403 matches
-
ale filmului, artistul Ohwon se impregnează de energia activă În valurile unui fluviu, În freamătul unui frunziș, Într-un stol de păsărele, În mantia groasă de zăpadă a unui peisaj... până În momentul În care alege să dispară, topindu-se În dogoarea cuptorului unui ceramist, În care se desăvârșesc propriile-i opere! Între arta lui și lucrarea naturii nu există nici o divergență. Reușita realizărilor sale artistice este evidentă, atunci când ele evocă sau exprimă fluxul transformărilor. Cu alte cuvinte, datorită faptului că rezonează
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a prozei lui William Faulkner, Lawrence Durrel sau George Bălăiță. Prozatorul motivează poetic omofonia vocilor prin metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de eseuri critice Partea și întregul, C. se afirmă ca un original și nu o dată tăios comentator al scrisului unor contemporani, poeți (De la tradiționalism la postmodernism), prozatori (De la realismul social la „ingineria textuală”) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
de sorginte sud-slavă. De altfel, în 1986 primește, împreună cu Dumitru M. Ion, Premiul „Pana de aur” pentru traducerile din literatura macedoneană. SCRIERI: Neîmblânzită ca o stea lactee, București, 1974; Cu împrumut, mireasma tinereții, cu gravuri de Marcel Chirnoagă, București, 1975; Dogoarea și flacăra, București, 1977; Tirania visului, I-III, București, 1982-1993; Ephemeris, București, 1987; Makedonski molirvi - Rozariu macedonean, ed. bilingvă, Skopje, 1996; Scara la cer, I, postfață Eugen Simion, București, 1997; Tirania visului - The Tyranny of Dream, ed. bilingvă, tr. George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
îl ridicau, atunci când aduceau noi răniți la spital. Adesea, mă trezea aceeași vedenie: făceam puncte de sutură, nu pe rânjetul unei plăgi, ci pe buze care se străduiau să vorbească. Mă sculam, lumina părea că alină preț de câteva secunde dogoarea în care se împotmolea un vechi ventilator, ceasul indica ora la care soldații se întorceau de la operațiunile nocturne. Încercam să-l recompun în fața oglinzii pe omul ce trebuia să redevin a doua zi dimineață. Suportam câteva secunde efortul, apoi mă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
descoperim poezia și o citim cu ajutorul elevilor. Observăm că prin citirea acestor versuri realizăm o ambianță de entuziasm și interes pentru Marea Neagră. Atmosfera creată este propice sintetizării și consolidării cunoștințelor despre mare. "Ați văzut vreodată marea? Ziua plaja-i în dogoare Ba-i albastră, ba îi verde Vântul unduie a lene Ba-i prietenă cu zarea Iar pe mal sclipesc în soare și-n culoarea ei se pierde. Pescăruși cu albe pene. Uneori tărcată-i parcă Ați văzut vreodată marea? Albă
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
Înlesnește și el curenți de convecție, cuptorul să poată coace, rând pe rând, pâinea, plăcintele și oala cu sarmale, pe măsura răcirii sale lente. Așa le-a folosit tradiția, mai mult decât ieftin, pentru om și Natură: cuptor și beci, dogoare și răcoare. Civilizația a preferat Însă scumpetea, aceea a unei mașini de gătit ca a bunicii, a unui cuptor Încălzit cu gaze ori electric, a unui cuptor cu microunde, respectiv a unui frigider - cu freon; ah! ozonul... Față de soluția tradițională
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă arderea combustibililor fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și distrugerea ozonului prin freoni și avioane, decât dezglirea casei, lăsând odaia În dogoarea soarelui și sub grindina ultravioletelor? Spurcarea fântânii e chiar otrăvire, prin pesticide și nitriți. Ce Înseamnă amestecarea de-a valma a speciilor, separate până acum de mări, fluvii și munți, pe care omul a plutit, a Întins poduri sau a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe drum, se uitau cu simpatie și apreciere la cei patru copii care, sub dogoarea soarelui nemilos, disciplinați și cuminți, efectuau, cu abnegație și seriozitate, o muncă ce nu era tocmai adecvată vârstei lor. Se opreau în loc timp de câteva secunde, pentru a se convinge că scena e reală, și se pomeneau vorbind singuri: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
într-o altă lumină și la alt nivel de înțelegere, i-au sugerat posibilitatea alcăturii unor cărți. A avut puterea să se ridice deasupra norilor care îi întunecau orizontul vieții, să-și perleze gândurile și să-și încălzească sufletul la dogoarea speranțelor de mai bine. Dragostea nestinsă pentru Mărioara i-a fost îndemn și sfetnic pentru a-și valorifica harul creator și a lăsa posterității volumele pe care le-a scris nu numai cu mintea, dar și cu sufletul. Obiceiuri și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de grâu și ochii ca albastrul cerului senin. Când a venit pe lume VARA, pământul s-a îmbrăcat în holde, iar soarele și-a prins cercei de cireșe la urechi. VARA este mândră și frumoasă și pe unde trece aduce dogoarea arșiței. Pe cea de-a treia fiică a numit-o TOAMNA. Ea avea ochii de culoarea mătăsii de porumb copt, iar părul îi era ca de aramă, așa cum sunt frrunzele ruginii ale codrului. TOAMNA a venit dupa surorile ei, atunci când
