579 matches
-
doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
surplus de imagine cu economie de timp. Mai schimb două vorbe cu veterinarul, cumpăr ce am de cumpărat și ies înapoi în stradă. De alături tocmai iese o tipă la vreo 14-15 ani, mișcînd din fund în același ritm cu dogul danez care o însoțește. Se oprește în mijlocul străzii să schimbe o vorbă cu niște prieteni. Dogul se așază lîngă ea, tot în mijlocul străzii. Cu toții se uită la mine să vadă pe unde o să trec cu mașina. O intervenție pe un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de cumpărat și ies înapoi în stradă. De alături tocmai iese o tipă la vreo 14-15 ani, mișcînd din fund în același ritm cu dogul danez care o însoțește. Se oprește în mijlocul străzii să schimbe o vorbă cu niște prieteni. Dogul se așază lîngă ea, tot în mijlocul străzii. Cu toții se uită la mine să vadă pe unde o să trec cu mașina. O intervenție pe un forum : „Văd că au interzis circulația oamenilor și a mașinilor prin centru, că să nu-i
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne trezim că traversăm o parcare, dar pe mașini. Mă opresc undeva În mijlocul parcării și Încerc numărul Dave Gahan, cîntînd cu aproximație, țopăind, pe o Dacie. It’s a lie, it’s a lie, lie... You treat me like a dog, get me down on my knees... Master and Servant... Mașina e șubredă, nu rezistă celor 86 de kilograme, așa că i se desface parbrizul, scoțînd un sunet sec, discret: poc! Apoi cade Încet, văzînd cu ochii. După care continuăm să fugim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
home cu Ten Years After și Alvin Lee, trecând prin șocurile pe nume Whole Lotta Love, Moby Dick (cu soloul de tobe al inegalabilului John Bonham), Speed King, Smoke on the Water, Sunshine of Your Love, Child in Time, Black Dog, Nights in White Satin, Lady Jane, When the Levee Breaks, Atlantis,White Room, Hey Joe, Bridge over Troubled Water, Bad Moon Rising, Immigrant Song, I Put a Spell on You, All Right Now, Green River, Badge, Donna Donna, Proud Mary
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doamna Elena lipsește! Adesea chema pe sora ei "doamna Elena", așa cum o numeau secretarii. - Dumneata nu te amesteca! îi zisese răstit Drăgănescu, așa de moderat totdeauna. Cumnata Norica tăcuse, luând aerul inert de păpușă oblă. Plin de instinct ca un dog, Drăgănescu nu îngăduise solicitudinea malițioasă a fetei. Pentru lipsa Elenei nu avea nici o obiecție. Foarte adesea se întîmpla să decidă că ea va mânca singură, înainte sau pe urmă, pentru un scop sau altul. Alteori îi indica lui că are
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unei seducții fatale. În mănăstirile cu incunabule sau în vechiul cartier evreiesc al orașului, Corto urmărește manuscrisul din piele umană pe care un supraviețuitor a înscris drumul către ținutul comorilor fără de nume. Un război teribil vuiește în jurul Veneției, iar cetatea dogilor este asaltată de austrieci și de germani. Din acest abur gnostic al Veneției se hrănește și femeia pe care marinarul cu cercel în ureche o va reîntâlni, la fel de enigmatică și de ucigașă ca și în insula caraibiană. Venexiana Stevenson este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de amintiri) se topesc în pasta aromată a ficțiunii. Ceea ce contează, în această fabulă care se sustrage lecturii raționale, este voluptatea cu care el, Corto, se dedică traversării etajelor succesive din care este alcătuită Veneția. Decadentă, somptuoasă și carnivoră, cetatea dogilor secretă un narcotic ce abolește granițele sesizabile dintre ceea ce este închipuit și ceea ce ar putea fi adevărat. Ca și în ficțiunea Graalului, ca și în ultima aventură scrisă de Pratt și în care figurează Corto Maltese, Mû, poetica textului elimină
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
