2,116 matches
-
ele, ce se înțelege - în mod esențial - de aici ? Că un sistem de acreditare ideologic putea fi combătut dinăuntru printr-o simplă simulare argumentativă. Că, în ciuda bunei primiri de care Ana Roșculeț avusese parte în câteva reviste - tocmai pe criterii doctrinare - banala invocare din afară a aceleiași doctrine putea răsturna cu capul în jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
de-al treilea segment reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă, dar alternativă nu atît prin tehnici și materiale, deși, în anumite cazuri, și în felul acesta, cît prin poziția morală, prin iconografie și prin aspirațiile estetice și doctrinare, ultimele mai degrabă implicite. Această categorie era reprezentată de gruparea din jurul lui Paul Gherasim, grupul Prolog în primul rînd, dar și de mișcarea mai amplă, de natură spiritualistă, alcătuită preponderent din artiștii care au debutat în deceniul șapte. Exista vag
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
religioasă și spiritualistă, în sens larg, a fost curățită de toți paraziții inițiali. În jurul acestei galerii s-a născut și s-a fortificat segmentul neotradiționalist din arta noastră de astăzi, care împacă, într-un mod destul de ciudat, un anume conservatorism doctrinar cu o reală deschidere către experimentul tehnic, materialele neconvenționale și către diversitatea limbajelor. Cea de-a doua mare tendință coagulată în acești ani este cea experimentală propriu-zisă, aceea a formelor alternative de gîndire și de exprimare artistică. Palid și aleatoriu
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
cu acelea ale Katherinei Verdery, O istorie "glorioasă" preferă fățiș abordarea mentalitară a chestiunilor legate de mitologia regimului comunist. Disputele, pretextele și efigiile tutelare autohtoniste sunt puse precis în cadrul triumfalist al perioadei, iar criteriile selecției afișate în toată splendoarea lor doctrinară. Opțiune analitică perfect justificată și admirabil dusă la capăt, de altminteri, dar nu lipsită de păcate. Ar fi fost, poate, de dorit o discuție mai întinsă - de asemenea prin unghiul miturilor - despre conceperea oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
critice de veghe, atente la schimbările actualității și capabile să influențeze balanța în favoarea uneia sau alteia dintre valori. Există în tradiția interbelică a criticii românești câteva modele de critică literară, având consecințe directe în modul de a aborda actualitatea. Critica doctrinară, predispusă la un dogmatism ideologic sau estetic, are cei mai tipici susținători în Nicolae Iorga și Mihail Dragomirescu. Primul cere literaturii să fie cu necesitate sămănătoristă, cel de-al doilea judecă o scriere recentă prin prisma teoriei capodoperei. Rezultatele, la
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Imposibil de subminat sau de chestionat dinăuntrul său, eseul lui Patapievici nu are, la acest nivel, fisuri. E - în toate ale sale - impecabil. El poate fi doar luat ca atare, stârnind fie admirații superlative și elegiace, fie refuzuri compacte și doctrinare. Ambele la fel de lipsite de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și un ritual de arhivar al smintelilor bătrânești. Trece prin chinurile cozilor de la graniță, prin mirosul de usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena descarcerării celor doi viitori soți, cu rochii de mireasă și costume elegante șfâșiate, e cât se poate de puternică), întâlnește, la hotel, proxeneții de rigoare și naivii lor clienți italieni. Mai mult dintr-o
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
coaliza împotriva noilor dușmani: adepții luminilor iscate de rațiunea umană. Preoți-exegeți precum Bossuet și Fénelon își curmă polemicile biblice și iau poziție în fața unui Spinoza, Leibniz sau Locke, ce sunt priviți ca niște sfruntați liber-cugetători ce dau semne de recalcitranță doctrinară, iar clerul strînge rîndurile în fața unor agresori care, în loc de argumente desprinse din versetele Bibliei, flutură principiile intelectului și inferențele logicii. Treptat, Dumnezeu începe să facă figura deprimantă a unui surghiunit neajutorat și ostracizat, a cărui ființă, nemaiavînd ce căuta în
