-i este înnăscut, iar efectul său asupra moralității publice va fi dizolvant. În adevăr, ce simț colectiv de conservare a rasei române poate fi în niște venetici ca C. A. Rosetti, Eliad, Cîrciumărescu, Simeon Mihălescu, cari nu sunt destul de vechi în țară pentru a se fi adaptat și împărtășit din acel simț
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pretinde chineji ar fi evreii și advocații, credem. E o priveliște curioasă aceasta. Vedem o sumă de popoare cu vertebrele bine închegate și tari esploatate de elemente fără vertebre morale, fără caracter propriu. Aceste elemente sunt însă prin natura lor dizolvante. 136 {EminescuOpXIII 137} Daca mereu se 'nmulțesc, se 'ntîmplă nu ceea ce se intenționa poate, dizolvarea și contopirea naționalităților, ci tendențe de dizolvare a statului. Deși nu împărtășim pe deplin ideile d-lui E. Renan în privirea naționalităților, deși nu admitem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de indignarea 198 {EminescuOpXIII 199} lor poate fi vorba, nici de umanitarismul ideologic, ci de realitatea economică și de neajunsurile ei, produse prin activitatea singulară a izraeliților. Se va observa din cele mai de jos că evreii exercită o acțiune dizolvantă atât asupra moravurilor cât și asupra echilibrului economic al populațiunilor rurale. Țăranul și proprietarul, oameni ocupați cu producțiunea brută, fără aptitudini negustorești, cad în genere jertfă rafineriei speculanților. Cu toate acestea bunăstarea claselor ce se ocupă cu înmulțirea obiectelor de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
străini cari nu fac nici un mister din aceasta; alt popor pe aceeași espresie geografică e parola multora din ei. Care poate fi scopul d-lui Brătianu îndeosebi? D-sa știe, oricât de puțină istorie să fi învățat, că liberalismul e dizolvant, cu atât mai dizolvant când, paralel cu el, avem zilnic imigrațiunea? D-sa știe că, oricât de rău ar fi fost trecutul - retrograd chiar - al țării noastre, această țară era înainte de toate a românului, ceea ce azi nu mai este? D-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici un mister din aceasta; alt popor pe aceeași espresie geografică e parola multora din ei. Care poate fi scopul d-lui Brătianu îndeosebi? D-sa știe, oricât de puțină istorie să fi învățat, că liberalismul e dizolvant, cu atât mai dizolvant când, paralel cu el, avem zilnic imigrațiunea? D-sa știe că, oricât de rău ar fi fost trecutul - retrograd chiar - al țării noastre, această țară era înainte de toate a românului, ceea ce azi nu mai este? D-sa știe că toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ministru n-a iubit niciodată situațiunile limpezi și onorabile; caracterul său respinge orice rezoluțiune virilă. Om de tenebre și de politică bizantină, el va căuta să escamoteze acest vot care-l lovește cu brutalitate în față și, prin influența atotputernică, dizolvantă, fatală, de care dispune, va sili pe venerabilele momâi din palatul Academiei să revie asupra neașteptatei lor hotărâri. Aceasta nu va fi nici cea dintâi, nici cea din urmă încercare a sa. Nu dară de consecințele ce va avea acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe măsură ce globul de deasupra se dilata, așa încît, la jumătatea distanței, copilul nu mai știu dacă urcă sau coboară, dacă globul stă imobil și el înaintează sau dacă uriașa celulă se apropie de el ca să-l încorporeze în sucurile ei dizolvante. Fapt e că erau tot mai aproape, că puteau acum desluși structuri pe fața cristalului, așa cum curenți curcubeeni se-nvîrtejesc pe pielița sclipitoare a baloanelor de săpun. Păreau absorbiți de pasta de lumină compactă ce învelea sfera tare și străvezie, păreau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vacanță, am fi preferat poate să uităm. Seara se Încărcase de autoritatea gravă a incertitudinii, dar se și colora gingaș În afectivitate și În legământul juvenil al Înfrățirii. Încercam să nu privesc centrul ramei În care mă Încadra vorbitorul: „Prezență dizolvantă În planul vieții, tonică În planul artei. Plânsul său e distinct, uneori ininteligibil sau doar bănuit, totdeauna adevărat”. În 19 iulie 1967, la Eforie, prietenul Însuflețea un legământ. Înainte ca moartea să-și facă jocul, deceniile următoare, În exilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
voiau ele. Când Închid ochii și invoc mirosurile dragi din copilărie, simt eu oare turta dulce care se coace În cuptor sau mirosul de brad al pomului de Crăciun? Nu neapărat. Aroma care umple nările memoriei mele este duhoarea sulfuroasă, dizolvantă de proteine, a produsului de epilat Nair. O văd pe mama cu picioarele În cadă, așteptând ca spuma bolborositoare, cu miros Înțepător, să-și facă efectul. O văd pe Sourmelina Încălzind o conservă cu ceară pe aragaz. Prin ce chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că fără ea nu sânt nimic. Am visat-o azi-noapte. Eram acasă la ea, în holul mare spre care dau toate camerele. Nu cred că mai era cineva, și în cameră plutea un aer roșu-închis, o înserare de o tristețe dizolvantă. Pe perete, o ușă uriașă, de cel puțin cinci metri înălțime, stacojie și umflată de bătrânețe. Eu stăteam pe pervazul unei ferestre și mă uitam în susul străzii după Gina, care întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pielea deodată, care-ți umplea canalele venelor de ecouri, cu care îți intra în rezonanță structura osoasă. Ajunsă în creier, la porțile sufletului, ca o doză de mescalină sau ca un dulce păianjen care-și injectează în corpul victimei enzimele dizolvante, această muzică se substituia sufletului și, asemenea unui homuncul perfid, prelua în mâini ferme hățurile trupului. Apoi muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
