394 matches
-
privindu-l, în acea frumoasă dimineață. Deodată, însă, avu un sentiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare.“ Însă nu avea de gând să se lase pradă simțămintelor. Câți pacienți nu-și reveniseră, după de doctorii îi declaraseră ca și morți? Își făgădui să-l îngrijească pe Hanbei până se însănătoșea - a-l vedea sănătos era un scop pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura, Arima și Ito. În ultima vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot ceea ce se aducea din Europa - arme de foc, praf de pușcă, telescopuri, doctorii și echipamente medicale, pielărie, produse împletite și vopsite, obiecte de uz zilnic. Era deosebit de entuziasmat - și chiar dornic de a le avea și el - în fața inovațiilor din medicină, din astronomie și din știința militară. Totuși, existau două lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse să se mute în altă cameră. Fu chemat un medic. Acesta îi dădu imediat lui Katsutoyo niște doctorii și se făcu tot posibilul pentru a se încălzi camera în care aveau să se desfășoare tratativele. Odată ce cei patru oameni se așezară, Inuchiyo deschise discuția: — Cred că ați primit o scrisoare de la Seniorul Nobutaka, care recomandă, de asemenea, pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cred că te-aș putea face să mă placi din nou, spuse Angela. ― Cum? Nu Înțelegeam unde bătea. Renunțasem demult la speranța că se răzgândise. ― M-am mai gândit, zise ea. Îmi pare rău pentru ultima noastră discuție. Vorbește cu doctorii, fă ți o radiografie. Dacă ei sunt de acord să dansezi din nou, putem crea Împreună un alt final pentru vechea coregrafie. ― Ce...am Început să spun, dar vocea mi sa pierdut. Lângă mine, Maria zâmbea. Știa. Am Înghițit În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ordine: „Doctorul ce va fi... la spitalul acesta... să aibă a lua... pe toată luna câte 70 lei; care datoriu să fie a merge... dimineața și la chindie să vază pe toți bolnavii și, după boala fieștecăruia, să-i orânduiască doctoriile ce se vor cădea prin rețete”. Doctorul era obligat să meargă la unii bolnavi ori de câte ori ar fi fost nevoie. Chirurgul întâi primea câte 20 de lei pe lună. Cel de al doilea chirurg trebuia să fie „supus la tot ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
asta atât de rece? Acum mă doare și mai tare. Mmm! Ce mă fac? Luă cu degetul arătător din praful negru și își frecă gingia. Eu zic să mai așteptăm. Data trecută mi-a trecut. Ai văzut doar! ― Cheamă repede doctorii, Julien! interveni Toinette. Dacă știi cumva unde locuiesc, du-te repede și roagă-i să vină. ― Nuuu! Parcă mă simt ceva mai bine acum! ― Desigur, doamnă consul! Unul locuiește în casa prințului Mannouci, iar celălalt la han. Este medicul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce bine se descurcase tata cu toate. Când eram chemat la injecție, ea îmi spunea totdeauna: „Îți țin pumnii”. Sora scotea seringa și acul dintr-o cutie specială și trăgea mai întâi în seringă novocaină. Asta era un fel de doctorie contra durerii. Pe urmă trebuia să mă culc pe burtă și să-mi dezvelesc fundul. Mă lovea de trei ori cu palma, zdravăn, și acul era deja înăuntru. După ce își făcea efectul novocaina, sora golea încet seringa. Uneori mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de ambianță. Trec cinci minute fără să mai aud soneria. Trag cu ochiul prin perdea. Nici urmă de Davey. Cred că a renunțat. Îmi revin, mă duc în bucătărie și-mi torn un pahar de vin roșu pe post de doctorie. Dar ce aud: o cheie se răsucește în ușa din față. Davey are setul de rezervă în cazul în care rămân pe dinafară, dar nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că, într-adevăr, îl va folosi. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la domnu’ Mustață... - De ce nu chemați un doctor să te vadă? E păcat de dumneata! Ești în putere, n-ai decât 80 de ani... - De unde bani, de unde? Bandiții ăștia de doctori te jumulesc pentru orice fleac de Arznei, ăăă, de doctorie. - Da’ dacă tot ești așa de supărat, nu vrei să vină un preot? Eu știu, mai schimbi o vorbă, te mai împaci... - Was? ceee? un popăă? Warum? Adică să-mi calce mie pragul un pungaș în fustă neagră! D’ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pastile, exact câte îi trebuiau. Ca să nu rateze, știa că îi trebuiau cel puțin zece grame. Aici erau cam cincisprezece, poate mai mult. Pastilele erau mici, nu îi era frică să le ia. Știa că el avea dificultăți la înghițirea doctoriilor, dar de data asta avea să meargă. Clăti paharul care se aflase cu gura în jos pe etajera de sticlă și îl umplu cu apă. Pe paharul transparent și cu proporții robuste era imprimată cu vopsea verde zodia Gemenilor, doi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avut și el imediat un atac și a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operația într-o zi sau două, dacă se va liniști. Dar el e atât de agitat, încît se tem și doctorii. Pe Maitreyi au închis-o în odaie, după ce d-na Sen a chemat șoferul s-o bată cu vergile în fața ei, până când a căzut în nesimțire. I-a cerut și lui Khokha să facă același lucru, dar el a fugit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acela