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
mai mari în iarba firavă. Iar pletele aurii ale pământului unduiesc când vântul ștrengar umblă hoinar, cu pași hoțești. Dealurile sunt înverzite și parcă ne spun, în ciripitul păsărilor, un ”Bună - dimineața.” Vara oamenii muncesc dealurile pline de porumb, în dogoarea soarelui, întorcându-se întrun amurg roșu spre case, cu boabe de sudoare pe frunțile arse de soare. Și în fiecare dimineață oamenii pleacă cu vitele la păscut. Iar sus, pe plai, mioarele parcă vorbesc cu vântul. Vara, atmosfera e plină
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
te lovește un curent polar, drept în piept, în nas, în ochi. Tușesc. Cu aerul rece e de rău, fără el e și mai rău. Suport stoic și mă gîndesc involuntar la Strepsils Plus, la eritromicină. Da, chiar și sub dogoarea celor 35oC la umbră, tot poți strănuta, tuși și chiar face temperatură. Mă rog bunului Dumnezeu să mă aibă în pază. Pe pista de la Otopeni, uriașa gînganie Boeing 737 pare a fi indiferentă la arșiță și înghite în măruntaiele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
permisiunea de a exista pentru puțin timp în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care îi meditează. Aragazul e, ca de obicei, aprins. Sigur, se poate glosa aici linișit despre desolemnizarea scrisului și alte asemenea. Dar, de fapt, împreună cu tot poporul român, în lipsa căldurii, R.T. s-a retras dinspre sufragerie înspre bucătărie, la dogoarea aragazului. M-am dus la el pe neașteptate, pe neanunțate, ca de obicei. Prin învăluire - și am picat la fix, pentru că tocmai terminase pregătirile pe ziua aceea. Începe să se văicărească. Nu, nu mai poate să se repete în halul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca niște bărbați, nu ca niște țânci mucoși. S-au întins în iarbă. Au schimbat câteva vorbe, dar repede au adormit, doborâți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pierdut cu ele. Însă cea mai deplină stăpânire asupra lor o capătă șarpele cu clopoței, indi vidul dotat cu acea rară virtute de charmeur - căruia, sărma nele de ele, i se supun cu sufletul și carnea lor palpitândă. Ajunse sub dogoarea verbului tău inspirat la o stare de incan descență totală, cu tumulturi interioare care le predispun spre cele mai mari abandonuri, posesiunea ta reală asupra acestor ființe, pline până atunci de contradicții și rezistențe neînțelese, Începe din chiar acest moment
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i zici: Ăsta-i bărbatul meu! Parcă te simți altfel.“ [...] Am fost și eu un „tătic“ al femeilor mele, cărora o viață Întreagă le-am ținut picioarele, totdeauna reci ca niște flori de gheață, În palmele mele calde și sub dogoarea gurii mele, lăsân du-le să se strecoare În cel mai fierbinte și mai considerat loc al paternităților noastre comune. și am fost ceea ce se cheamă directorul conștiinței lor bătute de toate vânturile și terapeutul lor moral. și am fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu aceea a pădurii care, În luminișuri, ne va lăsa și În voia soarelui. Noi vom căuta desigur scăparea la umbră, dar alțiisunt obligați să-l Înfrunte. Vorbeam nu demult despre modul În care plantele Își asigură o protecție față de dogoarea Soarelui, folosind, deci diminuând, Însăși această energie. Asta pentru că au clorofilă. Dar sunt și plante fără clorofilă. Ce fac acelea? Mai ales că nu iubesc deloc Soarele. Desigur, ați ghicit că e vorba de ciuperci. Dar Îmi permit o paranteză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Berheci, lângă Tecuci, așa cum îmi ceruse comandantul meu. Pe un anumit traseu ajungem la Focșani, la noua noastră garnizoană. Toată luna iulie ne mișcăm și ne instruim în jurul Focșanilor. Și ce căldură toridă mai era, încât unii ostași leșinau de dogoarea de cuptor încins a soarelui! Pe data de 1 august suntem desconcentrați. Merg la Priponești, la ai mei, îmi fac de lucru, dar nu am astâmpăr, nu îmi găsesc locul! Hotărăsc să mă duc la Cârțișoara Făgărașilor, la familia lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lucru curat din tină? - Nimeni!”) și înverșunare a Creatorului împotriva lui („Ce sunt eu, Doamne: fiară ori mare-ntărâtată,/ De-ai pus tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-a rănilor dogoare și bulgării de piatră,/ Pe care-mi culc durerea, sub mine se topesc”) și de a exprima liric o filosofie străveche, precum și armonia versurilor au făcut ca, în epocă, Iov să fie considerată una dintre cele mai bune scrieri românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
socialiste. Este aceasta o hotărâre de o mare valoare simbolică și forță morală.“ (România liberă, 24 martie 1975) BURTAN Florea „Se-mpodobește țara cu înc-o sărbătoare, De la un prag la altul ard râuri de argint, În inimile noastre pulsează-nalt dogoare Partidul meu de glorii, mai glorios suind...“ („Partidul meu de glorii“, Flacăra, 8 decembrie 1977) BULBOREA Ion, prof. univ. dr. „Așa cum o dovedește și actuala campanie electorală, cadrul organizatoric creat în țara noastră face posibilă participarea activă și eficientă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]