KorAP: Find »[drukola/base=doctoriță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...52 >

1,277 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

întunericul, iar șoferița învârti mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului lângă poartă. Urmărind-o din întuneric în vreme ce Catherine își îndrepta hainele, am recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul că fuseseră atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul lui Helen așezat pe umerii Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și Catherine am reînceput

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

prăpădită de cuvă, nici nu știu cum s-o folosească, au început să se mistuie manuscrisele cu enluminuri. Sala e plină, cei care au ajuns mai târziu intră cu scaune în brațe și deasupra capului. Îmi strâng picioarele să fac loc unei doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
o găsești? Eu era cât pe ce să citesc numai c-o mână... râde criticul, lăsând-o pe cea de-a doua pe șoldul unei pubere. O trimisă de la un ziar simte momentul de inspirație și dă drumul la reportofon. Doctorița cere un autograf. Se bea vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta nu e inginer. E nebun. Doctorița de la circă le întunecă și mai mult speranțele, recomandând gravidei să renunțe la o sarcină lipsită de șansa de-a fi dusă până la capăt. Scoși din sărite de atâtea negre prevestiri, apelară la ajutorul unui specialist. Doamna doctor Sass Adelina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în sufletul femeii. La șase luni, doamna Noia făcu hemoragie. Se rezemă de perete și ceru ajutorul Nuții. Șefa prognostică, surâzând: Gata. Asta a fost. După încă o lună, cei doi soți merseră iar la circă, să ia concediul prenatal. Doctorița consultă gravida apăsându-i pe burtă până când aceasta icni de durere. Îi spuse plictisită: Nu știu, dragă, ce ai tu acolo, eu ți-am zis să-l dai afară, dar să știi, copilul tău nu are cap. Radu o aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre mine ori de câte ori îi permitea această îndeletnicire. — Îngrozitor, știu, zise ea. Doctorița Randle era mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-ți revii complet. — Așadar, e vorba de ceva temporar? Timpul chinuitor, încremenit al lui nu știu, în care trăiam de când deschisesem ochii pe covor păru să cedeze puțin. Un val cald de ușurare mă lovi sub coaste. — Așa cred, zise doctorița și-mi oferi un zâmbet reținut, care mi-a făcut senzația de ușurare să bată în retragere. — Dar? — Dar probabil că aici e vorba de-o recuperare pe termen lung, mă tem. — Cât de lung? Ea ridică blând o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cineva ceva. — Trebuie să mă ocup de pregătiri? Să fac ceva acum? Lucrurile astea mi-au trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trei ani, Eric. Toate elementele de care mă agățam, de curând adunate și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rapidă 1. Spune-i femeii care va răspunde că ești Eric Sanderson. Femeia e doctor Randle. Ea va înțelege ce s-a întâmplat și vei putea s-o vizitezi numaidecât. Ia cheile de la jeepul galben și du-te acasă la doctorița Randle. Dacă n-ai descoperit-o încă, e o hartă în plic - nu e foarte departe și nu e greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările. E foarte important să te duci fără întârziere. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și vei putea s-o vizitezi numaidecât. Ia cheile de la jeepul galben și du-te acasă la doctorița Randle. Dacă n-ai descoperit-o încă, e o hartă în plic - nu e foarte departe și nu e greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările. E foarte important să te duci fără întârziere. Nu trece pe lângă ea. Nu te apuca de explorat. Nu ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se opri să calculeze. — Asta e a unsprezecea recidivă, zise. — În majoritatea cazurilor, amneziile disociative apar și dispar relativ repede. În general, ceea ce se uită e întâmplarea declanșatoare, incidentul traumatic ce provoacă această stare. Uneori, pierderea de memorie poate fi... Doctorița Randle descrise un cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă foarte rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Cazul tău e neobișnuit în foarte multe privințe. De pildă, amnezia ta nici măcar n-a început în noaptea accidentului. Se pare că nu ai manifestat absolut nici un simptom vreme de aproape douăsprezece luni. — Și cât de neobișnuit e lucrul ăsta? Doctorița Randle ridică din sprâncene. — Așa-i. — Când s-a manifestat, însă, pierderea ta de memorie era legată doar de o singură noapte - noaptea accidentului din Grecia. Ai primit trei luni de tratament regulat pentru amnezie și făceai chiar progrese, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
răchită, Jeepul galben, casa. Doar amintirile unei seri, dar erau suficiente ca să-mi dau seama că nu se întâmplase din nou, că eram încă aceeași persoană din noaptea trecută. Stăteam întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată ce mă întorsesem de la doctorița Randle și televizorul era încă deschis, viu colorat, vesel și deloc obosit după o perioadă de funcționare atât de îndelungată. M-am ridicat în capul oaselor și m-am frecat la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
citesc nimic de genul ăsta, desfăcusem deja scrisoarea și parcursesem două rânduri din ea. Dar atunci era prea târziu; ochii îmi erau deja atrași de informații, citind pe sărite, până la capăt... Scrisoarea nr. 1 Eric, Orice ți-ar fi spus doctorița Randle, eu nu mă întorc. Nimic nu se întoarce. Totul s-a pierdut pe vecie și-mi pare rău pentru lucrul ăsta. Asta e prima dintr-o serie de scrisori pe care le-am creat ca să te ajut să supraviețuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luni. Procesul e automat. Cheia celui de-al doilea dormitor îți va fi trimisă în curând. Pentru binele tău, te rog să nu încerci să intri în cameră înainte de asta. Iată ce urmează. Ai de făcut o alegere foarte importantă. Doctorița Randle ți-a spus ce crede că ți se întâmplă. Probabil ți-a cerut să nu citești nici o scrisoare primită de la mine. Am aranjat ca doctorița Randle să fie prima ta persoană de contact pentru că am știut că vei avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în cameră înainte de asta. Iată ce urmează. Ai de făcut o alegere foarte importantă. Doctorița Randle ți-a spus ce crede că ți se întâmplă. Probabil ți-a cerut să nu citești nici o scrisoare primită de la mine. Am aranjat ca doctorița Randle să fie prima ta persoană de contact pentru că am știut că vei avea o mulțime de întrebări. Întrebările necesită un dialog față în față, iar eu nu pot face asta pentru tine din motive evidente. Totuși trebuie să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de contact pentru că am știut că vei avea o mulțime de întrebări. Întrebările necesită un dialog față în față, iar eu nu pot face asta pentru tine din motive evidente. Totuși trebuie să-ți spun că punctul de vedere al doctoriței Randle cu privire la pierderea ta de memorie se va dovedi, în cel mai fericit caz, neproductiv. Greșește în ceea ce spune că ți se întâmplă, Eric. Și ce e mai important, ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E gândul la prietenoasele, primitoarele lumini ce încă strălucesc în toate locurile pe care am fost siliți să le abandonăm. — Cum? — Nu. Doctorița Randle purta un pulover verde, cu cerbi sau reni roșii și pantaloni maro, de tweed, în carouri. — Doar că... până acum n-ai spus că ai un motan. Păi, acuma am unul. Când am plecat, stătea pe sofa și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
moriști. — Păi, zise ea, mă bucur că îți menține moralul ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl cheamă? — Ian. — O, făcu ea. — Mda, știu. Decisesem să nu aduc scrisoarea primită de la Primul Eric Sanderson la a doua întâlnire cu doctorița Randle. Mințisem la început, negând că găsisem ceva pe măsuța din antreu, în prima zi a vieții mele și - pe de-o parte - era mai ușor să continui pe panta asta decât să revin la adevăr. Pe de altă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]