de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia banii noștri, pune pe hârtie cheltuielile și obligațiile și ai să vezi ce rămâne ! Pune încălzirea și întreținerea unei case atât de mari, pune telefoanele cu Tudor și pachetele care costă enorm, pentru că și acum tot noi trimitem, pune doctoriile, apoi orișice reparație - un pantof, o haină, o cumpărătură... Pe urmă obligațiile, pentru că nicăieri nu intri fără o floare, o atenție, o bomboană... Ei nu, madam Delcă, nu, să nu ți se pară un fleac : orice vizită te duce spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amiezii. Mai am 12 km până la frontieră. In câteva ore voi ieși din Italia, după 210 km parcurși în cinci zile. Dar mă doare rău piciorul stâng și mă opresc într-un bar lângă catedrală pentru a lua o doctorie (paracetamol) cu un suc de portocale atunci stoarse. Este una din băuturile mele preferate. Așa aș fi stat acolo, dar mă ridic și reiau drumul, pe trotuarul îngust de lângă șoseaua pe care trec mașini, neîncetat. De ce oare nu se întoarce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43. Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44. Ea s-a apropiat pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sînge s-a oprit. 45. Și Isus a zis: Cine s-a atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o tușească, cum zicea, "pînă la sfîrșit" . Și toate lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dânsul, pe bărbatul ei, nobil și bolnav, îl va lipsi de îngrijirile cuvenite! Un Maxențiu părăsit... fără bani...! Mizerabila! îl teroriza perspectiva tristă că în viitor - un viitor pe care-1 purta prezent în el - i s-ar putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate și tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și lupta cu pieile roșii era un joc de băieți, pentru că Împlinise zece ani sau pentru că Încă de pe atunci Începuse să se simtă rău. Grozavă era Cinthia! A făcut un pact cu maică-sa; da, era dispusă să ia toate doctoriile cuminte, pînă și pe cele mai amare, fără să scoată o vorbă, tot ce-i va prescrie medicul, tot ce-o să-i dea, dar Julius să nu afle nimic și medicul să intre tiptil, dacă se poate pe ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-am spus doamnei, tușește din ce În ce mai tare, doamnă, să-i dăm o doctorie, dar cum putea ea să priceapă lucrurile astea, doamna era mereu grăbită și n-avea timp de așa ceva. Bertha și cu mine am fost ca niște mame pentru copiii ăștia mai ales de cînd s-a prăpădit domnul... „Vino, Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
abia reușea să-și adune puterile pentru a da cîteva ordine, ca acum, bunăoară: să-i facă baie lui Julius, s-o culce pe Cinthia, să aducă termometrul, fiindcă nu puteau chema medicul decît mîine de dimineață, să-i dea doctoriile. Și Vilma Începea Îndată să se ocupe de tot; Îi ducea În camerele de sus, le aducea mîncarea, o culca pe Cinthia, Îi făcea baie lui Julius, o anunța pe doamna că acum putea veni să le spună noapte-bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu gîndul la Cinthia. Lăsau o grămadă de rețete și plecau. Unul era de părere să-l Îndoape cu tonice, altul să-l ciuruiască tot cu injecții. Cum lui Julius i se făcea rău de frică numai cînd auzea de doctorii, Îi dădeau un sol ca să Înghită o linguriță și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru vizită. În afară de aceste clipe neplăcute, viața la Chosica se desfășura lin. În sfîrșit, Într-o bună zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, 18. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii, și să vezi. 19. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, și pocăiește-te! 20. Iată, Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
sănătate, fără ca acești oameni să meargă la un doctor. Coana moașă îți punea pe nas ochelarii cu lentile foarte groase, îl examina cu atenție pe bolnav și-apoi îi lăsă pe masă medicamentele. Dacă omul voia să întrebe cât costă doctoriile, ea făcea un semn a lehamite cu mâna dreaptă, iar curiosul își înghițea întrebarea. Nimeni nu știa când și de unde făcea ea rost de astfel de tablete, sticluțe sau borcane, căci farmacie nu era decât la oraș, iar doamna Ana
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de discuție, începem cu mijlocul. Mijlocul este așa : l-am făcut pe Alexandru. Nu pot să pronunț cuvântul născut. L-am făcut. L-am făcut pe Alexandru. A fost extrem de greu. Eu eram deja foarte grav bolnavă de plămâni și doctorii nu mi au dat voie să-l fac, așa că l-am făcut pe semnătură. Am vrut foarte tare să am un copil, de fapt acum pot să spun că am vrut să-l am pe Alexandru, deși atunci când l-am
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
o pornire inexplicabilă pentru confesiune: În seara în care privește înmărmurit spre geamul femeii iubite, sufletul i se limpezește când îl vede pe Ladima, cel căruia-i poate mărturisi trăirea lăuntrică "ca o voluptate grea, cu gust de pelin și doctorie". Îi era de ajuns să-l aibă aproape, să privescă împreună fereastra "ca un far în noapte" și să trăiască împreună drama iubirii pierdute, fiindcă nu vrea să-i fie rob. Și totuși: Alunecările lui în trecut, spre Ladima sau
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]