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
Acum, când va ieși fumul cel negru, rezultând din arderea buletinelor de vot ale înalților clerici, anunțând lumii întregi... HABEMUS PAPAM!... într-adevăr. Iată ce aflăm: " Așadar cum arată creștinismul dacă e privit prin prisma islamului? Arată ca un monstru doctrinar ale cărui dogme sunt atât de aberante încât reacția firească a musulmanului mediu, e una de stupefacție: pur și simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care dau crezare unor asemenea grozăvii dogmatice..." (Și nu numai
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
se dă posibilitatea să se vadă cu ochii altora e răvășitoare, nici cititorul acestui capitol, în măsura în care e creștin, nu va avea parte de surprize mai mici. Așadar cum arată creștinismul dacă e privit prin prisma islamului? Arată ca un monstru doctrinar ale cărui dogme sunt atît de aberante încît reacția firească a musulmanului mediu, atunci cînd e pus în fața lor, e una de stupefacție: pur și simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care pot da crezare
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
pielea unui om și a umblat o vreme pe pămînt, într-un impuls de dragoste care a culminat cu încuviințarea masochistă de a se lăsa biciuit și răstignit? Ce fel de oameni pot fi aceea care pot înghiți asemenea gogoși doctrinare, dîn-du-le numele de minuni și chiar străduindu-se să le imite? Și pentru ce s-a făcut Dumnezeu om? Ca să mîntuiască creaturile pe care tot el le-a făcut? Ce fel de Dumnezeu e cel care, după ce a dat naștere
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
de căutat într-un interes exegetic a cărui deschidere s-ar încadra în domeniul istoriei religiilor, ci într-o contrariere psihică plină de îngrijorare în fața unui fenomen ce ia amploare în Europa. Concluzia? Privite sub unghiul de vedere al compatibilității doctrinare, creștinismul și islamul sunt precum două lumi paralele ai căror locuitori, deși trăiesc împreună și-și încrucișează zi de zi pașii, nu pot în nici un fel să-și armonizeze credințele. Incompatibilitatea e flagrantă, iar deznodămîntul coliziunii e cu neputință de
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
unei profunde deliberări, să hotărască că, dintre toate, cea mai adevărată sau cea mai potrivită sieși e cutare religie și nu alta, convertindu-se în consecință la confesiunea dorită. De aceea, ceea ce dă vigoare unei religii nu este superioritatea ei doctrinară în raport cu altele, ci gradul de contagiune psihică ce emană dinspre modelul întemeietorilor. Lucrul acesta e izibitor în cazul islamului. Dacă trecem peste amănuntul banal că pe europeni religia islamică ori îi plictisește, ori îi înspăimîntă - îi plictisește pentru că nu se
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
propriu nu e Benedict al XVI-lea! Ba chiar, cum zic ortodocșii, e mai catolic decît papa. Urmașul lui în fruntea comitetului de doctrină al Vaticanului, un cardinal, a criticat recent, reluînd chiar spusele actualului papă, pe cînd era șef doctrinar, atît protestantismul, cît și ortodoxia pentru ignorarea căii drepte spre mîntuire. Aceasta ar fi apanajul exclusiv al Bisericii Catolice. în ciuda reacțiilor vehemente (ale protestanților, ortodocșii tăcînd mîlc), papa nu și-a contrazis cardinalul. Mai mult, el a făcut pe placul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
Răzvan Petrescu, cu un volum din 1993, atunci de ce să lipsească Blocada lui P. Chihaia? Și dacă e lesne de înțeles (și de acceptat) de ce lipsesc Al. Oprea sau P. Marcea, este greu de admis absența lui Mihai Ungheanu, antipodul doctrinar al lui Nicolae Manolescu, dar numai de la un moment încoace. În fine, la capitolul ŤTeatruť, dacă lângă Radu Stanca, T. Mazilu, Ion Băieșu și Marin Sorescu poți accepta lipsa unor autori precum Dumitru Solomon sau I. Naghiu, absența lui D.R.
