609 matches
-
a fost copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, căreia i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace în anul 1985. A fost absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale (din 1957) și doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală și morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor șef de catedră. A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici și director al Institutului Victor Babeș, membru titular și
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
revistă “"Curierul românesc"” din 2001; Valentin Buzlea, publicist, în revistă “"Al cincilea anotimp"”, Oradea; Nicolae Rata - Dumitriu, Lector universitar, "Catedră de teoria literaturii", Universitatea București; Cătălin Târlea, scriitor și critic literar, prezentator de cărți la Televiziunea Română; Gheorghe Bulgar, profesor doctor docent, Universitatea București; Marian Gh. Simion, teolog și eseist, Boston, Massachusetts ; George Alexe, teolog și scriitor, Detroit, Michigan ; Theodor Damian, scriitor și editor, revista "“Lumină Lină"”, New York; Ion Dumbrăveanu, profesor universitar, Facultatea de limbi romanice, Universitatea de Stat din Chișinău, în
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
publicate în reviste științifice și în câteva volume - dintre care monografia "Mareele planetei Pământ (The Tides of the Planet Earth)" rămâne până astăzi referința de bază în acest domeniu. Cariera didactică și-a desfășurat-o la "Universitatea Catolică din Louvain": docent (1964), conferențiar de geodezie, gravimetrie și geodinamică (1967), profesor (1972). Discipolii săi își amintesc, pe lângă covârșitoarea sa autoritate științifică, spontaneitatea cu care aborda discuția și își sprijinea colaboratorii. A fost și un distins umanist, cu interese mergând de la literatură, istorie
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
Celebrations and Annual Lectures: 2003-2006”, Național Historical Institute, Manila, Republic of the Philippines, 2006, p. 21. Doctor în fizica ( 1982 ), Facultatea de Fizică, Universitatea București; Specialitatea: Optică-Spectroscopie-Laseri; Titlul tezei: Prelucrarea optică a informației cu ajutorul holografiei; Conducător științific al tezei: Prof.dr.docent Gheorghe Brătescu; Membrii comisiei de doctorat: Academician Ioan-Ioviț Popescu (Rector),Prof.dr.Constantin Plăvițiu (Decan), Prof.dr.docent Radu Țiteica și Prof.dr. Ion Văduva (Facultatea de Matematică-Informatică). În 5 comisii, în domeniile: fizică și biofizica (la Facultea de Fizică și la Facultatea
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
Doctor în fizica ( 1982 ), Facultatea de Fizică, Universitatea București; Specialitatea: Optică-Spectroscopie-Laseri; Titlul tezei: Prelucrarea optică a informației cu ajutorul holografiei; Conducător științific al tezei: Prof.dr.docent Gheorghe Brătescu; Membrii comisiei de doctorat: Academician Ioan-Ioviț Popescu (Rector),Prof.dr.Constantin Plăvițiu (Decan), Prof.dr.docent Radu Țiteica și Prof.dr. Ion Văduva (Facultatea de Matematică-Informatică). În 5 comisii, în domeniile: fizică și biofizica (la Facultea de Fizică și la Facultatea de Biologie, Universitatea București);
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
din cauza împrejurărilor de război. Între anii 1945-1960 a fost colaborator la arhiva Husserl din Louvain. În 1949 a obținut la Louvain titlul de doctor (cu o teză despre conceptul de lume la Heidegger), iar în 1958, la Köln, titlul de docent. Din 1962 și până în 1976 a lucrat ca profesor universitar titular la catedra de filozofie a Institutului Politehnic din Aachen, iar din 1976 până în 1983, la catedra de filozofie a Academiei de Artă din Düsseldorf. Este editorul mai multor volume
Walter Biemel () [Corola-website/Science/304933_a_306262]
-
the country for the year 2004. În istoria sa de 80 de ani, peste 73.000 de studenți au primit diplomă de inginer sau de master. Circa 3.600 de persoane au primit un doctorat, și circa 900 au devenit docenți. Printre alte instituții de învățământ superior se numără Academia de Muzică din Cracovia, conceput drept conservator în 1888, unul dintre cele mai vechi și mai prestigioase conservatoare din Europa Centrală cu o renumită sală de concerte; Universitatea de Economie din
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
