750 matches
-
literar al lui Constantin Ciucă. Așa însă, luând notă de existența unei cărți pe care nu știu câți au văzut-o vreodată (se numește Eu și restul opus și a fost publicată la Editura Marist din Baia Mare), trebuie să mascăm cu aer doct curiozitatea în fața apariției, din senin, a acestui autor între prozatorii de la Cartea Românească. Prin vârstă, Constantin Ciucă e optzecist. S-a născut în 1958, a fost profesor de engleză la Liceul Energetic din Cernavodă, apoi liber profesionist și, din infor-ma-țiile
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
acum nu le mai selectează, trimițându-le "în spațiile moarte ale bibliotecii". Ironic, criticul propune înlocuirea lor cu scrierile despre Dracula, dacă tot e vorba să fie reprezentat Ardealul, mai atrăgătoare pentru publicul de azi, amator de aventuros, decât operele docte ale iluminiștilor transilvăneni. Cornel Ungureanu deplânge situația acestora, dar eu aș spune că nu are motive puternice să o facă. În definitiv în toate literaturile se întâmplă la fel, un număr de autori rămân să joace "numai" rolul de prestigioase
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
psihică, în cursul căreia interlocutorul e scos din carapacea meseriei și dus spre intimitatea lui. O mișcare concentrică, dinspre afară spre interior, dinspre preocupările convenționale spre convingerile ascunse, pe parcursul căreia, balansul dintre teorie și biografie împru-mu-tă discuției aerul unei confesiuni docte. Ioan Es Pop: "Eu sunt un om retractil pentru că nu-mi place să mă simt un neputincios în fața camerelor de filmat. Îmi amintesc că, prin clasa a II-a sau a III-a, am uitat poezia pe care trebuia s-
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
la o teză de masterat despre Ulise, coordonată de profesorul Zeze Puțintelea (zis Poponețea). Autopsierul de la Morgă, Sebastian Tufiș, visează să facă filme cu "adevărul convex". Vinerica-Venerica Simionescu, fostă Capdeiepure, este Pitia din Cioromârda, în timp ce doctorița Ruxandra pictează și explică doct tablouri abstracte. Din această schemă deopotrivă parabolică și parodică a istoriei contemporane, realitatea cotidiană a României nu poate apărea decât refractată, distorsionată. Narațiunea "browniană", despre care se vorbește înspre finalul romanului, ar fi astfel "cea mai adecvată oglindire a zilei
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
teoria să nu sufoce sentimentul trebuie ca sentimentul să poată exista chiar și fără teorie. Adică dinaintea ei. Cealaltă variantă de lectură, cea a receptării raționale a unei lumi de cunoștinte religioase, e condamnată la o fatală și snoabă superficialitate doctă. Iei act de niște cunoștințe cu care, pe dinăuntru, nu rezonezi deloc. Și atunci să ne întoarcem la cuvintele autorilor: "Că îmbrățișăm mesajul Bibliei sau nu, această istorie a Dumnezeului unic nu ne poate lăsa indiferenți." Fraza e antologică fiindcă
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
Raportul neclar între aceste două componente esențiale îi dă volumului în discuție o lipsă de unitate și o șubreziciune constitutive. Lucrul cel mai deranjant este acela că autorul (de formație științifică și teologică) confundă domeniile. A vrea să scrii poezie doctă, documentată, este o contradicție în termeni, o utopie păguboasă și pentru domeniul inefabilului (arta), și pentru cel al exactului (știința)". Și, pentru a arăta clar că știe despre ce vorbește, Constantin Abăluță oferă și o excepție (e drept, una de
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
ai încercat să fii. Numai dacă erai român, băiatule, săreai peste rând. Dacă te nășteai finlandez sau nigerian sau american sau canadian, stăteai la rând la rinichiul ăla. Doar în România, pentru că ești Arșinel, ai sărit peste rând. Nu ești doct, nu ești un intelectual, dar îți transmit eu. Dacă nu erai român, azi erai mort. Deci nu este cazul să le dai tu peste bot ăstora. Sigur că oamenii se simt lezați. Dacă îi mușca maidanezul, dacă l-ar fi
Radu Banciu: "Băi Arșinel, dacă nu erai român, azi erai mort" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/73543_a_74868]
-
transa, extazul, călătoria inițiatică; acele stări psihice, sufletești cu totul speciale, deosebite atât de starea de veghe, cât și de cea de somn, caracterizate prin atenuarea sau chiar dispariția atitudinilor discrimatorii, "critice la adresa unor sugestii sau autosugestii", precum zice definiția doctă. Anume că era foarte important pentru Galsan, prințișorul tuvin Irgit Shynykbai-oglu Dshuruk-Uwaa din Altai, căruia i se furase numele, să combată comportamentele discriminatorii, interetnice sau oficiale, care îl vizau și pe el, ca reprezentant al unei minorități, deci - vizând și