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
prezența organului adiacent. Și abia aici intervine rolul teoriei. Așa cum orice funcție poate fi îmbunătățită pînă la atingerea unui prag în care randamentul se va îmbina cu rafinamentul, tot așa funcția fericirii poate fi stilizată și nuanțată printr-o prelucrare doctrinară a organului ei. Teoria nu poate avea un efect de stilizare decît acolo unde există condițiile premergătoare aplicării ei, iar acolo unde aceste condiții chiar există, distincțiile conceptuale pot deschide ochii asupra unor nuanțe pe care simpla posedare a unei
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
de statul-asistent, poate fi contrariat. Cum poate susține PSD-ul, al cărui program vizează o protecție socială masivă și o nivelare - prin fiscalitate - a diferențelor de statut social, un guvern (și un partid) de dreapta ce urmărește, în virtutea poziției sale doctrinare, reducerea rolului statului, stimularea individualismului concurențial și a liberalismului economic? Prin discursurile liderilor săi, PSD-ul încearcă, e drept, să demonstreze că susținerea guvernului minoritar liberal este condiționată de o serie de corecții ale acțiunii administrative în favoarea păturilor sărace, asistate
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
și îngrijit după toate regulile, în ciuda ostilității afișate. Lecția de umanitate elementară a acestuia - pentru a nu vorbi de tratatul de la Geneva încălcat fraudulos cu ocazia fiecărui război, fie el și cel din Irak -, este pusă în paralel cu lecția doctrinară predată soldaților conform căreia inamicul este o ființă inferioară, lipsită de curaj, emotivă, adică slabă și sălbatică. Ignoranța, sugerează regizorul, este cea care face cele mai multe victime. Cum se împacă însă condiția umană cu rolul de soldat? La întrebarea aceasta soldații
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
și că Iisus nu putea să vină din Nazaret. Și tot așa. Cum o listă a tuturor greșelilor nu poate fi reprodusă decît copiind cuprinsul lexiconului, putem încheia aici pomelnicul erorilor. Cine vrea însă să-și încerce răbdarea încasînd palme doctrinare la fiecare pagină este invitat să citească, din scoarță în scoarță, lexiconul lui Langbein. Una peste alta, dacă contempli fără resentimente efortul demolator al autorului, vei sesiza că Langbein este destul de naiv ca să-și închipuie că strădania lui chiar va
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
Rodica Zafiu Termenul corporatist e înregistrat în dicționarele noastre generale doar cu sensuri mai vechi, specializate, raportate la corporatism, la rândul său definit ca "doctrină social-politică..."; nu accepția teoretică și doctrinară (pentru care se face trimitere la etimoanele franceze) este însă cea mai frecventă azi, când cuvintele familiei lexicale au intrat în circulația largă prin calchierea unor sensuri curente din engleza americană. Cuvîntul corporație însuși apare în DEX mai întîi ca
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
de ansamblu vocal în stare să-ți lungească urechile după eufonii dospite undeva în depărtare. Într-un fel tot politică face, îmbrățișând și servind o anume ideologie. Într-alt fel are chiar veleități de traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic ostentativ, de paradă în conduita sa. Ca și cum vanitatea nu s-ar îmbrăca niciodată în haine de sărbătoare, ci în zdrențe menite să alunge insolența ori pe acel uzurpator barbar, care
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
s-a remaniat. "Dictatura proletariatului" a fost înlocuită cu "democrația populară" și alianța, mereu invocată, dintre muncitorime și țărănime. Proletcultismul a fost rebotezat realism socialist, dar niciodată repudiat în sensul lui tezist muncitoresc, adică proletar. Clasa muncitoare a fost recunoscută doctrinar drept clasa conducătoare în comunism, iar arta trebuia să fie pe măsura ei. Că puterea a fost confiscată de o elită de profitori în frunte cu Dej și Ceaușescu e altceva, dar reprezentarea larg muncitorească a fost întotdeauna afișată.) Proletcultismul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
poate împiedica. Vitalitatea lui s-a stins, puterea lui explicativă s-a sleit, iar nimbul de atracție cu care ispitea odată mintea intelectualilor s-a risipit. Creștinismul nu mai este o teorie interesantă, asta e marea dramă a dimensiunii sale doctrinare. În plus, bisericile s-au golit și sectele i-au împînzit trupul. În această agonie lungă și resemnată, teologii sunt precum medicii de terapie intensivă din secțiile de reanimare. Se străduiesc să țină în viață pacientul, trăind cu speranța că
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
în vedere două direcții: 1) relația dintre aspectele birocratice și cele politice în conducerea administrației; 2) crearea unui corp profesionist de funcționari publici. În ceea ce privește prima direcție de acțiune, trebuie spus că sistemul de relații dintre cei doi actori la nivel doctrinar a început să fie cercetat prin prisma răspunsului la cea mai simplă întrebare care se putea pune: „Cine conduce?”, care a variat astfel<footnote Cărăușan, M. (2004), Politică și administrație publică, suport de curs SNSPA, p. 11. footnote>: pentru E.
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
fi decât expresia sintetică a voinței cetățenilor, rezultatul (legătura) unei deliberări și unei elaborări psihologice colective. Desigur, aici, se află și un „viciu” de judecare, căci, ideea „contractului social” este o pretinsă „unanimitate” În „pretențiile juridice particulare față de Stat”. Alți doctrinari au susținut că, În esență, Dreptul și Statul sunt totuna, că „ecuația Între Stat și individ (ca «spirit» sau «conștiință populară», n.n. - V.V.), Între autoritate și libertate, ar fi În cele două cazuri, absolută”. Aici este multă eroare! susține Del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]