613 matches
-
este automată și se stabilește pe o bază geografică sau familială, deci nealeasă. Ea este fatală și determinată a priori; aici, relațiile sunt puternice și normate, domnește ierarhia, aderarea este controlată, chiar restrictivă, iar membrii sunt mai degrabă pasivi și dominați. În cadrul unor astfel de dispozitive organizaționale, comunicarea și deschiderea către exterior sunt foarte limitate. Acest tip de comunitate se regăsește În clanuri, sate sau națiuni. Natura lor este În primul rând defensivă, ceea ce nu le Împiedică să se dovedească, la
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
ei cu natura înconjurătoare, folosirea de materiale de proveniență locală și care să-i confere un caracter de naturalețe, nefinisare, robustețe și rusticitate; uneori se poate crea un contrast între natura înconjurătoare ca element dominant și construcția propriu-zisă ca element dominat; elementelor construite este indicat să li se confere un specific etnografic local; calitatea esențială a compoziției fiind naturalețea se va prefera un stil compozițional și un gen corespunzător (de exemplu: stil natural peisager, genul pitoresc); expunerea mai directă la intemperiile
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
sau o ideologie tind să confirme o stare de discriminare sau dominare și sfîrșesc prin a exercita o presiune asupra normelor, așteptărilor și credințelor, pînă la a deveni atribute "naturale" și instrumente de cunoaștere, referințe creatoare de practici conformiste la dominați și la excluși, cît și la cei care îi stigmatizează sau persecută. La fel, sistemele de cunoștințe dezvoltate de Seekers în timpul fazei de așteptare dinaintea datei de 21 decembrie le servesc de suporturi de legitimare a comportamentului lor și de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
depersonalizare (Turner, in Doise W. [coord.], Expériences entre groupes, 1979, Paris/La Haze, Mouton/EHESS), la uniformizare și la adoptarea normelor elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă că ansamblurile dominate sînt compuse din persoane a căror identitate este omogenă și că cele dominante integrează indivizi cu personalitate diferențiată, cărora le repugnă ideea de "a face parte din...". Pe de o parte, identitatea socială este colectivă, pe de alta, este personală
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
doua desemnează o "colecție de individualități, fiecare avînd propria sa specificitate" (Lorenzi-Cioldi, 1988, pp. 33-65). În anchetele lui Lorenzi-Cioldi, bărbații aparțin mai des polului dominant și formează o colecție. Femeile se raportează, pînă astăzi, ca tendință principală, la o situație dominată și la forma de "agregat". Acest lucru antrenează totuși consecințe deosebite în relațiile dintre grupurile sexuale. Bărbatul, văzîndu-se ca fiind independent, va tinde să nu se preocupe de celălalt grup, căci nu va trăi ca "aparținînd unui ansamblu colectiv". Femeia
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
unei autoatribuiri stereotipe a faimoasei "intuiții feminine", care se sprijină totuși pe atitudini efectiv corespondente. Același context explică și alte comportamente, provenind fie de la bărbați, fie de la femei care suferă alte tipuri de disimetrii. În raporturile profesionale, femeile și bărbații dominați pot fi conduși la o cunoaștere de sine axată pe apartenența la grupul celor de același fel și o viziune a șefilor centrată pe ideea de personalizare. Mai mult, pot tinde să accepte și să integreze percepția despre ei înșiși
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Muncii, pe motiv că el reprezintă o reglementare comunistă încă nemodificată. Mai merită menționat faptul că, de vreme ce el fusese elaborat într-o perioadă în care statul era practic singurul angajator, prevederile sale erau pur și simplu inaplicabile într-o economie dominată deja de sectorul privat. În plus, un mare număr de legi și acte normative contraziceau flagrant vechiul Cod al Muncii, anulându-i prevederile. După 2001, odată cu începuturile noii tranziții destinate occidentalizării României, s-a trecut la elaborarea unui nou Cod
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe care le-a avut România în ultimele două secole au creat și au dezvoltat această separare a societății românești în mai multe societăți distincte, organizate ierarhic și conectate prin mecanisme de redistribuire care asigură îmbogățirea celei superioare pe seama celor dominate. Statului i-a revenit rolul de a înființa, de a menține în funcțiune și de a securiza aceste sisteme de redistribuire, un rol resimțit foarte puternic în anumite componente ale sale, dar niciodată în ansamblul său, și deloc analizat sau