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
văzduh. Dar deși acesta este un caz extrem prin nivelul subcultural și rudimentar al autorului, el nu este deloc izolat și se regăsește, în formule mai subtil distilate, și pe la alte case. Și tocmai prin aceste enormități, debitate liric sau doct despre personaj sau despre operă, imaginea artistului își întîrzie coagularea în cultura noastră. Brâncuși este un mit, o legendă folclorică, o formă culturală preluată în șoaptă și transmisă tot așa mai departe, dar locul lui în sculptura națională este departe
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
actuală cu oamenii și cu partidele lor. A vota disciplinat și masiv înseamnă a fixa politica în datele existente și a interzice orice altă manifestare, încă insuficient cristalizată." Dar atracțiile revistei nu se opresc la textul lui Horațiu Pepine. Sobră, doctă și de o înălțime a tonului ce nu scade de cinci ani încoace, Idei în dialog rămîne o revistă de ținută și elevație culturală. Recomandăm cititorilor grupajul de studii dedicat Centenarului Noica precum și reflecțiile lui H.-R. Patapievici prilejuite de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
un om politic, de aceea Etica politică este un tom menit deliciului intelectualilor, nu educării clasei conducătoare. Și totuși, cartea e vie fiindcă e scrisă de un om politic, și nu de un ideolog. În paginile ei nu întîlnim propagandă doctă în marginea politicii, ci zbaterea unei inteligențe aflate în căutarea unor reguli de conduită în situații delicate. În plus, credibilitatea lui Manoilescu vine din împrejurările prin care a trecut, autorul avînd o biografie diplomatică ce nu poate fi invidiată de
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
a arăta că se ia în serios joacă totdeauna un rol central, iar temele cele mai grave, marile probleme ale vieții, filosofiei, moralei, sunt abordate fără emfază, parcă în treacăt, parcă în glumă. Nimic esențial nu rămâne însă nespus de către doctul dar deloc pedantul causeur care crede că are - ca și personajul din folclorul chinez invocat în titlul mai vechiului său „roman”, Vagabondul care trece sub o umbrelă găurită - , vocația fericirii. Am pus cuvântul roman între ghilimele, pentru că Jean d’Ormesson
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
cea a primei jumătăți a cărții). Dacă Horea Paștina ar fi știut să scrie și ar fi respectat convenția breslei, compunînd sisific un tom de acribie erudită, rezultatul ar fi fost o pleașcă de maculatură searbădă, una din nenumăratele inepții docte care umplu rafturile bibliotecilor. Așa însă, s-a întîmplat un lucru prodigios: mutul i-a lăsat pe alții să vorbească în locul lui, selectîndu-i după impresia pe care i-a lăsat-o cuvîntul lor. Și impresia a fost fină, de unde și
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
ar însemna să săvîrșesc un inadmisibil pleonasm: riguros vorbind, stînga nu poate naște decît timorări și mediocrități. Și cum a scrie despre Cioran pe un anumit ton e semn de nesupunere ideologică, criticul e un rebel liric de spumoasă expresie doctă. În al treilea rînd, autorul nu îl interpretează pe Cioran, ci îi înfățișează marotele, maniile și ideile fixe. Autorul nu e interpret, ci călăuză, drept care volumul de față nu e unul de exegeză, ci un vademecum în corespondența cioraniană, cu
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
țărani neaoși, a căror vorbire exhibă marcate trăsături regionale. În fine - a treia posibilitate -, limbajul regional sau al unei categorii sociale e folosit ca simplă sursă de umor. Câteva clipuri publicitare recente combină, cu intenții umoristice, limbajul popular cu cel doct, științific, ori vorbirea rurală cu cea „de la oraș". Rezultatele nu sunt excepționale, dar au măcar meritul de a construi dialoguri destul de autentice (în condițiile în care multe alte mesaje continuă să sune fals, artificial, asociind platitudini stângaci formulate; din această
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
of Scholarly Publishing, 40 (2009), a pus pe jar lumea academică americană prin radicalitatea abordării, prin incriminarea așa-ziselor monografii care nu monografiază nimic, scrise într-o păsărească pe care n-o înțeleg nici măcar cei doi-trei fani ai domenului. În locul doctelor cărți pe care nu le răsfoiește nimeni, nici măcar comisia de promovare academică, el solicită revenirea la limpezimea, expresivitatea și frumusețea eseului: „Trebuie să ne temperăm puțin și să ne aducem aminte că eseul a fost principala formă a discursului umanistic
