655 matches
-
F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând. Pe umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă sărutăm pe mână. Privim icoana DOAMNEI diriginte Mai dojenindu-ne în pauze matern Și rușinoși ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern. De printre noi plecat-au spre vecie, Ca frunzele pornite înspre seară, Doi dascăli într-un vânt de întâmplare Și doi colegi ajunși în prag
REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357846_a_359175]
-
acesta invalid și orb, ținând de mână plictiseala aproape sinucisă în mizeria moralității. Sunt gol ca o cutie aruncată la coș de propria-i inutilitate. Îmi privesc sentimentele abia ieșite de la Biserică și-n intimitatea mea de individ social îmi dojenesc capriciile cu gust de rațiune. Cândva credeam că morala e o imensă bibliotecă ce trebuie citită pentru a vedea umanul din tine. Însă umanitatea se naște dincolo de morală, în strigătul de durere al nedesăvârșirii omului. Lumea adevărată este cea simțită
IN BUZUNARUL GÂNDULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357852_a_359181]
-
în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o parte a unei curți - atât
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
acesta invalid și orb, ținând de mână plictiseala aproape sinucisă în mizeria moralității. Sunt gol ca o cutie aruncată la coș de propria-i inutilitate. Îmi privesc sentimentele abia ieșite de la Biserică și-n intimitatea mea de individ social îmi dojenesc capriciile cu gust de rațiune. Cândva credeam că morala e o imensă bibliotecă ce trebuie citită pentru a vedea umanul din tine. Însă umanitatea se naște dincolo de morală, în strigătul de durere al nedesăvârșirii omului. Lumea adevărată este cea simțită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
acesta invalid și orb, ținând de mână plictiseala aproape sinucisă în mizeria moralității. Sunt gol ca o cutie aruncată la coș de propria-i inutilitate. Îmi privesc sentimentele abia ieșite de la Biserică și-n intimitatea mea de individ social îmi dojenesc capriciile cu gust de rațiune.Cândva credeam că morala e o imensă bibliotecă ce trebuie citită pentru a vedea umanul din tine. Însă umanitatea se naște dincolo de morală, în strigătul de durere al nedesăvârșirii omului. Lumea adevărată este cea simțită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
George Baciu, publicat în Ediția nr. 447 din 22 martie 2012. Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o parte a unei curți - atât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
de ploi și umezeală în interior, biserica olarilor argeșeni ... Citește mai mult Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omuluiMartie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o parte a unei curți - atât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând. Pe umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă sărutăm pe mână. Privim icoana DOAMNEI diriginte Mai dojenindu-ne în pauze matern Și rușinoși ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern. De printre noi plecat-au spre vecie, Ca frunzele pornite înspre seară, Doi dascăli într-un vânt de întâmplare ... Citește mai mult PRIVIND PESTE UMĂRDragii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând.Pe umeri vremea și-a depus fiorulNe-a prins în dinți o margine de lună,Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă sărutăm pe mână.Privim icoana DOAMNEI diriginteMai dojenindu-ne în pauze maternși rușinoși ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern.De printre noi plecat-au spre vecie,Ca frunzele pornite înspre seară,Doi dascăli într-un vânt de întâmplare... XXX. MAREȘALII ROMÂNIEI, de George Baciu, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
