58,388 matches
-
abandon, deznădejde și nădejde, umilință și revoltă, frică și curaj... toate strînse în nodurile pe care le-am legat pe frînghia ce traversa o prăpastie - în care am privit uneori abisul - și astfel nodurile s-au transformat în destin. Au dobîndit un sens, au cîștigat o semnificație, un simbol și acum pot să spun: "Iată cine am fost!", "Iată cine sînt!" Frînghia este traseul de-o viață ce seamănă cu un șirag de mătănii - fiecare boabă o rugăciune - și care însumează
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
pentru a nu ne pierde detașarea, ironia, autoironia și... chiar umorul... S.G.: Și totuși! Considerați că v-ați ratat viața? B.N.: Vreau să cred că nu l-am dezamăgit pe Dumnezeu... S.G.: De ce credeți asta? B.N.: Cu trecerea timpului, am dobîndit un zîmbet și o seninătate interioară: detașare, luciditate, ieșirea din contradicție și dualitate. Sînt fericit că am trăit așa cum am trăit. Am scris, deci... am trăit. Sigur, am regrete, mustrări profunde de conștiință, păcate, am comis o serie de erori
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
trebuie să fie prezent în "Cetate", are o responsabilitate și nu poate să se retragă în "Turnul de fildeș". "Ecrire, c'est agir", spunea François Mauriac. Bine-bine! Dar asta-i teorie care uneori trebuie pusă în practică. Numai în scris dobîndeam dreapta și egala măsură, relativitatea, luciditatea, ieșirea din tragic... Poate nimic nu este tragic dacă analizezi în perspectiva timpului. Romancierul trebuie să fie egal și drept cu toate personajele, fără simpatii și uri, numai așa poate să rivalizeze cu un
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
a fost uns președinte, nu fiindcă i-ar fi dispărut brusc inspirația de a susține un discurs politic spontan, ci pentru a impune sau reimpune ideea că președintele României nu improvizează, ci are un discurs pregătit pentru momentul în care dobîndește această calificare. Citindu-și discursul, Băsescu a transmis astfel un mesaj că ideile lui de candidat la președenție, pe care le-a prezentat exclusiv oral în campanie, nu s-au schimbat după alegerea lui ca președinte. Dar o parte a
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi instantaneu o mentalitate diferită de aceea a județelor din care provin. Ne-am înșelat profund. Doar în jur de treizeci de mii de români care lucrează în străinătate au mers la vot. Unde sunt milioanele de cetățeni despre care se
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
sa. Nu ne mai întrebăm - ar fi o întrebare inutilă! - în duhul unei istorii contrafactuale, cum ar fi fost considerat Brâncuși în Amarul Tîrg, din vecinătatea și apoi chiar de pe străzile căruia și-a început periplul, dacă n-ar fi dobîndit în prealabil o glorie mondială, dacă ar fi așteptat să fie omologat aci. E bine, ca să zicem așa, că s-a "integrat în Europa" și în lume înaintea țării noastre și că-l putem invoca azi ca martor impozant în
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Mircea Mihăieș Spaima de moarte întipărită pe chipurile pesedeilor și-ale slugilor preaplecate din presă a dobândit un nou nume: Ucraina. Ca la o comandă și ca din gură de șarpe, Traian Băsescu și susținătorii lui au fost acuzați că vor să arunce România în haos. Parcă retrăiam un episod din romanul lui Hawthorne, "Litera stacojie", când
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
și insidioase ca parfumul". Au, se vede, aceeași capacitate de "difuziune". Ideile intră una în "țesătura" celeilalte, atrase de eufonii, de spontane emanații de sens, de "căderi" neprevăzute în păcatul comentariului livresc. "Cestiuni" grave, ale celei mai presante actualități politice, dobîndesc un calm charmant, odihnitor, subminate "părintește" de ironia calambururilor. În general, Foarță gazetarul, un perpetuum (i)mobile, "fără redacție, nici reacție imediată la ceea ce numim eveniment", pornește de la "fleacuri", de la lucruri pe care le "miroase" în preajmă fără exagerată strădanie
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
