571 matches
-
își dădu seama că era vorba de o turmă de mistreți. Animalele de la care Iulius Cezar împrumutase, în Războaiele Galice, curajul absolut, o iau deodată la sănătoasa, bodogănind furioase că s-au lăsat păcălite de om. Găsindu-și, până la urmă, dobitoacele, contesa și-a putut savura din plin dublul succes. Reușise să se apropie la mustață de o turmă de porci sălbatici și mai făcuse și o descoperire de toată frumusețea: sălbatic sau domestic, porcul are unul și același limbaj. * * * În
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de tovarăș, dând alarma prin trei strigăte diferite: unul pentru prădătorii din cer, unul pentru fiarele sălbatice și altul pentru șerpi... Antilopele impala folosesc același sistem de verificare ca la vamă, unde se fac controale prin sondaj. De obicei, aceste dobitoace pasc și apoi se uită în jur, au un ciclu regulat de veghe și de păscut pe care prădătorii se pot baza. Ei înaintează atâta timp cât animalele pasc. Mai puțin dacă prăzile pasc în mod aleatoriu. Este exact ceea ce fac antilopele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cireadă" nu lipseau luptele de putere, purtate aprig între cele două cornute. "Murga" a deținut multă vreme supremația. Îmi aduc aminte de cruda bătălie care a izbucnit între ele sub ulmi, într-o seară frumoasă de vară, la ora când dobitoacele merg la adăpat, iar mierlele își răspund cântând prin tufișuri. Războiul din Vietnam era pe atunci în toi. Dintr-un motiv oarecare (dacă îmi amintesc bine, o problemă de prioritate la adăpătoare), cele două au ajuns la o încăierare în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
disputei a adus cu sine sfârșitul unei epoci. "Murga" trebuie să cedeze locul. De-acum încolo nu vor mai exista încăierări. E lucru hotărât:, "Bruna" este și va fi la putere. Asta se simte și se vede chiar în atitudinea dobitoacelor, mai ales în a celei învinse. Încercați să exprimați descumpănirea, orgoliul rănit, demnitatea, mândria, resemnarea, amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
i-o împărtășesc bătrânului vânător. L-am găsit la cafenea, la amiază. Când i-am dezvăluit câteva detalii despre împrejurările întoarcerii acasă a câinelui risipitor, nu și-a putut stăpâni lacrimile. Dragostea pentru câini, dragostea pentru animale, ideea că niște dobitoace pot să aibă un asemenea curaj, să înfăptuiască o asemenea ispravă, ideea că au, la fel ca noi, suflet și sentimente, făceau să-i curgă pe obrajii brăzdați de timp lacrimi mari, de care nu îi era rușine, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se jertfesc pentru țară) sunt, majoritatea, oameni ai pământului (veniți de la munca pământului, mulți sunt cei care se întorc în pământ înainte de vreme). Până să-și lase pe acolo oasele, ei debarcă pe viitorul câmp de bătălie cu arme și dobitoace. Animalul domestic încă intens folosit este calul, de călărit sau de înhămat. În curând, va fi înlocuit de cavaleria mecanizată sau blindată. O întreagă epocă ia sfârșit. Înlocuirea dobitoacei cu mașina s-a petrecut mai întâi în domeniul militar. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oasele, ei debarcă pe viitorul câmp de bătălie cu arme și dobitoace. Animalul domestic încă intens folosit este calul, de călărit sau de înhămat. În curând, va fi înlocuit de cavaleria mecanizată sau blindată. O întreagă epocă ia sfârșit. Înlocuirea dobitoacei cu mașina s-a petrecut mai întâi în domeniul militar. Câteva decenii mai târziu, urmează agricultura; în ce privește progresul tehnic, armata este, în general, cu câțiva pași în fața civililor. În ce privește calul, carne de tun de câteva secole bune, era timpul să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu tuturor animalelor moarte pentru patrie, care i-au oferit servicii inestimabile, de mare loialitate, în special întreținând moralul trupelor (moralul fraților umani). Egali în fața mitralierelor și a fricii, oamenii și dobitoacele sunt uneori tratați, înregistrați, îngrijiți, uneori chiar înmormântați la fel. Fiecare cal își are numărul lui de înmatriculare, marcat cu fierul pe copită, precum și tatuajul cu însemnul regimentului, sus, pe crupa dreaptă. Născut în 1911, câinele Gaillac ("Gaillac, ciobănesc francez
