697 matches
-
lui Îi este oferită, totodată, „...o unitate de măsură pentru aprecierea critică sau pentru evaluarea a indiferent cărui mod particular de predare sau Învățare” (Bruner, 1970, p. 54). Desigur, raportarea metodelor la principiile didactice nu presupune un conformism sau un dogmatism pedagogic absurd. Normele jalonează parametrii acțiunii de instruire, dar lasă, În același timp, suficient loc liber manifestării ingeniozității și inițiativei celui care predă, ca și celui care Învață. Noile achiziții ale științelor psihopedagogice, alte cuceriri cu semnificație pedagogică, ale ciberneticii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
merge într-o direcție nedorită de creatori, produc importante pierderi sociale și umane, materiale și spirituale. Blocajele sociale Se știe că prin concentrarea eforturilor sociale într-o singură direcție, prin schimbările sociale neproporționate, autoritarismul, intoleranța religioasă și de altă natură, dogmatismul de orice fel, au loc opriri ale creațiilor, un climat defavorabil declanșării creatoare libere și dezvoltării originale. Anomalia uzării forțelor umane, organice și psihice, produce blocaje, destramă personalitatea și scade valoarea creațiilor. Blocajele individuale Ele le reflectă pe cele sociale
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
une tête bien faite, qu’une tête bien pleine” (Prefer un cap bine făcut, decât unul foarte plin). Începând cu secolul XVI, gânditorii europeni s-au ridicat împotriva învățământului scolastic care avea în centru memorarea fidelă, mecanică, cât și cultivarea dogmatismului. Școala trebuie să aibă în centrul preocupărilor cultivarea gândirii, și nu simpla înregistrare de cunoștințe. Dezvoltarea memoriei rămâne necesară, în pofida enciclopediilor existente și a memoriei calculatoarelor, fiind însă nevoie de cunoștințe maleabile, făcând posibile combinarea lor variată și structurarea lor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Journal of Personality and Social Psychology, 38, pp. 972-983. Simonton, D.K. (1983a), „Dramatic greatness and content: A quantitative study of eighty-one Athenian and Shakespearean plays”, Empirical Studies of the Arts, 1, pp. 109-123. Simonton, D.K. (1983b), „Formal education; eminence, and dogmatism: The curvilinear relationship”, Journal of Creative Behavior, 17, pp. 149-162. Simonton, D.K. (1983c), „Intergenerational transfer of individual differences in hereditary monarchs: Genes, role-modeling, eohort, or sociocultural effects?”, Journal of Personality and Social Psychology, 44, pp. 354-364. Simonton, D.K. (1983d), „Psychohistory
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comuniști -, punîndu-și mari speranțe În anglo-americani, subliniind că aceasta era speranța țării, existînd „o mare teamă că vom fi abandonați rușilor”); Iosif Șraer, membru PCR, secretar general În Ministerul Afacerilor Interne (surprinzător de sincer și logic În argumentație, lipsit de dogmatism. Poate, cum s-a dovedit ulterior, mai degrabă un oportunist, fugind În Vest În 1947. La Întrebarea directă a lui Ethridge, a recunoscut că PCR controla „total” guvernul Groza. Credea că În cazul unor alegeri libere ar fi cîștigat PNȚ
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
creativitate activă, „substanțialistă”, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta și respinge pe E. Lovinescu pentru relativism estetic, pe M. Dragomirescu pentru estetism, pe G. Ibrăileanu pentru sociologism, pe N. Iorga pentru dogmatism, de asemenea, pe G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu. Fanatic al distrucției așa-ziselor forme anchilozante din cultură, I. era nu numai nedrept, lipsit de acoperire și de perspectivă în afirmații, dar și de un tezism monoton, în ciuda
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
opera, urmărindu-se meandrele adesea aventuroase ale biografiei și etapele creației, care evidențiază valoric, scoțând în prim-plan, pe autorul de schițe, situat în descendența lui I. L. Caragiale și înrudit cu I. A. Bassarabescu și D.D. Pătrășcanu. Scrisă în epoca dogmatismului, cartea se resimte pe alocuri de presiunea acestuia în interpretarea sociologistă a unor scrieri. Din anii ’60 G. începe cercetarea operei lui Liviu Rebreanu, în vederea realizării unei ediții critice. La primele trei volume a colaborat cu Nicolae Liu. Aparatul critic
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
atinge maturitatea, temeliile și bolțile sistemului sunt construite în același timp. Este evident, atunci, că, prevăzută cu armături atât de sigure, critica d-lui Dragomirescu nu poate lăsa nici un loc îndoielii, ezitării sau amânării. Judecățile sale sunt categorice. Învinuirea de dogmatism este aceea pe care d-l Dragomirescu a primit-o nu numai cu inima ușoară, dar și cu o vădită satisfacție. Căci într-o epocă în care relativismul istorist și psihologist însemna o continuă alunecare a terenului, ridicarea incertitudinii la