personajele ce au cutreierat povestea sunt, la rându-le, creațiile autorului omniscient. Ele el îl salută pe Corto și pe cititor la final, parte din teatrul imaginației și literaturii. Cât despre Corto, locul său este în ficțiunea ce învăluie orașul dogilor. Neobosit și misterios, el bate la ușa din cartierul tainelor, cerând ca poarta să se deschidă, iar o altă poveste să îl înghită, spre a cutreiera mările de cuvinte și de culori. Pratt iese la rampă, pentru a-și contempla
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fii mamă! NOUĂ — Am primit o plângere-mpotriva ta, Reilly, de la Departamentu’ Sănătății. — Asta-i tot? După expresia feței tale mi-am închipuit că ai avut o criză de epilepsie, îi spuse Ignatius domnului Clyde, cu gura plină de hot dog, în timp ce împingea căruciorul în garaj. Mi-e și teamă să ghicesc ce fel de plângere ar fi putut să fie și de unde a pornit. Te asigur că sunt cum nu se poate mai curat. Obiceiurile mele intime nu lasă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sigur, Jack. După care Watson se întoarse și se îndepărtă de el, fără nici un alt cuvânt. Rick Diehl se cutremură. Slavă Domnului pentru banii lui Karen, își spuse el. Pentru că, fără ei, ar fi fost condamnat. Trecând prin arcadele Palatului Dogilor, Vasco Borden intră în curte, urmărindu-și fugarul, pe Eddie Tolman, prin mulțimea nocturnă. Auzi un pârâit în casca din ureche. Trebuia să fie asistenta lui, Dolly, din cealaltă parte a hotelului. Vasco își atinse urechea: — Spune, zise el. — Tolman-cheliuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mazăre de pe față și se oprea ca să-și curețe ochelarii. Era cinci după-amiaza. În bucătărie era foarte cald. Cei trei copii ai lui stăteau la masa din bucătărie, țipând și lovindu-se unul pe celălalt. Aruncau cu resturi de hot dog și muștar. Muștarul păta totul. Bebelușul, în scaunul lui înalt, refuza să mănânce și scuipa mâncarea înapoi. Conchita ar fi trebuit să o hrănească, dar Conchita dispăruse în după-amiaza aceea. Nu se mai putuse baza pe ea, de la plecarea soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ghimpe în coaste, și să angajeze pe cineva nou. Bineînțeles, ea avea să îl dea în judecată. Poate că putea negocia un aranjament cu ea, înainte să ajungă la tribunal. — O vrei? Ia-o! Jason, fiul cel mare, strivi hot dog-ul cu chiflă cu tot, peste fața lui Sam. Sam urlă și se prefăcu că se îneacă. Apoi începură să se rostogolească pe podea. — Tată! Tată! Oprește-l! Mă sufocă. — Jason, nu-l mai sufoca pe fratele tău. Jason nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atenție. Rick îl prinse de guler și îl trase de pe Sam. — Am spus să nu-l mai sufoci. — Nu-i făceam nimic. El a căutat-o. — Vrei să nu mai ai voie la televizor diseară? Nu? Atunci mănâncă-ți hot dog-ul și lasă-l pe fratele tău să-l mănânce pe al lui. Rick luă lingurița ca să-i dea de mâncare bebelușului, dar fetița își închise gura, încăpățânată, privindu-l cu niște ochi ostili, mici ca niște mărgele. Rick oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plecăm. — Dar eu vreau să rămân. Alex oftă. Îndărătnic, ca de obicei. — Jamie ..., începu ea. — Am pierdut mult pentru că am fost bolnav. Întreab-o pe domnișoara Holloway. Și n-am apucat să-mi văd prietenii. Vreau să rămân. Și avem hot dog, la prânz. — Îmi pare rău, spuse ea. Du-te la dulăpiorul tău și ia-ți lucrurile. Trebuie să plecăm. În fața școlii, două mașini de poliție și patru polițiști examinau pavajul. — Sunteți doamna Burnet? întrebă unul dintre ei. — Da. — Avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cântec, doar unul. O doză de Cash era lucrul de care avea nevoie acum. I-a Întins una din căști lui Armanoush. Aceasta a acceptat-o precaută și a Întrebat: — Ce cântec de Johnny Cash o să ascultăm? — Dirty Old Egg-Suckin’ Dog! — Ăsta e numele cântecului? Nu-l știu pe ăsta. — Mda, a zis Asya cu gravitate. Începe. Ascultă... Cântecul a Început, mai Întâi s-a auzit un preludiu domol, apoi acorduri country amestecate cu țipete de pescăruși și strigăte În turcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