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
timp regulate, împarte lovituri în dreapta și-n stânga. Mă întorc spre băiatul de doisprezece ani care îmi este ghid și îi împărtășesc indignarea mea. "De ce-i lovește? Doar nu i-au făcut nimic! Nu e bine să dai în bietele dobitoace...". Băiatul se întoarce spre mine uimit, și îmi răspunde cu un zâmbet împăciuitor: "Sunt măgari!". Sunt măgari: asta spune tot... În 1889, la Torino, ieșind din hotelul unde stătea și văzând un vizitiu care-și biciuia calul cu lovituri brutale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
avea-o. Vaca (animal care știe să-și ia un aer stupid pentru a se uita cum trec trenurile) este inteligentă. Când veterinarul Marc Aubadie-Ladrix intră într-o fermă de creștere a animalelor în stabulație liberă, pentru a îngriji vreo dobitoacă, celelalte se apropie pentru a-l vedea pe străin de aproape, pentru a se lămuri cine-i fanfaronul ăsta care vine la o altă vită. "Adeseori, le zic acelor vaci: dacă ar trebui să te prind ca să te examinez, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ale omului cu fructe uscate și, uneori, cu pietricele, pe care acestea le trimit imediat înapoi expeditorilor, însoțindu-le de strigăte răsunătoare și de strâmbături oribile, care îi fac să râdă pe copii. În general, contemporanii noștri preferă să vadă dobitoacele pe ecrane, nu în natură. Sunt o mulțime de filme care ne arată speciile dispărute, cu obiceiurile lor bizare. Pentru Ingenioșii de rând (e valabil în mai multe domenii), imaginile (chiar și cele de sinteză) sunt mai adevărate, mai reale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a Naturii) Mulțumiri, pentru ajutorul lor prețios, Belindei Cannone, lui Christian Miquel, Henri Carrassoumet, Jean Labarère, Etty Gattoni, Michel Didier, François Archangeli, Sauveur Sanzberro, Ahmed erboristul, Moulay-Abdeslam Samrakandi, Jean Clottes, Jean-Pierre Pagès, Marc Aubadie-Ladrix, Françoise Valon, Sylvie Cescon. Mulțumiri și dobitoacelor cu care am legat tovărășie (cailor, vacilor, porcilor, câinilor și pisicilor, gaiței, stăncuței alpine, huhurezului, papagalului, corbului, vulpii, mistrețului, să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva!), care, desigur, nu mai sunt pe lume, dar care i-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
odihni ci pentru a se refugia. Oare ce e somnul?, se întreabă Hașdeu 691 și răspunde că aproape jumătate din viața noastră o petrecem într-un așa zis repaos care nu există nicăieri în natură și la fel ca toate dobitoacele, plantele și omul, când dorm, visează. A dormi este a visa. Deci trecerea de la veghe la somn este o profundă schimbare de sens a vieții în plan psihologic, biologic și psiho-social. Era o aserțiune cu tâlc și de mare adevăr
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
site/login.php). 21 Iată câteva contexte pentru conotațiile "diabolice" ale râvnei: "Vede lacomul scula străină/ Și-îndată o râvnește - dracu-învită", spune un vers din Țiganiada. Și altundeva: "Poetul zice că omul e așa de ticălos, cât face lucruri care dobitoacele nu le fac [...] cu mintea neașezată ș-acele puține ceasuri își otrăvește dându-se patimilor firești, râvnii și lăcomiei" (I. Budai-Deleanu, Țiganiada, ediție îngrijită de Florea Fugariu, Minerva, București, 1981, pp. 240; 352). Sau într-un text din 1691: "Și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Într’adevăr robul este mai bine Înzestrat decât proletarii din Apus, din Franța sau Anglia - oamenii așa ziși liberi, Însă lăsați la voia capilor de antrepriză sau a fabricanților, cari le storc puterile, dându-le de lucrat niște lucrări de dobitoace,nenorocite ființe cari se prăpădesc, se ofilesc și mor pe o rogojină, neavând nici apă spre a potoli setea, nici pâine pentru a-și Îndestula foamea. (Notă: a fost păstrată Întocmai ortografia originală fără a se interveni În text) POVESTE
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