A absolvit facultatea de fizică și matematică a Institutului Pedagogic din Bălți, Facultatea de economie a Universității de Stat din Chișinău și Rostov pe Don, doctor în economie. În anii 1974-1980 a fost profesor la Institutul Politehnic din Chișinău, 1981-1990 - docent la catedra de economie politică a Universității de Stat din Chișinău. În 1990-1992 - consilier, locțiitorul șefului departamentului privatizare a primăriei Chișinău, în 1995-1997 membrul al Curții de Conturi, ministru al privatizării (iunie 1997 - martie 1998. În septembrie 1998 a fost
Iurie Badâr () [Corola-website/Science/318464_a_319793]
-
creată de dr. I. Rainer și viitorul Centru de Cercetări Antropologice al Academiei Române). Critic competent și neobosit al climatului științific (dominat în anii ‘50-’60 de o atitudine servila pro-sovietică) îi creează adesea dificultăți. În 1965, obține titlul de Doctor Docent; în același an prin transfer devine șef de Sector și al Secției sociale, la Institutul de Geriatrie (1965- 1969) unde colaborează cu fondatoarea geriatriei românești, Ana Aslan. La invitația acad. Eugen A. Pora preda la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj cursuri
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
de Drept. În 1907 întorcându-se în țară, ia parte la concursul pentru ocuparea catedrei de drept roman de la Facultatea de Drept din București. În urma probelor concursului, pe care le trece în mod strălucit, în 1907 C. Stoicescu este numit docent de drept roman la Facultatea de Drept din București. În 1908 este numit profesor agregat, iar în 1913 este titularizat. Marea lui autoritate și respectul pe care i-l arătau ceilalți colegi, precum și grija sa pentru Facultate și studenți, au
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
cu o altă teză, ""Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918"". Ca urmare a pregătirii sale profesionale și a titlurilor științifice obținute, a predat între anii 1932-1940 la Universitatea din Cernăuți, catedra de istorie românească, mai întâi ca docent universitar, iar apoi pe post de conferențiar. A avut o activitate publicistică prestigioasă, publicând până în anul 1947 un număr de 126 de titluri, printre care se aflau șase volume de "Documente bucovinene", apărute între 1933 și 1942. Pasionat de studiul
Teodor Bălan () [Corola-website/Science/319538_a_320867]
-
să citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul terminării acestei lucrări a fost avansat la gradul de
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
regnicolar protestant din Sibiu, Klein a fost promovat în anul 1921 doctor în filosofie la Universitatea din Cluj. La 1 noiembrie 1923 a devenit asistent al profesorului Traian Bratu la catedra de germană a Universității din Iași, unde a devenit docent în 23 iunie 1926. Concomitent, din 1923 până în 1927, a fost pastor al comunității lutherane din Iași. Colaborarea dintre profesorul Bratu și Klein a atras critici din tabăra legionară la adresa lui Bratu. La 19 aprilie 1932 Klein a obținut funcția de
Karl Kurt Klein () [Corola-website/Science/310056_a_311385]
-
un liceu din Botoșani. În 1908 pleacă la Paris ca bursier pentru a studia astronomia. În 1914 a luat doctoratul în matematică la Sorbona. În perioada 1914 - 1918 funcționează la Observatorul din Iași, ca apoi în 1915 să fie numit docent la Universitatea din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la Institutul Electrotehnic din Iași. În 1919 a fost numit profesor universitar la Cluj-Napoca, la Catedra de Calcul Diferențial și Integral și director al Observatorului Astronomic, precum și
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
București. În 1952 s-a căsătorit cu Maria-Laura Vasiliu, lingvistă. A obținut titlul de doctor în 1956 cu teza "Accentul în limba română". A fost numit asistent la Universitatea din București în 1968 și, după ce a obținut titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
și rinichi" prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
apărută la Viena, iar în limba română, la Brașov în 1888, sub titlul "Învățătorul din Merești - istorioară instructivă pentru popor și tinerime". Cartea respectivă s-a bucurat de o largă răspândire, fiind recomandată de către mitropolitul Ioan Vancea tuturor preoților și docenților, drept o carte instructivă și morală, din această periodă datând și o altă lucrare a sa intitulată "Părintele albinelor". După absolvirea Academiei teologice în 1889, Valeriu Florianu este numit ca învățător la școala grănicerească din sat, unde a funcționat în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