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
numai cu inima ușoară, dar și cu o vădită satisfacție. Căci într-o epocă în care relativismul istorist și psihologist însemna o continuă alunecare a terenului, ridicarea incertitudinii la rangul de concepție de viață, d-l Dragomirescu a recunoscut în dogmatism o reacție salutară, afirmarea nevoii de siguranță și permanență ca niște condiții elementare ale culturii, amenințată altfel să se pulverizeze și să amurgească. TUDOR VIANU SCRIERI: Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer, București, 1892; Critica
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
anterior, „exclusiv artistic”, fraza înclină spre intelectualizare, ideile generale nemaifiind evitate „ca elemente caduce”, dimpotrivă, articulându-se nu doar pentru a configura o sugestie, ci „și pentru a trezi și o convingere”. Cum apelul la intelectualizare a fost luat drept dogmatism, cum impresionismul însuși a putut fi adoptat de „spirite mai mult sau mai puțin dogmatice” (Faguet și „chiar Taine”) - iată motive de noi precizări metodologice. Față de dogmatisme mai vechi sau contemporane, față de raportarea „la un principiu stabil”, deși „arbitrar” - ca
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
a trezi și o convingere”. Cum apelul la intelectualizare a fost luat drept dogmatism, cum impresionismul însuși a putut fi adoptat de „spirite mai mult sau mai puțin dogmatice” (Faguet și „chiar Taine”) - iată motive de noi precizări metodologice. Față de dogmatisme mai vechi sau contemporane, față de raportarea „la un principiu stabil”, deși „arbitrar” - ca la Brunetière, la Paul Souday ori la Mihail Dragomirescu -, în faza sa modernistă autorul Criticelor admite, în ce-l privește, „existența unei infiltrații dogmatice în afirmarea principiului
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Uniunii Scriitorilor (în 1954 are ecou una a dramaturgiei) ori congresele unionale ale scriitorilor sovietici (1955). Astfel, în cadrul unei discuții despre poezie, Mihai Beniuc dă lămuriri despre geneza poeziei sale Melița (10/1955), tonul general al dezbaterilor suferind de un dogmatism rigid. În numărul 16/1956, Savin Bratu comentează recent apărutul volum al lui Tudor Arghezi, 1907, punct de la care debutează o nouă relație a hebdomadarului cu marele scriitor și se manifestă o nouă atitudine oficială față de opera sa. Tot acum
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
spre adevărul și frumusețea celei mai înaintate și înnoitoare arte - arta realismului socialist” (6/1962). Bascularea conceptelor, întrezărită la un moment dat, devine din nou imposibilă, diferențierea între „amici” și „inamici” fiind greu de făcut, deoarece „frontul” luptei duse cu dogmatismul, pentru care G.l. continuă să fie arena principală, trece adesea prin diferitele paliere ale aceluiași text, ca mod implicit de a nuanța teoretizând ori de a nega, în ciuda unei aparente adeziuni de principiu. Tudor Arghezi, care preia, în 1962, conducerea
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
ei au putut regăsi În anumite discipline studiate confirmarea propriilor concepții. Nu cunosc pe nimeni care să se fi lăsat convertit, care să-și fi modificat imaginea asupra lumii. Părerea mea personală este că În transmiterea marxism-leninismului există prea mult dogmatism, prea puțină flexibilitate și prea puțină gândire originală. Această a produs teamă, rezultat al lipsei de suplețe și al faptului că exprimarea unei opinii personale ar fi putut să fie rău interpretată și să facă obiectul unor acuzații politice (un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În RDG, denunțând piedicile puse Împotriva marxismului creator (cf. titlul unuia dintre articolele sale din Sontag În 1956). Criticile sale privind slăbirea și sărăcirea marxismului, schematismul și caracterul scolastic al stalinismului, denunțarea cultului personalității lui Stalin că principala sursă a dogmatismului au evoluat spre revendicarea unor schimbări politice În RDG. Revendicările sale politice - condamnarea „clicii criminale a lui Ulbricht”, apropierea de SPD din Germania Federală -, precum și cererea de reabilitare a victimelor lui Stalin și ale stalinismului, Troțki, Buharin, Kautski, Roșa Luxemburg
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de „lupta internă” În partid, care caracterizase cazul lui Harich. Bloch luase poziție cu mai multe prilejuri În favoarea „sistemului socialist”, angajând polemici În presa Împotriva propagandei din Vest. În 1956, denunțarea cenzurii din domeniul artei (Kunstpapismus) și al științei, critică dogmatismului, a schematismului și a cultului personalității găsiseră În Bloch un purtător de cuvânt de anvergură, cu atat mai mult cu cât el reprezenta un model de gandire pentru un mare număr de studenți și era Înconjurat de numeroși discipoli. Bloch