veșnic, Pământul.” (Sunt). Utilizând (așa după cum era și normal) instrumente lirice menite să sensibilizeze, să atragă, să inducă starea de reflecție asupra adevărurilor vieții, fără a avea pretenția de descoperire, prin poezie, a panaceului universal, tonul Georgetei Resteman este blând: dojenește dar nu acuză, spune dar nu se dezice, critică dar nu uneltește. Că un Om și Român adevărat, resimte acut realitatea imediată, povară vremurilor, sărăcia, care îi îndepărtează pe oameni și le transformă sufletele în vaste întinderi sterile. De multe
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin, și plângăreț totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba mai sunt și altele, ...când în prezența copiilor, ne amintim cu nostalgie
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
tot. Puneți penele peste ălelalte, în tinda beciului, - le spuse el, cu dojană. Luă apoi un șomoiog de paie și se șterse pe cracul de la pantaloni, pe care i-l stropise cu sânge găina porumbacă. - Și moartă, tot afurisită fusăși!, dojeni el, găina, care se zbătea un pic mai încolo. Plecă apoi la treburile lui. Îl luă pe Mărin, băiatul Anicăi și intră cu el în fierărie. Are de dres ceva, la căruța lu' Goace. Mărin începu să tragă la foale
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
joace fotbal. S-a tot driblat pe el însuși, până a reușit sa scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat, când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare, să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată, acesta doar îl înțepase și avea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
cu celofan, mă avertiza când mă trimitea odinioară să i le cumpăr), cărora uica Livi le rămăsese fidel până la bătrânețe, cum se vedea, sfidând orice riscuri. Mă cântărise lung din priviri, ca de fiecare dată când altădată intenționa să mă dojenească, nici urmă de bucurie pe chipul său revăzându-mă. Tanti Drina îi mai potrivise o pernă sub cap, apoi ieșise la semnul său abia schițat în direcția ușii. Presupuneam că rămăsese însă îndărătul acesteia. Ei, ei, ai devenit bărbat în
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
veche o fotografie, mama și cu tata, mire și mireasă, îi privesc și-mi pare că șunt bucuroși, că-nsfâșit, Țîțîna, s-a întors acasă. În grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă dojenește că de-atâta vreme din sat am plecat. Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant, nu stiu ce sa fac, de ce să m-apuc, să repar căsuța, să-nviez grădină, sau cat văd cu ochii iarăși să mă duc? Numai Luna
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]
-
e la tine de dincolo de orizonturi un vraci își șterge tălpile de praf ne salută știe el ceva poate se pregătește să cineze cu noi sigur îl vei așeza înspre fântâni hăi să-i furăm meșteșugul poate uită să mă dojenească pentru gândul meu șchiop într-o rimă târzie citește: suntem scântei rătăcite de vânt în două zidiri diferite, uneori facem scut pe pământ s-aprindem norocul, iubite. lângă noi stă iarba cosită, apa-vie-n izvor ne desparte, și arșița triumfă-n
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360129_a_361458]
-
aparentă nepăsare, își împinse cu piciorul ghiozdanul spre colțul patului și se întinse să tragă de coadă, pisica ce moțăia încolăcită pe preșul din apropierea sobei. Aceasta mieună prelung și într-un singur glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul ușii ce se deschisese, se ivi silueta tatălui. Arina și Dora se grăbiră spre el bucuroase, apucându-l fiecare de câte o mână, urmărite de privirea repede ascunsă pe sub gene a lui Igor. Cei
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
și doi maci Înnebuniți de dor și rătăcire. Când îi zărea, prin veacul orb și mut, Le tot șoptea ceva despre iubire (Dar preciza că-s vorbe de-mprumut). Cândva a stat un ceas cu ei la masă, I-a dojenit că nu s-au pregătit Să-și strângă straiele de după coasă, Că sigur astăzi n-ar fi asfințit Într-un ierbar cu zodii împletite Din poli sălbatici, aspru luminați, Și-ar fi rămas, în lanul cu ispite, Pe-un fapt
PE-UN FAPT DIVERS, DOI MACI ÎMBRĂŢIŞAŢI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340544_a_341873]
-