coordonator al activității științifice în cadrul nou înființatului Institut de Folclor, ajungând apoi director adjunct științific (între 1954-1965) și, ulterior, director al Institutului de Etnografie și Folclor (într-o vreme Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice) între 1965-1974. În 1963 devine docent în științe filologice al Universității din București. În anul 1957 revine la catedră, fiind conferențiar (1957-1963) și apoi profesor de folclor (1963-1975) la Facultatea de limba și literatura română a Universității din București, specialitatea fiind de folclor literar românesc. Între
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
din Moscova, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1931. În luna septembrie a aceluiași an s-a înscris la cursurile postuniversitare ale Institutului "I.V. Miciurin" din orașul Miciurinsk, regiunea Tambov. În anul 1933 a obținut titlul științific de docent în agronomie, apoi în anul 1937 și pe cel de candidat în agronomie. În martie 1933 este numit lector la Școala Superioară de Agronomie din RSSA Moldovenească, cu sediul la Tiraspol. În paralel, a deținut și funcțiile de șef de
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
RSSA Moldovenească, cu sediul la Tiraspol. În paralel, a deținut și funcțiile de șef de catedră (1933-1937) și de director al școlii (1937-1939). În aprilie 1939 a intrat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Din martie 1939 a fost lector docent și director al Școlii tehnice de agronomie din cadrul Fermei agricole din Tiraspol. În anii 1939-1940 a fost vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească, iar după înființarea RSS Moldovenești în august 1940, Rudi a devenit prim-vicepreședinte al aceluiași
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
banii necesari întreținerii familiei. Puține din scrierile sale au fost publicate atunci, majoritatea lucrărilor fiind „de sertar”. În perioada 1945-1948 a lucrat ca muncitor. La recomandarea prof. dr. Ilie Murgulescu, rector al Institutului Politehnic din Timișoara, a fost angajat ca docent pentru limba germană, funcție deținută între 1 februarie și 31 octombrie 1948. A fost din nou demis, cu interdicția de a preda în învățământ, astfel că în perioadele 1950-1956 și 1958-1962 a lucrat ca tehnician la fabrica „Tehnometal”. Din 1956
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
cel așteptat, pe care mama sa îl recunoaște. Datele din arhiva vicariatului plasează zidirea mânăstirii la 1600. La 1672 este sfințită de Mitropolitul Transilvaniei Sava Brancovici, ocazie cu care este înființată și o fundație, menită să instruiască deieci cantori și docenți (învățători). Actul a fost întărit de Congresul Comitetului Sighet, la 10 august 1694. În 1747 mânăstirea primește o donație. În 1777 nu avea călugări, iar bunurile erau administrate de ctitori. De la 1787 a fost slujită de preoți de mir. În
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
solicită academicianului prof. Ioan Andrieșescu, directorul Muzeului Național de Antichități din București, să refere în această problemă. Operativ la 18 februarie 1934 ministerul primea răspunsul lui Ioan Andrieșescu care, prin cele formulate, făcea o călduroasă recomandare la adresa lui Ion Nestor. Doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărată Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
și radiologia medicală. Între anii 1926 și 1927, a lucrat la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris. În anul 1930, a susținut teza de docență, cu titlul "Studiu critic despre debutul ftiziei adultului" și a primit titlul de docent în anul 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța, în 1926), Davos, Arosa (Elveția, în 1927), iar în 1930, din Germania și Scandinavia. În anul 1931 a făcut o călătorie de studii în
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va aparea postum sub titlul "Amintiri din copilărie si adolescență". La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911 iar în 1912 publică teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță", în urma căreia primește titlul de doctor. În iunie Consiliul facultății propune numirea lui Ibrăileanu ca profesor la aceeași
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]