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
rezumat sau de compartimentat. Oricum, nici autorul nu se preocupă prea mult de rigoarea unor asemenea clasificări, divagând ori de câte ori îi stă pe limbă câte-un amănunt capricios. De aici și senzația de teribilă alegrețe intelectuală a studiului. Trecerea de la registrul doct la cel memorialistic se face dintr-o singură inflexiune a punctuației, iar revenirea nu necesită nici ea alt protocol. Mă opresc asupra unui paragraf incitant dintr-un motiv cumva secundar, ca mărturie asupra vieții private din România anterevoluționară: „În legătură cu ultimul
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de aceea, cu cît e mai sofisticat gîndul, cu atît e mai laborioasă litera. De aceea, în arta aforistică nu e loc de grabă sau de improvizație. Atîta doar că aforismul nu exprimă adevăruri
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
În genere cursurile universitare sunt de o galimatie compactă, care la lectură îți dau un gust de pustiu spiritual: lespezi inerte sub care informația se tîrăște solemn. Aici, alura seacă a plicticoșeniei de catedră nu există. Coșeriu se exprimă clar, doct și nuanțat, folosind drept șantier de lucru trei limbi: greaca veche, latina și germana, adică tocmai acele idioame pe care le consideră „limbi de profunzime”, în contrast cu „limbile de circulație”, engleza și franceza. În al doilea rînd, și aici se simte
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
se ciocnește cu gândurile altora. Deprinderea speculativă de a răsuci unghiuri de vedere prin intermediul nuanțelor e o aptitudine aparte, care nu poate fi confundată nici cu erudiția și nici cu flerul. Și cu atât mai puțin cu talentul. Un spirit doct de savantă galimatie poate fi orb în materie de concepție asupra vieții, iar un talent viguros poate fi de o platitudine a vederilor vecină cu obtuzitatea. Ovidiu Papadima are două din cele patru prerogative ale criticului. Are fler, fiindcă poate
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
Gabriel Dimisianu La origine teză de doctorat, cartea Biancăi Burța-Cernat despre „proza feminină interbelică” (Fotografie de grup cu scriitoare uitate, Ed. Cartea Românească, 2011) are însușirile proprii unei astfel de lucrări (este doctă, riguroasă, amplă) și încă una care nu le este totdeauna proprie: atrage literar, este expresivă, o citim cu neslăbită plăcere de la titlu până la sfârșit. A constatat-o înainte de mine confratele Cornel Ungureanu care notează pe ultima copertă: „Expresivitatea scrisului Biancăi
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
forme finale. Bizareria e că dezordinea aceasta de fișe și fragmente, cu anecdote și replici avîndu-l ca protagonist pe Nae, reușește să-ți sugereze mai bine latura vie a personajului decît ar fi făcut-o un studiu legat, cu pretenții docte. În genere, în lipsa unui har menit a-și da putința strecurării în psihologia lui Nae, o exegeză în marginea operei sale aduce cu o aliniere la șablonul epocii în curs. Îl mutilezi sub cuvînt că îl așezi în tiparele prezentului
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
până într-atât au intrat în vulgată scrierile sau atitudinile criticului (fatalitatea oricărui obiect de patrimoniu național?), încât mai că-ți vine să zici că în materie de Călinescu, la fel ca în materie de fotbal, orice literat român e doct. Astfel încât criticul sau cercetătorul de azi se vede nevoit, înainte de lucrul propriu-zis cu textele, să curețe stratul gros de deformări. G. Călinescu. A cincea esență (2009), cartea de peste 700 de pagini a lui Andrei Terian, demonstrează involuntar că o monografie
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
a filosofiei nici măcar la rubrica rateuri de propagandă, și resentimentul surd, cu neputință de disimulat, față de Heidegger, a cărui figură îi provoacă lui Steiner secuse de repulsie. Cu astfel de răbufniri de otravă, șirul prelegerilor din volum își pierde ștaiful doct și alunecă într-o lamentabilă cîrtire doctrinară, al cărei rezultat e coborîrea tonului aulic pînă la dîra neplăcută a unui rechizitoriu penibil. E o tristețe să vezi cum un erudit ca Steiner nu-și poate reprima toxinele personale, preschimbînd un
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]