se dezvoltă. De aceea, în abecedarul nostru relațional, stau, încă de la început, pe lângă îmbățișări și îngrijiri, și judecata, învinovățirea, îndreptarea prin rușinare, corectura fizică sau prin cuvinte care dor. Din reflex, ne tot corectăm copiii, le tot facem observații, îi dojenim, îi dăscălim. Cu cele mai bune intenții, luptăm cu natura lor, cam cu aceeași îndârjire pe care o arătăm față de noi înșine, când ne pedepsim, judecăm și învinovățim pentru viața noastră. Îți recomandăm Draga mea profesoară... La baza neacceptării stau
Pierduți în comparație. Ce se întâmplă când îi spui copilului tău () [Corola-blog/BlogPost/338236_a_339565]
-
mi-a dat curaj ... să-l felicit pentru expoziție și să schimbăm câteva vorbe. Așa am aflat cum l-a cunoscut pe Ion Hobana, fiind un fan adevărat al regretatului scriitor. Aflând despre mine că sunt din Bălăbănești m-a dojenit cu blândețe...”ce-ați făcut dom`le cu minunatele mori de vânt de pe ticma dealului din Bălăbănești“. Chiar așa! ... oare ce-am făcut cu ele ?! ... de-au rămas doar fantasme ale copilăriei la care continuăm doar să visăm! Text: Ioan
Vernisaj – Universul Imaginației () [Corola-blog/BlogPost/339976_a_341305]
-
cu copiii răsfățați se dovedește a fi adevărată în viața de toate zilele a celor ce muncesc în sectorul public și au de a face cu cererile populației. Am aflat că nu este ieșit din comun ca părinți tineri să dojenească profesorii pentru că temele sunt o presiune „inutilă”asupra celor mici. Copii au dreptul la cunoaștere, dar se pare că, din moment ce cunoașterea presupune studiu și efort, ei nu trebuie expuși la ea. Rolul profesorilor este acela de a furniza copiilor cunoștințe
Cum Statul Asistenţial a corupt Suedia () [Corola-blog/BlogPost/340014_a_341343]
-
Mai am câțiva pași! Unu, doi, trei...!... Dumnezeule, oare de unde cunosc vocea asta? E a pădurii, dar seamănă cu a mamei! Sau e a mamei, dar seamănă cu a pădurii?... Oare însemnează că mama nu a murit? Însemnează că mă dojenește? Îmi reproșează că am distrus pădurea și că am călcat Cuvântul lui Dumnezeu?... (Publicitate: „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă...!)... Stai să vezi! Da, e vocea mamei! Însemnează că trebuie să fie (și ea) pe aici, pe undeva! Și chiar
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
împartă ca pe-o pâine. Ridică-ți fruntea spre zenit Că astăzi vremea a venit S-aduni în jurul tău toți fiii Moșii, nepoții și copiii, Să le arăți ce au a face, Să le sădești în suflet pace, Să-i dojenești să se unească Dușmanii să îți izgonească Unde le-o duce dracul carte, Că neamul nostru nu-i pe moarte. Ridică-ți fruntea din țărână, Sărmană țara mea bătrână, Din prea-curate seve scoate Un Om, un vector care poate În jurul
SĂRMANĂ ȚARĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340098_a_341427]
-
absolut. Atunci când îl lovește damblaua pe fratele ei, îi ocupă casa militărește, ca să nu înstrăineze ceva din casă „stricata de Otilia“. De altfel, Aglae vedea în Otilia pe rivala principală a copiilor ei, care suflă partidele Auricăi, pe care o dojenește că nu este mai înfiptă la bărbați ca Otilia, iar indiferența băiatului ei Titi față de preocupările intelectuale o motivează cu această maximă elaborată de ea: „Cine citește prea mult, se scrântește“. Ea este atât de rea, încât își părăsește soțul
G. Călinescu: Enigma Otiliei (primul roman citadin de tip clasic și balzacian). Referat, de D. Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339505_a_340834]
-
absolut. Atunci când îl lovește damblaua pe fratele ei, îi ocupă casa militărește, ca să nu înstrăineze ceva din casă stricata de Otilia. De altfel, Aglae vedea în Otilia pe rivala principală a copiilor ei, care suflă partidele Auricăi, pe care o dojenește că nu este mai înfiptă la bărbați ca Otilia, iar indiferența băiatului ei Titi față de preocupările intelectuale o motivează cu această maximă elaborată de ea: Cine citește prea mult, se scrântește. Ea este atât de rea, încât își părăsește soțul
Bacalaureat 2014. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339479_a_340808]