nu face decît să le deplaseze din realitatea lor anodină, asociată unei utilități lipsite de orice ambiguitate, într-un cîmp cu semnificații simbolice a cărui dominantă majoră este tocmai gratuitatea. Imaginea comună, unealta previzibilă și forma determinată strict de funcție dobîndesc, dintr-o dată, prerogativul obiectului absolut. Prin monumentalitate, prin prelevarea ei din contextul utilitar și prin voluptatea descrierii plastice, reprezentarea capătă subit valoare exponențială. Cotidianul devine pe nesimțite exemplar și în imaginea lui astfel validată începe să se regăsească însăși categoria
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se profilează, abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi a pictorului însuși ori a
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
de lei"), Dan Ioan Popescu (în timpul ministeriatului său din perioada 1992-1996 ,a agonisit cu grijă 4 apartamente și o vilă de vacanță la Azuga în valoare de 5 miliarde de lei") sau Verestoy Attila (prin cumpătare și spirit gospodăresc ,a dobîndit, începînd cu 1997, trei apartamente, o casă de vacanță, două terenuri agricole și un autoturism Audi"), nu sînt noi, spuse de Silviu Brucan, ele dobîndesc o cu totul altă greutate. Politologul are capacitatea de a defini prin cuvinte puține specificitatea
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
valoare de 5 miliarde de lei") sau Verestoy Attila (prin cumpătare și spirit gospodăresc ,a dobîndit, începînd cu 1997, trei apartamente, o casă de vacanță, două terenuri agricole și un autoturism Audi"), nu sînt noi, spuse de Silviu Brucan, ele dobîndesc o cu totul altă greutate. Politologul are capacitatea de a defini prin cuvinte puține specificitatea unui regim politic, atu-urile și vulnerabilitățile celor care guvernează țara la un moment dat. Actuala guvernare a lui Adrian Năstase este văzută ca o
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
cu rădăcini legendare, determinat de voința divină a Iunonei și a Venerei, ca pe o înfruntare între Bine și Rău, Dreptate și Nedreptate. Epopeile istorico-legendare latine celebrează adesea victoria asupra Cartaginei, izbândă decisivă pentru Roma în tentativa sa de a dobândi statutul de mare putere, ca pe o rezolvare a unui antagonism cu origini mitice. Privindu-și dușmanii cu teamă, admirație, uimire sau dispreț, romanii se contemplă implicit și pe ei înșiși, așa cum sunt sau cum și-ar dori să fie
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
cuprinde, pe lîngă poemele lui Cristian Bădiliță, și șase ilustrații aparținînd lui Șerban Foarță. Alăturarea acestor nume (Giuseppe Arcimboldo, Șerban Foarță) atrage automat o etichetă, manierism, și sugerează o primă grilă de lectură a volumului. În timp, termenul "manierism" a dobîndit unele conotații peiorative (mai cu seamă la noi, în timpul regimului comunist, tot ce ieșea din cadrele strîmte ale realismului socialist era repede etichetat drept produs manierist), dar poeți precum Leonid Dimov sau Șerban Foarță demonstrează vitalitatea acestui tip de poezie
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
lui, ca cele ale tuturor oamenilor, este o înșiruire de fapte accidentale, mai mult sau mai puțin glorioase (mai degrabă, mai puțin), de sentimente și de revelații intelectuale. Chiar și cel mai anost episod ale unei astfel de existențe poate dobîndi semnificații cu totul speciale prin povestire. Sintetizată printr-o poveste, orice viață se reduce la esențial, la elementele cu adevărat importante, capabile să creioneze chipul unui destin. Dar a găsi elementele esențiale nu este o treabă ușoară, fapt recunoscut de
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
unui eu din care cotidianul smulge bucăți. Petrecându-se pe alte meridiane, acțiunea romanului se axează, totuși, pe săgeata București-Tel-Aviv, între România primei tinereți și a întregirii intelectuale și Israelul definitivei așezări, la vârsta bilanțurilor. Este o poveste ce-și dobândește verb în limba română, limba în care scrie Gina Sebastian-Alcalay și în care o citesc lectori pe două continente, intim legați de această limbă. Pe un palier secret, îndrăznim a crede că exercițiul acestei limbi, în ce are ea mai
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