naufragiului." 45 Pentru Cioran, nimic nu are o putere mai mare de a maturiză decât suferință, care îl schimba radical pe om, care va trăi, după cunoașterea acestei experiențe, fără iluzia paradisului. Un om care nu a suferit este asemenea dobitoacelor, care trăiesc atemporal, fără percepția morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ură. Iubirea justifica faptele, dar ea nu este mobilul lor. De câte ori se micșorează ură în mine, am impresia că sunt pierdut pentru această lume, iremediabil pierdut. Numai în ură mă simt creatură, numai în ură fac parte din turmă de dobitoace a lui Dumnezeu. Și numai când ură mă năpădește dincolo de margini, în Creator văd creatură. Ar trebui să lase orice speranță acei care nu iubesc ură, ura cea mare"8. Alt Cioran: cel care vede în iubire o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Press, Cambridge, 1960, § 6, p. 144. 65 Ibidem. 66 Ibidem, § 5, p. 143. 67 "Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creșteți și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l!; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate dobitoacele și peste tot pământul, peste toate vietățile ce se târăsc pe pământ!", Biblia sau Sfânta Scriptură, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Facerea, 1.28. 68 Locke, "First Treatise", § 16, p. 152. 69 Ibidem, § 15, p. 151. 70 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
zâna zânelor, care rămâne veșnic tânără; numai măritându-se, Își pierde puterea de zână și Începe să mbătrânească. Locuiește În Împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni Însă, care ajung acolo, nu se mai Întorc; zânele Îi prefac În dobitoace ori În stane de piatră. Cei care au Îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost fermecați de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci Împărăția lor se va stinge, căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
1890), savantul român identifică o serie de asemănări între b. și vis (zborul ca „mijloc foarte îndemânatec de locomoție”, comprimarea și dilatarea timpului și a spațiului, prezența firească a personajelor fantastice - zei, zâne, sfinți, monștri -, inexistența deosebirilor dintre limbi, chiar „dobitoacele” vorbind omenește, prezența metamorfozelor „celor mai extravagante”, „suferințele și nenorocirile cele mai cumplite se încheie sistematic printr-un bun deznodământ”). Fără a fi validată în chip științific, teoria onirică deschide drumul cercetării psihanalitice a b., de la S. Freud la cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de Crăciun pe masă față de masă cu ciucălăi și pe pat perne cu fețe tărcate. Bătrânii povestesc că aluatul frământat de Crăciun e bun de deochi pentru vite, iar la miezul nopții se zice că se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei Sărbători mari, Crăciun, Paște și Rusalii, să te speli cu apă în care au fost puși bani de argint și vei fi bănos. Crăciunul e semn că anul care vine are să fie mănos. De asemenea, în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura răscolită, se ițea pământ reavăn. Răcoreau tălpile crăpate și uscate ale țăranului care îl călcau cu sete. Lăsă în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
căci poetica lui este subminată, motivele îi sunt profanate. Procedeele sunt prozaizarea șarjata și asocierile imagistice ironice, insolente: „Pe cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la inserare / Dar am acasă un Polichinelle cu clopoței / Să-mi distreze întristarea când mă înșeli”. Curând, sintaxa începe să se deterioreze, făcând loc elipselor și juxtapunerilor, iar versurile tind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
colonizare masivă cronicarul Neculce scrie : „La purcesul lui Minich trimis- au de au robit mulți oameni din Ținutul Hotinului și de pe marginea Cernăuțului și i-au trecut cu femei, cu copii la Moscu și-i Împărțea pe oameni ca pre dobitoace: unii luau bărbații, alții femeile, alții copiii și-i vindeau unii la alții”. Istoricii consemnează pe bază de documente: „ Astfel fiecare război ruso-turc se sfârșește cu depopularea țărilor române”. Dealtfel, după cum s-a mai menționat, mulți slujbași și oșteni
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]