296 matches
-
altele, și, făcînd aceasta, arată ceea ce este într-un cîmp discursiv destinat exercițiului legitim al vorbirii. Această instituire trebuie înțeleasă ca definind însăși identitatea unei poziționări; recursul la anumite genuri ține de fapt de poziționare, la fel ca elementele propriu-zis doctrinale. Dacă se au în vedere poziționări concurente, se pot prevedea trei posibilități: 1) aceste poziționări instituie genuri de discurs distincte, 2) ele folosesc aceleași genuri, 3) ele combină folosirea de genuri distincte și comune. Pentru o poziționare dată însă, nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Poziționarea nu privește numai conținutul, ci și dimensiunile discursului, deoarece se manifestă în alegerea unuia sau a altuia dintre genurile de discurs, dintre manierele de a cita etc. Termenul poziționare se folosește însă și pentru identități cu o slabă marcă doctrinală, precum campaniile publicitare, emisiunile de televizor etc. De aceea, P. Charaudeau este de părere că poziționarea corespunde poziției pe care o ocupă un locutor într-un domeniu al discuției, valorilor pe care le susține (conștient sau nu) și care îi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elită politică "unită ideocratic" apare de obicei în urma unei crize revoluționare în timpul căreia un grup extremist câștigă, își distruge majoritatea rivalilor și ordonă că de acum înainte oricine deține puterea sau aspiră la acapararea ei trebuie să se conformeze bazei doctrinale și ideologice a grupului extremist: exemplele includ bolșevicii ruși în 1921, Liga comunistă din Iugoslavia în 1945, comuniștii lui Mao în China în 1949, comuniștii lui Castro din Cuba în 1961 și fundamentaliștii șiiți din Iran în 1980. Elita politică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
grupurilor de elite politice nu au nimic de câștigat în războiul tuturor contra tuturor, prin urmare, probabil că nicio elită politică nu este complet dezunită. Declarațiile elitelor conform cărora unanimitatea ideocratică ar fi dominantă în sânul lor ascund mereu dispute doctrinale și multe intrigi pentru putere; consensul voluntar al elitelor privind regulile și caracteristicile competiției moderate este mereu controversat și trebuie constant reiterat; declarațiile elitelor dezunite privind opozițiile de netrecut care le-ar despărți sunt adesea dezmințite prin negocieri secrete. Prin
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
totalitatea cunoașterii, el a fost deosebit de prolific în opere de acest gen, cea mai completă și mai celebră dintre aceste "enciclopedii" fiind Speculum Majus, "Marea Oglindă", a dominicanului francez Vincent de Beauvais (1190-1264). Ea cuprinde trei tratate: Oglinda naturală, Oglinda doctrinală și Oglinda istorică, completate, mai tîrziu, cu o a treia, operă a unui continuator al lui Vincent de Beauvais (Oglinda morală), în care se află rezumată întreaga cunoaștere omenească a vremii văzută dintr-o perspectivă ce vizează să integreze cunoștințele
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
supremații. Corelarea, până la urmă, s-a făcut, iar semnul lingvistic al ființării sale l-a constituit, fapt grăitor, tot metafora corpului. Apărută la mijlocul secolului al XIII-lea, Într-unul din cele două tratate ale lui Vincent de Beauvais (intitulat Speculum doctrinale), sintagma corpus Reipublicae mysticum (evident un decalc al lui corpus Ecclesiae mysticum - „corpul mistic al Bisericii”) sugera, ca și expresia pe care o copia, nu numai unitatea organică a tuturor celor ce compuneau Statul, indiferent că erau laici sau clerici
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
violentă decât cea a Bisericii Catolice față de „crizele mistice” ale mulțimii dornice de emoție, miracol, uimire. Dincolo de exigențele legitime de a proteja ansamblul credinței creștine de intruziuni brutale și derive interpretabile, Biserica universală a dorit dintotdeauna să sustragă structura sa doctrinală forțelor centrifuge și provizorii ale religiozității populare (Manselli, 1975 : 129). De unde și momentele de tensiune care apar între „Biserica oficială” și „religiozitatea populară”, atunci când aceasta din urmă forțează intrarea în domeniul rezervat al Bisericii, și anume doctrina. Cazul cel mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
schimbare din funcție accentuând megalomania lui Ceaușescu și potențând degradarea economică a țării. Dar, mai important, contactele RSR cu Piața Comună, "în același timp dorite și temute" ("Tendințele economice...": 9 august 1973, 2) au eșuat în primul rând datorită "rigidității doctrinale de care face dovada guvernul român", se poate citi într-un raport confidențial al Radio Europa Liberă din august 1972. Totul se petrece ca și cum guvernul român ar dori să coopereze cât mai mult cu economia apuseană, dar în același timp