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ale producției, ci utilizarea cât mai completă a capacităților de producție existente - desființa piața dintre unitățile de producție la un mod aproape absolut,. determinînd o deformare radicală a relației dintre piață și producție. Într-o economie capitalistă, piața este întotdeauna dominată, măcar teoretic, de către cumpărători. Această dominație nu este absolută, căci până la urmă cumpărătorii achiziționează produsele existente pe piață și, abia în al doilea rând, pot exercita presiuni pentru modificarea lor. Dar această limitare este slabă. Atât teoretic, cât și practic
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
vindicative ale demagogilor politici ai noii societăți. După acest model a fost tratată istoria socio-politică a fostei elite politice a societății comuniste, desființată de revoluția din decembrie 1989. Tineri sau bătrâni, de rangul 1, 2 sau 3 în fosta societate dominată politic de Partidul Comunist, ei au urmat biografii personale fără nici o relevanță sociologică, pentru simplul motiv că nu au mai alcătuit, ca grup, o elită. Unii dintre ei au penetrat viitoarele elite ale noii societăți, dar pentru fiecare exemplu optimist
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
forță politică venită la putere după comunism, Frontul Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu, considera privatizarea o anexă necesară și benefică pentru o economie privită drept un soi de „capitalism de stat”, fără a fi, însă, denumită în acești termeni. Dominată social și politic de combinația dintre managementul industrial și proletariatul industrial și în acord cu „viziunea” intelectualității tehnice cu privire la căile de dezvoltare economică și socială a țării, alegerea făcută imediat după prăbușirea comunismului putea fi caracterizată prin câteva trăsături definitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
1190, este considerat un punct de plecare în istoria reprezentărilor artistice ale mitului. Versiunea lui Beroul este considerată o versiune neoficială, întrucât personajele sunt prezentate ca fiind prea brutale, iar poemul prea necizelat pentru a fi considerat, într-o perioadă dominata de grijă pentru poziția în societate, politețe și frumusețe exterioară, o operă. Le roman de Tristan prezintă povestea celor doi, a cărei bază este tradiția orală, Beroul culegând poveștile transmise pe cale orală de-a lungul generațiilor. Problema care a cauzat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
secolul al XIX-lea, Pascale Casanova propunea să le numim "combative". Termenul e menit să definească literaturile naționale nu într-o unică relație cu un mare centru cultural - așa cum fac categoriile consacrate: "mici" (Kafka), "minore" (Gilles Deleuze), "semi-periferice" (Franco Moretti), "dominate" (Pascale Casanova) etc. -, ci în raporturile necesare de "vecinătate" cu multe culturi, de mărimi și tradiții variabile. Combativ 34 vrea să spună rival. Universul unei literaturi naționale nu e dominat de o unică figură tutelară, obsedantă, ci e populat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pot avea impact asupra existențelor celorlalți. Națiunea oferă limitele acestei influențe, detenta lor, deschiderea, iar nu direcția. Goethe spunea, într-un pasaj pe care avea să îl reamintească un secol mai târziu Auerbach 50, că literatura a fost dată popoarelor dominate ca să își poată explora posibilitățile de viață, să poată proiecta desfășurarea existenței pe mai multe planuri și în mai multe direcții: unei umanități limitate la condiția de subzistență, literatura i-a servit ca mijloc de îmbogățire a orizontului de viață
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o subdiviziune a evoluției universale. Istoria ei noi poate fi scrisă decât prin referire la un sistem de valori variabil, iar acest sistem de valori trebuie să fie extras din istoria însăși. O perioadă este astfel o secțiune de timp dominata de un sistem de norme, etaloane și convenții literare a căror apariție, răspândire, diversificare, integrare și dispariție pot fi urmărite. Asta nu înseamnă, desigur, că trebuie să acceptăm, ca obligatoriu pentru noi, acest sistem de norme. Noi trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
propune să privească de cealaltă parte a oglinzii platoniciene pentru a descoperi peisaje alternative. În fața istoriei învingătorilor, a supremației absolute a istoriografiei dominante, pentru a contracara doctrina oficială și instituțională, lipsește, evident, o istorie a învinșilor, o istoriografie a concepțiilor dominate, o doctrină oficioasă și alternativă. Și este logic ca ea să nu existe - ar fi contra obiceiurilor seniorilor războiului. Logica masacrului integral obligă la așa ceva. Obiectivul meu nu este să fac aici istoria acestei evicțiuni. Este un subiect (interesant) care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rând, înspre dimensiunea dominării, anga-jându-se, personal, într-o critică a sa. Obiectul asupra căruia o(rice) critică a dominării se concentrează, în mod necesar, trebuie să fie "discursul puterii, care creează și susține practicile sociale care îi controlează pe cei dominați"663. Mai concret, zice McKerrow, critica dominării se traduce într-o "critică a ideologiilor, percepute drept creații retorice"664. O dată introdus conceptul cheie de "ideologie", criticul procedează la elaborarea, în dialog cu teoreticienii clasici ai termenului, pe marginea sa. McKerrow
