525 matches
-
de 5 ani - 500 lei Sfințire autoturism mai nou de 5 ani - 300 lei Sfințire autoturism peste 2.000 cm cubi - 800 lei Spovedanie long/medium/short - 50/40/30 lei Împărtășanie - 80 lei Ultima împărtășanie - 100 lei Împărtășanie vin doagă/ Prince Mircea/ Bordeaux, șampanie - 10/30/100 lei Iertare păcate minore - 150 lei Iertare păcate medii - 200 lei Iertare păcate grave (crimă, viol, pornografie, sex premarital, lumbago, skandenberg) - 500 lei Rezervare loc Rai - 15.000 lei Rezervare loc Rai fără
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În aerul bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou. Ușa grajdului se rotunjise, luând forma unor doage. Grinzile de deasupra, ca și scândurile ce alcătuiau tavanul se curbaseră și ele spre exterior, astfel că grajdul aducea acum cu pupa unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce uncheșul a prins a se pleca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3) neveste legalizate, două care a fost fete mari și a TREIA a trăit 10 (zece) luni cu SOȚUL Satisface TOATE comenzile Firma o mai păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
București se oploșise Întreg Fanarul. Fraza era destul de Întortocheată și cam trasă de păr. La Corso astfel de reclame ar fi stârnit multe comentarii. Unii, luând-o pe arătură, ar fi vorbit despre specialiștii noștri În domeniu, despre butoaiele și doagele noastre sărite de pe fix, În viața privată și cea publică. Alții, apăsând pe o notă naționalistă, ar fi apucat să vorbească despre revoluția lui Tudor și fanarioți. Noimann Încerca să facă tot posibilul ca să evite astfel de discuții. Însă Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urmă? — Pe urmă îl arestez sau îl omor. Mal zise: — Te-ai scrântit. Buzz îi răspunse: — Mă cam gândeam să te rog să mi te alături. Un căpitan scrântit are mai multă putere decât un polițai singuratic cu doar câteva doage lipsă. — Am marele juriu, Meeks. Iar poimâine e procesul de divorț. Buzz își trosni degetele. — Te bagi? — Nu. E o nebunie. Și nu te credeam în stare de gesturi teatrale. — Îi sunt dator. Amândoi îi suntem datori. Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prudenți ca să se micșoreze numărul accidentelor. Omul de la volan, se spune, își însușește psihologic o parte din puterea motorului său și devine agresiv. Ce idee pur literară! Cum să-și însușească o astfel de putere? De ce? îi lipsește cumva o doagă? Ce să facă el cu puterea aceea decât tot să meargă pe drum și să ajungă cu bine la destinație? Și cu toate acestea mi s-a întîmplat mie însumi să descopăr că faptul e adevărat, și chiar în clipa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tu mi-ai fi nepot. Ar Însemna - dacă ar fi adevărat - că nu din partea neamului meu moștenești mintea sărăcăcioasă și privirea tâmpă. Chipul cântăreței era al nevestei lui Coman - dar de unde până unde să se șopocăie, cu răsuflarea puțind a doagă, că eu aș fi tată-său? Coman a făcut tămbălau mare când am vernisat - vă spun mai Încolo ce Înseamnă - opera de artă elaborată În doi: el cu ideile tâmpite, iar eu cu mâna și pensula. A adus În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat, Oaie nu se ținuse de cuvânt: În loc de vin nobil din butucii boierului cu os domnesc, el Îi dăduse lui Hristu o damigeană cu vin obișnuit, care mirosea a doagă cu mucegai. Hristu nu s-a supărat, a râs, chiar, de viclenia celuilalt. La un moment dat s-a Însurat cu o elevă a lui de la o clasă unde preda educația fizică, desenul și geografia În calitate de suplinitor. Aproape tot În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
producția de grâu din vara ce urma. Vinul ajunsese o legendă, căci Bâta răspândise zvonul că numai ea știa ce soiuri și cât din fiecare să amestece atunci când tescuia strugurii și punea mustul la fiert În niște butoaie mari, cu doage groase de stejar. Până și boierul se dedulcise la licoare, căci i se părea mai bună decât ce avea el prin hrube. Vinul ăsta de dar, Însă, Îl făcea greu. Se duce, după cum zic, la finul Florea Cucu, pe Înserat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l Înfipsese În inimă, cu o nemaiîntâlnită ușurare sufletească), fotoliul de răchită Împletită din care obișnuiam a contempla lumea cu ochii Închiși - prieten drag, și el, ce-mi ocrotea odihna trupului și nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin curat și roșu, un butoi de dud, cu zece vedre de frunte de tescovină (acestea două rog a mi se restitui În natură, ele ca și conținuturile lor - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu vam avertizat”... De-a râsu-plânsu Înainte de a începe să scriu câte ceva pe ziua de azi, vă rog oameni buni, dați-mi voie să-mi șterg cu poala cămășii lacrimile care mă inundă. Cred că am dat și eu în doaga lui Dickens, care râdea și plângea odată cu personajele sale, pe măsură ce le punea pe pagină, ba încă eu fiind un adevărat român, am depășit demult capacitatea sensibilă a unui biet englez și plâng pe săturate înainte de a scrie. Despre râs, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
