382 matches
-
pe tăciuni își duc anii prea grei.Câte flăcări se sting sub obroc de iertăriși ce multe se nasc într-o clipă de rai,În beție de timp trag de funii uităriRăstignind înc-o zi în destine de pai.În trupuri dogoare de ploi și-amintiri,Sprijiniți în bastoane șubrezite de gerSe roagă dispneic, cerând dezrobiri,Din strânsoare de dor, la icoane din cer.Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,Scrisori netrimise așteaptă în zori,Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în dogoare de sfori. Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer, Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară, Dezrobești vis uitat în estuare de ger, Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară. Citește mai mult Urci pe iederi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar,Interzis te-aș păstra, descântat de alint.Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci,Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori,Lași săruturi și zaț pe dantelele reci,Amalgam de nonsens în dogoare de sfori.Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer,Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară,Dezrobești vis uitat în estuare de ger,Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară.... XI. VIS RĂNIT, de Ines Vanda
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
cu negre plete grele,/Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?//... Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului A plecat pe fugă Vara Cu alaiul ei de soare, În mătasea de porumb Dimineața mai răsare! Doar în poala unui câmp Îi văd urma de dogoare Și-a lăsat culorea aprinsă, Într-o inimă de floare. A îmbrăcat în zale verzi, Toți copacii din grădină, Printr-un nai doinește timpul Muzica e în surdină... Roțile de tren se zbat Pe o șină nevăzută, De ar știi
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
necuprins Din trupul meu arzând și renăscut "... S-a dus amorul... Pielea ta de crin S-a-nnourat sub soarele veral, Reci, ochii-ți mirosind a ancestral Și-au ferecat parfumul lor divin. Atâta descompunere e-n jur - Iubirea noastră geme sub dogoare, Solar, revendic ultima prinsoare, Încerc o reverie cu retur. Dar nu se poate... Simt.. E prea târziu A respira o simplă amăgire. Din toate va rămâne-o amintire Spre vremuri noi, cu tâmple-n argintiu. Pictura "Nud Nicolae Grigorescu" Mugurel
PĂCATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373421_a_374750]
-
cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
avem nevoie de versuri să cântăm același cântec, așa că tot ce vrei să-mi spui, eu percep ca pe o melodie dulce, uneori liniștită, alteori plină de zbucium, așa cum sunt toate iubirile celor ce trăiesc unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care bând să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
două zile încoace și în această apă învolburată. După ce am reușit să adorm, în vis și-n gând am început să-ți sărut fruntea ta senină, obrajii, ochii, evitând să-și sărut buzele, de teamă să nu le ard cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi care au fost atât de blânzi cu mine în dimineața ce abia s-a petrecut. Sărutam brațele tale ce m-au înconjurat cu atâta tandrețe și căldură astă noapte, încât nu am simțit răcoarea
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
după stafii. Dacă văzu pe Mărțișor, se și luă după el, aruncând cu flăcări. Mărțișor înțelese că n-are cu ce să se lupte și, cât era de curajos, o rupse la fugă de-i sfârâiau călcâiele. Simți în spate dogoarea flăcărilor, însă cămașa fermecată îi apără trupul de arsuri. - Uuu! urlă căpcăunul. Pui, puișori, mânca-v-aș, că ce foame am! Cuptoarele astea de guri de mult n-au mai fript puișori ca voi! Ori de foame, ori că avea
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
doi copii, Gheorghe, mort după trei ani, și Ecaterina (Tina). Pentru Gheorghe, Pann a compus versuri de jale, regretând moartea fiului: ”...Bucuria mea în lume O avusei pe un nume, Ce îl priveam ca o floare Și îl iubeam cu dogoare, Dar tirană nenorocirea, Ce-mi pizmuia fericirea, Mi l-a răpit fără veste Și-acum nicăieri nu este. Eu mă uit, strig după dânsul S-a dus, nu-mi adude plânsul, Întristarea ochii-mi stoarce, Dar în zadar: nu se
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
și pe el cu vreo catedră universitară și când colo apăruse această femeie și-l scosese din bârlogul lui să-i sucească mințile. Ușa de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