maturități. Și în acest punct cred că a intervenit eroarea lui Andrei. Cu dotarea lui de excepție, el a simțit nevoia să se confirme opunîndu-se. Întâlnirea lui cu Noica a căzut în raza acestui refuz de principiu, a unei înclinații dizolvante care, într-o măsură, e semnul oricărei personalități precoce. Deși a teoretizat de timpuriu și într-o manieră aproape romantică, necesitatea întîlnirii cu autoritatea gurului, spiritul negației care-l domină i-a refuzat din capul locului condiția unui discipolat pacient
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lume închisă, epifenomenală, greu de înțeles din afară, o existență compusă din evenimente imponderabile, un soi de aventură exemplară a spiritului, o "epică" protreptică și propedeutică. După lectura paginilor am stat de vorbă cu Andrei până către 2 noaptea. Discuție dizolvantă, aporetică, un inventar al handicapurilor noastre culturale - un liceu prost, lipsa lecturilor fundamentale făcute la vremea lor, lipsa deprinderilor de lucru sistematic și mecanic, capabile să înfrîngă humoralitatea dereglantă a fiecărei zile. Îmi aduc aminte de o vorbă a lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-un scepticism dizolvant. S-ar putea ca odată conștiința laturilor negative ale României, printr-un adevărat miracol istoric, să o elibereze de multiplele ei complexe de inferioritate. Ea și-a dat seama de neantul său ca nici o țară din lume. Atâta luciditate este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este leagănul ei. Dacă, individual, ea poate presupune un spirit detașat, în expresie colectivă, e descurajantă. Umilința este un viciu. Căci răpește atât omului, cât și lumii, farmecul și valoara. Una dintre multele cauze ale scepticismului românesc este și influența dizolvantă a umilinței, acest sentiment ce ne-a umbrit pe noi, românii, de când e lumea. Parcă de secole n-am fi opus mizeriilor ce ne veneau de la alte popoare decât răspunsul înțelepciunii pasive a țăranului: "Să treacă de la noi!" Nu există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între epoca de naivitate și de cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au ceva din mireasma deșteptării originare a spiritului și din parfumul dizolvant al lucidităților crepusculare. Fecunditatea lor este însă departe de a fi echivocă, ea înrădăcinîndu-se în temeliile unei culturi. În clasicism și în romantism, Franța și Germania și-au întins o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la bloc! Bradul, apa & turta miresei, bărbieritul ginerelui, nuneasca și alte chestii rituale - de ce să le facem? Nu ne plac și n-ai unde! Lăutari? Avem MP3-uri câte vrei, computer și boxe, la ce să dăm bani pe lăutari? Educația dizolvantă sau eclectică din anii ’90 s-a regăsit în playlist. De la MC Hammer la Eminem & Paraziții, de la Madonna & Kylie Minogue la Shakira și Mandinga, de la Scorpions & Brian Adams la Scissor Sisters și Vama Veche, de la DJ Bobo la Aktiv, hituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
buni. Totuși între tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de zile înfruntarea, disprețul cu care se priveau reciproc. Consider că la tovarășul Mihai Marinescu - zicea - importantă, din punctul de vedere dezbătut acum, nu e „înclinația spre pahar“, ci faptul că a fost ani de zile elementul cel mai anarhic, dizolvant, indisciplinat al acestui colectiv. Dar el a putut viețui cum a dorit în acest colectiv din care dispăruse spiritul de muncă colectivă. Pentru absența acestui spirit nu cred că biroul organizației de bază ar avea mari răspunderi, pentru că acest birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Arghezi. Dacă formula artei este engramată în structura distinctivă a speței umane, dacă omul e o făptură creatoare, simili Dei, ne-ar fi cu neputință a concepe apropiata sa denaturare, demisia sa de la ceea ce îi revelează esența. Pornind, dincolo de teoriile dizolvante, de la icoana omenescului, așa cum s-a conturat din zorii istoriei (cu anticipări încă în preistorie), am fi înclinați spre încredere. O încredere în renașterea poeziei, precum a mitologicei păsări din propria-i cenușă, încă păstrând căldura trăirilor noastre crepusculare. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
el, readucându-mă la realitate. — Și apoi ai sugerat idea de-a mă ucide. Să mă ucizi? Pe mine? Tu? Să mor eu de mâna uneia dintre creaturile mele! Nu mai tolerez. Și ca să-ți pedepsesc cutezanța și concepțiile astea dizolvante, extravagante, anarhice, cu care mi-ai venit, hotărăsc și dispun să mori. De cum vei ajunge la tine acasă, vei muri. Vei muri, ți-o spun, vei muri! — Dar pentru Dumnezeu! - exclamă Augusto, acum implorator, tremurând ca varga și livid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scrie Platon, aparține doar lui este, înconjurat de a fost și va fi. Prin urmare, timpul presupune, pe de o parte, prezentul etern, prezentul absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cunoaștere. (Aceasta i-ar fi fost „sugerată“ de un comentariu al lui Chevalier.) Cinci dintre aceste instanțe (nr. 1-4, 6) sunt luate din prelegerea a V-a, Metafizic și științific, una (nr. 7) din prelegerea a VIII a, Scolastica, principiu dizolvant al metafizicii și una (nr. 5) din prelegerea a IX-a, Structurile ca esență a realității. Ele fac parte dintr un discurs care nu are legătură directă cu Introduction à la métaphysique sau cu ceea ce desfășoară Chevalier în paginile de unde
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]