halbă de whisky. Numai că dimineață bucuria i s-a întors în tristețe și chiar dacă a depus eforturi supraprezidențiale, nu a putut întoarce din nou whisky-ul în sticlă. Totuși deocamdată, văd că moldovenii de peste Prut nu au dat în doaga românilor și cred eu cu toată tăria că dacă pentru mersul mai departe a României, ar fi votat doar locuitorii din Moldova, de dincoace de Prut, altul ar fi fost destinul nostru, poate mult mai aproape de ceea ce ne doream în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar numele, așa nu am cum să aleg nici eu acum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
e una din fetele Walsh! Aia care a înnebunit și a trebuit să fie internată!“ Așa o să zică! —Taci din gură! Și o să fie nedumerită din cauza Annei și-o să întrebe „Care dintre fetele Walsh? Parcă erau două care aveau niște doage lipsă...“ — Vin acolo și vedete pop, am întrerupt-o scoțând asul din mânecă. Asta i-a închis gura. — Cine? m-a întrebat Helen. I-am dat câteva nume și a fost vizibil impresionată. —Pe bune? Da. —De unde știi? — Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adaugă. Deși, din moment ce tu ești cea care s-a despărțit de el, Connor e de fapt victima În povestea asta. Se apleacă În față, confidențial. Trebuie să-ți spun că multe dintre fete au zis că trebuie să ai o doagă sărită de ai făcut așa ceva ! Nu-mi vine să cred. Connor a ținut un discurs despre faptul că ne-am despărțit. După ce mi-a promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba!, se reped Rușii cu gurile pline. Spasiba! - Cum să nu fie spasiba, dac-am făcut-o cu drag șî cu suflet ș-am dres-o șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam și eu - lucram Împreună, nu? Stăpâneam cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam și eu - lucram Împreună, nu? Stăpâneam cu mâna câte o doagă din cele multe și toate gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam și eu - lucram Împreună, nu? Stăpâneam cu mâna câte o doagă din cele multe și toate gata-gata să cadă (dacă nu le țineam eu, ucenic al lui Moș Iacob). Din această pricină (bătrânul zicea, mereu: «Măi, de-aș avè eu paisprăzece mâni...»), totul trebuia să se petreacă În liniște: Punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
liniște: Punea pe pământ, În mijlocul ogrăzii, fundul-de-jos al viitorului poloboc; Îl Încorona (tot pe jos) cu trei sau patru cercuri, concentrice depindea numărul de mărimea butoiului - și zicea, cu degetul la musteață: - Șșșșșt! Să nu ne-audă... Să n-audă doagele și cercurile că avem noi de gând să le punem la treabă Împreună. Doagele și cercurile sunt ca Mănenii noștri, Îmi spunea Moș Iacob, nu se-ndeamnă să facă lucru obștesc, fiecare de capul lui... - nu era chiar așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jos) cu trei sau patru cercuri, concentrice depindea numărul de mărimea butoiului - și zicea, cu degetul la musteață: - Șșșșșt! Să nu ne-audă... Să n-audă doagele și cercurile că avem noi de gând să le punem la treabă Împreună. Doagele și cercurile sunt ca Mănenii noștri, Îmi spunea Moș Iacob, nu se-ndeamnă să facă lucru obștesc, fiecare de capul lui... - nu era chiar așa, cu Mănenii (cărora le plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și cercurile sunt ca Mănenii noștri, Îmi spunea Moș Iacob, nu se-ndeamnă să facă lucru obștesc, fiecare de capul lui... - nu era chiar așa, cu Mănenii (cărora le plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre doage și cercuri... În vârful picioarelor (când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna, numai una; câte una) și, tiptil, tiptil, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa, cu Mănenii (cărora le plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre doage și cercuri... În vârful picioarelor (când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna, numai una; câte una) și, tiptil, tiptil, se apropia de... miezul florii... Așeza doaga, În cap, Între marginea fundului și cercul cel mai mic, interiorul, Îmi făcea semne, peste umăr, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna, numai una; câte una) și, tiptil, tiptil, se apropia de... miezul florii... Așeza doaga, În cap, Între marginea fundului și cercul cel mai mic, interiorul, Îmi făcea semne, peste umăr, să mă apropii - dar, șșșt!, În tăcere! - să țin - fără un cuvințel, șșșt, să nu care cumva să ne-audă... Eu, tot În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]