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a găsi un sentiment de speranță sau semnele unei schimbări de regim mai mult sau mai puțin apropiate (sic!). Se ascultă acest post pentru a fi informat de tot ceiace regimul actual ascunde, pentru a nu fi înăbușit de propaganda doctrinală, pentru satisfacția de a vedea denunțate tarele regimului și avantagiile ce-și acordă conducătorii și alți favorizați ai partidului ("Influența postului "Europa Liberă"...": 4 iunie 1973, 2). 7.10. Ambiții tiermondiste. Leninismul romantic și lumea a treia Prezentându-se pe
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
religie comparată și istorie a credințelor reușește să se apropie de ceea ce noi azi apreciem a fi viziunea noastră asupra protoistoriei ritualurilor este Eliade. El împarte sistemele de credință, fie ele religii sau magie într-o analiză hexadimen-sională (experimentală, mitică, doctrinală, etică, rituală și socială), sisteme de gândire care pot acoperi triada magie-religie-știință și filosofia. Noțiunile antropologice pe care le vom aminti în capitolul următor s-au schimbat mereu în contact cu științele sociale și umaniste. Astfel se apreciază o creștere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și efect) sunt împărtășite de diversele religii cu dezvoltarea unor analogii și diferențe semnificative. Funcția polemică a doctrinelor se adresează tensiunii create între identitatea și continuitatea tradiției și bogata înțelegere a adevărului. Înțelepciunea seculară este adeseori contrată de diverse clauze doctrinale și întâlnim apologia care revendică adevărata credință și luptă împotriva detractorilor și necredincioșilor. Revelația primară ca depozit de credință se referă la un fondator cum este Zoroastru, la un profet precum Moise, la vechi scrieri cum sunt vedele, sau la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
precum Moise, la vechi scrieri cum sunt vedele, sau la un eveniment precum iluminarea lui Buddha, revelațiile lui Mohamed, legătura directă a divinității cu Legea din iudaism sau a lui Isus în creștinism, determinând diversitați dogmatice ce s-au dezvoltat doctrinal în istorie, dar care apar de fapt ca un filon unic de tradiție. Fiecare religie are aparent o istorie a doctrinei ce depășește un simplu depozit de credință. Și atunci doctrina devine un fel de pedagogie cu posibilitatea inovării dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de întoarcere la origini. Respectând sacramentele, biserica Romano-Catolică își definește în formă liturgică faptul că biserica nu este o școală a doctrinei ci loc de apropiere de grația divină, de venerare a omului în euharistie, sacrament și sacrificiu totodată. Autoritatea doctrinală a ortodoxiei constă în Scripturi și tradiția bisericii, diferența dogmatică dintre aceste două biserici fiind originea Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul. Este greu de afirmat dacă bisericile creștine reformate se apropie de religia primară a lumii sau din contra
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nimic și ceea ce-ai văzut dispare, un sentiment profund pe care-l simți că doare. Cum gândim? Remarcam că simbolul este existențial și poate fi determinantul unei gândiri tributare instituției divine. Alegoria este pur umană 629, simbolul supus cunoașterii doctrinale, poate fi spontan sau nu, având libertatea expansiunii dar și a simplificării până la punctul originar. Spiritul uman se poate conduce însă și prin concepte, convenționale, empirice sau stabilite logic, premize uneori existențiale sau metafizice, dar predominant mecaniciste și adaptabile celor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ibid., pp. 30 31. 7 Poziționarea desemnează situarea locutorului într-un spațiu conflictual prin opțiunile pentru un anume vocabular, registru de limbă sau discurs. Se definește astfel o identitate enunțiativă (dar și socială și ideologică) puternică sau "de slabă consistență doctrinală", ce se reconfigurează neîncetat prin "interdiscurs". 8 Genurile de discurs nu se referă aici la formele canonice perpetuate de tradiția literară și retorică. În semiotică, analiza discursului și analiza textuală, noțiunea se aplică și în afara domeniului literar, în funcție de varii puncte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în numeroase culturi tradiționale. Totuși, doar în India aceste mituri au suscitat tehnici sacrificiale, metode contemplative și speculații atât de decisive pentru trezirea unei noi conștiințe religioase. 76. Doctrina Sacrificiului în textele Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa el s-a dat pe sine însuși zeilor și s-a lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că rolul armelor nucleare în gândirea strategică este departe de a se fi încheiat. Faptul că statele care dețin astfel de mijloace continuă să-și perfecționeze arsenalele și să le confere semnificații doctrinale, iar cele care aspiră la obținerea lor, mizează pe drepturi egale între țări și pe fragilitatea graniței dintre civil și militar, va face dificil de realizat dezideratul liberalismului, de cooperare internațională, destinată reducerii acestei periculoase amenințări și obținerii consensului cu privire la