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de la anumite "restricții în privința cui poate vorbi, cât (se) poate spune, despre ce (se) poate vorbi și cu ce ocazie"671, care trebuie înțelese drept "reguli instituționalizate acceptate și folosite de clasa dominantă pentru a controla acțiunile discursive ale celor dominați"672. Să nu înțelegem de aici nimic în sensul vreunei presiuni sau "cenzuri evidente a ideilor opozante"673, în care s-ar angaja, în mod voluntar și deliberat, clasa socială legiuitoare. Dimpotrivă, regulile instituționalizate "conțin (un tip de - adăugirea mea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
674. Stuart Hall, de pildă, citat de McKerrow în studiul său, se referă la acest aspect în termeni extrem de elocvenți: "Concepțiile despre lume conducătoare sau dominante nu prescriu în manieră directă conținutul mental al iluziilor care, chipurile, umplu mințile claselor dominate. Însă cercul ideilor dominante acumulează, într-adevăr, puterea simbolică de cartografiere sau clasificare a lumii pe înțelesul celorlalți; clasificările respective dobândesc nu numai puterea constrângătoare a dominării asupra altor modalități de gândire, dar și autoritatea inerțială a obiceiului și instinctului
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
679, în aceeași măsură în care, am văzut, producția discursivă depinde de anumite restricționări. Prin urmare, remarcă McKerrow, participarea indivizilor la o autentică "dialectică a controlului"680, indiferent dacă acești participanți contribuie la construcția structurii sociale din poziția dominantă sau dominată, își găsește rațiunea în faptul că "subiectul este, deja, interpelat de către ideologia dominantă"681. Astfel, acțiunile orientate înspre schimbare socială, inevitabil, "vor avea tendința de a facilita menținerea puterii, mai degrabă decât înlăturarea sa"682. Locul privilegiat al "dialecticii controlului
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
orientate înspre schimbare socială, inevitabil, "vor avea tendința de a facilita menținerea puterii, mai degrabă decât înlăturarea sa"682. Locul privilegiat al "dialecticii controlului" este însuși discursul, care corelează indivizii cu clasele sociale cărora aceștia le aparțin; astfel, "dominanți sau dominați, îndeobște, pot apela la o retorică ce se adresează poporului/persoanelor în termeni de clase (sociale - adăugirea mea) cărora aceștia le aparțin"683. Însă, precizează McKerrow, actul dominării necesită un subiect, în timp ce "maniera articulării va determina modul discursiv necesar în
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se rezumă la simpla identificare a ideologiilor antinomice ce determină lupta pentru putere și dominare. Dacă așa ar sta lucrurile, potențialul schimbării sociale ar deveni cvasi-inexistent. Însă, observă McKerrow, problemele sunt mai complexe: " Există o varietate de poziții pe care dominați și dominanți, în aceeași măsură, le pot ocupa în orice moment"698. Astfel, orice analiză a discursului puterii, apreciază McKerrow, trebuie să pornească de la presupunerea că "nimic nu poate fi "luat de bun" în ce privește impactul vreunei practici discursive particulare"699
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
oferă opinii, clarifică și înfruntă problemele, comunică sentimentele, sunt hotărâți, au o exprimare scurtă și la obiect); b) supus (nu caută contact vizual, au o postură umilă, sunt buni ascultători, ascund sentimentele, nu transmit păreri, nu oferă opinii, se lasă dominați, sunt nehotărâți, se scuză permanent, se arată de acord cu punctele de vedere exprimate de ceilalți); c) agresiv (caută cu insistență contactul vizual, au o postură dominantă, nu sunt buni ascultători, ascund părerile, ascund informații, întrerup discuțiile, vor să domină
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
și ea se manifestă sub forma supunerii servile, a acceptării sclaviei. Supunerea este o atitudine pasivă, În raport cu dominația, care este o atitudine activă. Persoanele dominante au un Eu puternic, mobilizat de forțele active ale unui Supra-Eu de același tip. Persoanele dominate au un Eu slab, căruia Îi lipsesc forțele care să-l activeze, să-l dinamizeze, având un Supra-Eu inactiv. 3. Atitudinea față de obiecte și valori Această caracteristică atitudinală a Eului personal are la bază tot tendințele Supra-Eului. Ele apar sub
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]