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Al doilea acuzator a fost Kurt Hager, ideolog-șef al partidului din 1955 până În 1989, care, În cadrul unui plen al Comitetului Central, a denunțat, printre diverșii complici ai grupului ostil Harich, câțiva dintre studenții profesorului Bloch. Criticile lui Bloch Împotriva dogmatismului au fost considerate de Hager drept o stratagema (Deckmantel) menită să asigure introducerea unor idei subversive În marxism-leninism. Deși recunoștea operei lui Bloch „puternicele sale trăsături umaniste și progresiste”, Hager Îl declară nedemn să reprezinte materialismul dialectic și recomandă lupta
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
revizuirii marxiste a lui Nietzsche”, ca să-și regleze o serie de conturi cu mediul cultural și literar instituționalizat din RDG, căruia Îi denunță versatilitatea, disponibilitatea pentru orice compromis. Acest afront din partea unui fost proscris care-și permitea un act de „dogmatism” din alte vremuri a dat ocazia elitei literare să-și demonstreze solidaritatea: de la Hermann Kant, presedintele Uniuniii Scriitorilor, care deplângea contestarea de către Harich a „pozițiilor culturale câștigate cu atâta strădanie”, la Stephan Hermlin, decanul poeților, care-l acuză pe Harich
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
în destule rânduri, de includerea unor texte literare ce ies din cadrul proiectat sau chiar a unor texte teoretice promovând o orientare literară diferită. Eclectismul revistei devine astfel un argument în favoarea ei, prin faptul de a nu fi constrâns, printr-un dogmatism estetic rigid, talentele critice și literare ce au gravitat în jurul nucleului redacțional. Începând din 1936 publicația înregistrează o sensibilă scădere, pierzând din substanță și din colaboratori. Eugen Ionescu debutează în numărul 1/1927 cu poezia Copilul și clopotele, o sinestezie
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
fenomenelor de parazitism și inerție, de impostură, incompetență și carierism” și, de asemenea, de a se activa „în sensul restabilirii, lărgirii, intensificării relațiilor, schimburilor cu culturile altor popoare”. Deși nu se spune explicit, ce se dorea era o renunțare la dogmatismul ideologic atât de brutal în deceniul anterior, o recuperare a tradiției culturale, o reinstaurare a criteriilor intrinseci, estetice, în judecarea literaturii și o depășire a provincialismului la care regimul comunist condamnase cultura. Toate acestea sunt deziderate pe care R.l. le
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
atâta câtă există, are un caracter partinic, tezist, violent propagandistic. În 1960 un articol al lui Mihai Novicov, Preocupări ale frontului literar - de fapt un comentariu la lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român -, proclamă ideile normative și dogmatismul vremii : scriitorii au datoria „să dea chip eroului nou al epocii”, să contribuie la „munca de lichidare a înrâuririlor educației burgheze din conștiința oamenilor” etc. Nici Darea de seamă a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor la Conferința pe Țară
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
discurs de denunțare a crimelor staliniste. Au urmat Revoluția din Ungaria, plenara din iunie 1958 a Comitetului Central al PMR, iar în ianuarie 1962 cel de-al doilea Congres al Uniunii Scriitorilor, ultimele două evenimente marcând chiar o accentuare a dogmatismului doctrinar al realismului socialist. Abia după Declarația din 26 aprilie 1964 a comuniștilor români R.l. se angajează, alături de întreaga presă, într-un proces de reevaluare a moștenirii literare, renunțând la „rețetarul” de proveniență moscovită uzitat anterior, fără a abandona însă
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
pe doi frați ai săi, „înhăitați” cu o bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
postura de lider - o activitate cu grupul său și acea activitate este foarte importantă, este posibil să încerce să rezolve foarte multe dintre sarcini singur; această atitudine poate fi percepută ca superioritate de către ceilalți membri); 6) sistemul siguranță-provizorat: - certitudinea sau dogmatismul unor persoane care „au toate răspunsurile” ne vor provoca, probabil, o atitudine defensivă; aceste persoane sunt percepute ca rigide și „închise”; - prin contrast față de certitudine, provizoratul unor „minți deschise” încurajează dezvoltarea și încrederea în celălalt; aceste persoane sunt percepute ca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]