găseau În permanență trei-patru mii de carți, am căpătat microbul maladiei incurabile care mă face să intru Într-o librărie de Îndată ce o văd, astfel că am ajuns să cunosc mai bine librăriile din Veneția sau din Berlin decît interiorul Palatului Dogilor sau Pergamon-Museum. Chiar și la Paris, cînd Îi propun Lui Delphine să iasă la plimbare cu mine, ea Îmi răspunde: „Cu o condiție: să-mi promiți că nu intri Într-o librărie“. SÎnt totuși cel mai bun Însoțitor cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de vină raportul scaun-masă din camera asta de hotel, sau absența unei bucăți de fetru sub mașină, ceea ce o face să alunece pe masă ca o bucată de gheață În mîinile lui Jerry Lewis. Ședința de Închidere din curtea Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă pe Gina Lollobrigida și pe Vittorio de Sica și nici unul nu mai avea vîrsta din PÎine, dragoste și fantezie. Mai era și John Ford Într-un scaun cu rotile, afon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de dimensiuni mari, Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă susținută de o armătură de fier. „Dogul unei doamne bogate, bună la suflet“, rânji Salon, „care vrea să și-l amintească așa cum era În timpul vieții lor conjugale. Vedeți? Se jupoaie animalul, se unge pielea pe dinăuntru cu săpun de arsenic, apoi se macerează și se albesc oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate și câte-o umbră ici-colo, trecând. Dar asta nu face ca locul să devină mai primitor. Un dog mare nemțesc Îmi taie calea. Un câine negru numai noaptea. Unde-i Faust? Poate-l trimite pe credinciosul său Wagner să scoată câinele să facă pipi? Wagner... Iată ideea care mi se Învârtea prin cap fără s-o pot prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză murată și muștar iute. Bun. Șoferul Înjură. Strada care duce la hotel e blocată de polițiști. — O fi vreo revoltă sau vreun festival, ceva. Niciodată nu poți ști. Ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
SÎnt, pur și simplu un cartograf al spațiului pierdut. Ivan ridicase din umeri și Își redirecționase atenția către o persoană de sex opus. S-a făcut Întuneric acum și Wakefield Își aduce aminte că Încă mai tînjește după acel hot dog. Tot spațiul e „spațiu pierdut“, nimeni nu l-a cartografiat, sarcina lui Magellan a devenit gigantică, iar timpul s-a accelerat. Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît directorași tineri și Înțepați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
despre noblețea geniului comparată cu noblețea rasei, despre mediul specific al marilor profesori de medicină... toate mi se păreau complet căcăcioase. Astăzi trăim Într-o lume simplificată, la vedere. Ducesa de Guermantes avea mult mai puțini biștari decât Snoop Doggy Dog; Snoop Doggy Dog avea mai puțini biștari decât Bill Gates, dar le excita mai mult pe fete. Doi parametri, nimic mai mult. Sigur, s-ar fi putut scrie un roman proustian jet set În care celebritatea să se confrunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
comparată cu noblețea rasei, despre mediul specific al marilor profesori de medicină... toate mi se păreau complet căcăcioase. Astăzi trăim Într-o lume simplificată, la vedere. Ducesa de Guermantes avea mult mai puțini biștari decât Snoop Doggy Dog; Snoop Doggy Dog avea mai puțini biștari decât Bill Gates, dar le excita mai mult pe fete. Doi parametri, nimic mai mult. Sigur, s-ar fi putut scrie un roman proustian jet set În care celebritatea să se confrunte cu bogăția, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mid-July I’d just hit town and my throat was dry I thought I’d stop and have myself a brew - At an old saloon on a street of mud There at a table dealing stud Sat the dirty mangy dog that named me Sue. Well, I knew that snake was my own sweet dad From a worn-out picture that my mother had And I knew that scar on his cheek and his evil eye, He was big and bent and
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]