cinci milioane de lei la CEC - lei vechi, ca să zic așa - încît simțea cea mai vie nevoie să pătrundă în cinematografie, cu scenarii, firește. Lucrăturile, pîrile, nervii, pînă să pătrundă la plăcinte E. B.). Foloase - și cîte ar mai fi dobîndit Titus Popovici pînă și după sfîrșitul mileniului, dacă n-ar fi experimentat o inedită metodă de vînătoare, din mers, precum comunismul, în isprăvile sale tehnice. în acest punct, criticul își pune întrebarea: ce s-ar putea salva din stufoasele romane
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
siguranță numărul celor atrași de studierea Capitalului nu era mai mare decît al celor care citiseră... Sein und Zeit). Roșul ideologiei comuniste devenise unul foarte relativ pentru acești tineri care primiseră cu mîndrie cravata de pionieri, dar care între timp dobîndiseră deprinderea de a căuta pe scalele aparatelor de radio sau prin talciocurile din întreaga țară muzica favorită: Depeche Mode, Duran Duran, Pink Floyd, Dire Straits etc. Chiar dacă între melodiile transmise de "Europa Liberă" și de alte posturi de radio străine
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
poate oferi materie primă pentru prezent ori pentru viitor". (p. 18) În fond, crede Gabriela Melinescu, pentru noi toți timpul nu reprezintă altceva decît cadrul care marchează începutul și sfîrșitul vieții noastre. Din această perspectivă, chiar îndemnul antic "carpe diem", dobîndește în interpretarea ei o semnificație specială: ""Ťcarpe diemť, Ťtrăiește-ți clipať, înseamnă pentru mine că fiecare zi trebuie să-mi răspund la o întrebare: de vreme ce moartea este neîndoielnică și clipa ei necunoscută, ce voi face azi?" (p. 95) Dincolo de natura sa
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
nimeni altul decât dl. Ion Iliescu " pe un ton fără replică. Sunt, adevărat este, dar de când lumea, profesii reputate ca stupi ai corupției " aceea de vameș figurează în Biblie. Dar nici aici Puterea nu are vreun amestec, postul de vameș dobândindu-se după hazardul meritului. Că un număr impresionant de inspectori financiari, de polițiști " nu e vorba de cei stradali " și-au construit magnifice vile, nu atât din salarii, cât din economiile soacrelor, mătușilor unor veri de ambele grade și cu
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
Ion Buzași Scrisoarea amicală, intens cultivată în secolele trecute, a dobândit și virtuți literare, dacă ne gândim numai la vestitele Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica. La scriitorii ardeleni din secolul al XIX-lea era mai ales o formă de comunicare, căzută în desuetudine în secolul XX, concurată de
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
respectiv (probabil că astăzi aparițiile lor publice, combinație contradictorie de lux și decădere, de haine purtînd semnele vechimii - uneori, pe cale artificială; se cunosc exemple de dandies care își puneau servitorii să le poarte prin casă hainele noi pînă cînd acestea dobîndeau gradul de uzură convenabil - dar cu nasturi din aur, de trăsături ferme ale croielii, pe fondul unor combinații de culori inimaginabile pentru vremea respectivă, ar fi fost catalogate drept kitsch), nimeni nu poate nega acum revoluția pe care acești ciudați
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
a granițelor dintre genuri, specii și moduri literare, dintre text și metatext. Universul SF se poate combina cu cel fantastic sau mitologic, poate implica un joc fascinant și nebun, acceptând oricând (ca orice text literar) introducerea aluziilor metatextuale etc. Și dobândind astfel deschiderea necesară spre lumea intertextului, spre încadrarea în continuumul literaturii universale." Concluzia vine de la sine: "literatura SF are de ales între moarte și disoluție." Așadar, deschiderea de care are nevoie SF-ul, pentru revigorarea genului, dar și pentru a
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Uhland, Schelling, Hegel. Într-o scrisoare către bunul său prieten din copilărie Ion Barbu (Dan Barbilian), "eternul student" admite sacrificiul întru cunoaștere: Am făcut un act de deznădejde plecînd". El știe că nu mai există cale de întoarcere înainte de a dobîndi "averea" în stare a-l face să se simtă stapîn pe sine, smuls îndoielilor, înarmat cu o autoritate internă de nezdruncinat. "Aplecarea drapelelor n-are niciodată nici o scuză", conchide el, cu un sfat și cu o îmbărbătare personală totodată. În
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]