Casa El Kamino m-a întâmpinat parcă râzând, sub ploaia liliachie a florilor din copacul de la poartă. Este o construcție nouă cu camere largi, ferestrele și uși mari și înalte. Totul este făcut în așa fel încât să nu lase dogoarea razelor de soare care devin fierbinți în ceas de amiază să rămână între zidurile ei. A fost construită cu scopul de a oferi turiștilor un sejur liniștit și plăcut asigurând astfel traiul gazdelor. Familia Petakutty de Silva, este buddhistă, ca
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
sucevean Grigore Ilisei semnează prefața acestui album - monografie, în care spune că „Părintele Timotei nu-i doar gând, ci și faptă. Una care îmbracă întotdeauna veșmântul ofrandei. Albumul Rădășeni, dăruit consătenilor și conaționalilor, deopotrivă, pregătit cu rigoare, pricepere, har și dogoarea izvorâtă dintr-o curată afecțiune, reprezintă chipul în odăjdii de preț al acestei așezări stârnitoare de admirație”. Despre smeritul preot din satul livezilor Chiar dacă s-a desprins de satul natal, cu mulți ani în urmă, gândurile Arhimandritului Timotei Aioanei „i-
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
cerne, mă împresoară Neîndestulată, privirea descoperă cărări Ivite din trecutele, azi înmugurite căutări Îmi amintesc o palidă, tristă icoană A vremurilor noastre de prigoană Dar iată! Acum lumina se revarsă blând Și simt în pieptu-mi, zbor aprig și tumult Adânc, dogoarea îmi pătrunde până-n sânge Vibrație benefică mă învăluie și se răsfrânge Ecou de glorie și slavă, cânt de preamărire Sunt psalmii tainici, smerit semn de iubire!. Vrednicește-mă Doamne să nu uit Fața desăvârșirii Tale pe Pământ! REGĂSIRE Caii tăi
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce dogoare A smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapte Se-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapte Și uite dintr-o dată noi devenim rumoare Nu am ales prea bine 'cest timp spre a ne naște E multă frăsuială om
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
Nu vreau a mea tristețe să fie utopie Să fie o cutumă și ele să degaje Toți spiridușii minții purtați pe mări de barje O fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce dogoare A smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapte Se-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapte Și uite dintr-o dată noi devenim rumoare Nu am ales prea bine 'cest timp spre a ne naște E multă frăsuială om
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
și-n tine-o să-nlemneascăNu vreau a mea tristețe să fie utopieSă fie o cutumă și ele să degajeToți spiridușii minții purtați pe mări de barjeO fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsieE mult prea multă moarte pe strada ce dogoareA smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapteSe-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapteși uite dintr-o dată noi devenim rumoareNu am ales prea bine 'cest timp spre a ne nașteE multă frăsuială om fi și noi puternici... XIX
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
toate încheieturile, ca un bătrân. * Am fost inspirat să-mi iau creioane și-o ascuțitoare, în loc de pixuri (cărora le îngheață pasta și nu mai scriu) pentru foto/video jurnalul meu. Umblu cu ele mereu în buzunar. * Împărăția Albului. Biciuirea Vântului. Dogoarea Gerului. Țara Pinguinilor. Țara Focilor. Țara Balenelor. Țara Păsărilor și-a Peștilor. * Înaintăm spre imposibil. Care este limita dintre Posibil și Imposibil? Precum în paradoxurile sorite, sau mai clar în logica neutrosofică, aveam de-a face cu o triadă: zona
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
ar fi fost el, nu mai era nici ea. Așa cum este de obicei în viață, nimeni nu poate descifra secretele inimii sau misterele apariției dragostei. Când o dragoste nouă este posibil să înflorească, diminețile ți se par mai frumoase, iar dogoarea soarelui mai suportabilă. La ora stabilită fetele au coborât spre restaurant, de unde se auzea o muzică de caffé concert. Ștefan le aștepta la masa special pregătită de șeful de sală, amplasată undeva mai departe de zgomotul orchestrei, dar cu vizibilitate
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat ... Citește mai mult „AUTOGRAF”! Nici că se putea găsi un titlu mai
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat ... X. GEORGETA RESTEMAN - POEMELE IUBIRII, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr.
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]