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
vorbirea interzisă, partajul nebuniei și voința de adevăr), principiile [interne] de limitare a discursului (principiile comentariului, autorului și disciplinei) și principiile de determinare a condițiilor de existență a discursului (care țin de ritualurile vorbirii, de societățile de discurs, de grupurile doctrinale și de aproprierile sociale), propunându-și în final să treacă la o analiză critică și o descriere genealogică a instanțelor controlului discursiv 205. În cazul procedurilor [externe] de excludere a discursului, anumite interdicții cu privire la libertatea de a vorbi sunt legate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
au funcția de a conserva sau de a produce discursuri, făcându-le să circule într-un circuit închis și transmițându-le după reguli de excludere și de divulgare strict instituționalizate, cum ar fi actul de a scrie. Cât privește "grupurile doctrinale", acestea sunt alcătuite din indivizi care își definesc apartenența reciprocă prin aderența comună la unul și același ansamblu de discursuri, singura condiție impusă fiind recunoașterea acelorași adevăruri și acceptarea regulii de conformitate cu discursurile validate, ceea ce produce o dublă aservire
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
societăților umane, indiferent de originile lor istorice sau de moștenirile lor culturale. Acumularea de produse ale creativității științifico-tehnice, În partea doua a secolului al XX-lea, a condus la un salt calitativ major În obținerea dezvoltării economico-sociale, caracterizată prin denumirea doctrinală de „Noua Economie”. 5 Mitran Daniela, Creativitatea factor dinamizator al performanței economico financiare a unei Întreprinderi industriale (Teză de doctrorat), București, ASE, 2006, p.3. 6 Godoroja Rita, Formarea la liceeni a capacităților creative În procesul instruirii problematizate (Teză de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
societăților umane, indiferent de originile lor istorice sau de moștenirile lor culturale. Acumularea de produse ale creativității științifico-tehnice, În partea doua a secolului al XX-lea, a condus la un salt calitativ major În obținerea dezvoltării economico-sociale, caracterizată prin denumirea doctrinală de „Noua Economie”. 5 Mitran Daniela, Creativitatea factor dinamizator al performanței economico financiare a unei Întreprinderi industriale (Teză de doctrorat), București, ASE, 2006, p.3. 6 Godoroja Rita, Formarea la liceeni a capacităților creative În procesul instruirii problematizate (Teză de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
larg încât creațiile noastre pot să iasă idoli sau lucruri după asemănarea demonică. În realitate, nu există concepție filosofică sau religioasă care să acorde omului o mai adâncă și mai insondabilă libertate ca ortodoxia. Am schițat în capitolul precedent liniile doctrinale cum reies din Noul Testament, în legătură cu problema culturii. O cultură, să-i zicem indiferentă din punct de vedere creștin, este expresia libertății haotizate de păcat. O cultură creștină e posibilă când această libertate haotică se lasă de bunăvoie cristalizată de puterea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stilistice, pe care le observăm în evoluția artistică a romano-catolicismului, corespund unei vădite nesiguranțe în ce privește armonizarea formelor plastice cu fondul dogmatic. Dincolo de sinodalitatea ecumenică, dogma romană a sporit mereu cu noi adaosuri și deși nu putem susține că fiecărui adaos doctrinal i-ar corespunde o modificare de stil artistic, suntem ispitiți să credem că lipsa unei certitudini centrale în ființa catolicismului e cauza atât a necontenitelor adaosuri dogmatice, cât și a deosebirilor de stiluri. Nu vrem să facem din aceste observații
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
martyr (Neuchâtel-Paris, 1952), lucrare a cărei miză vizează dialogul ecleziologic 16. Teologul rus consideră pe bună dreptate că problema Tradiției și cea a a ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre întemeierea Bisericii pe Petru ca reprezentând expresia unui principiu primordial pentru cinul ecleziatic. Problema exegetică pe care o ridică acest pasaj nu se rezumă numai la întrebarea dacă Biserica se întemeiază
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prestigiu și de autoritate pe care apostolicitatea nu făcea decât să îl confirme, Biserica primară admitea și alte primaturi: cel al Alexandriei, al Cartaginei, al Constantinopolului. Pe de altă parte, apostolicitatea, în măsura în care nu avea o importanță exclusivă, nu antrena infailibilitatea doctrinală: ea nu făcea decât să sporească autoritatea ecleziastică care se cerea confirmată prin faptă. Autoritatea bisericească nu comportă prin ea însăși o putere juridică; deosebirea dintre putere și autoritate este fundamentală pentru înțelegerea vechii organizări a Bisericii și a evoluției
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]