KorAP: Find »[drukola/base=domniță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...84 >

2,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

părere de rău că nu poate oferi date mai concrete. Pesemne demult, demult... în vremurile cînd ne asupreau turcii și ne prădau țara. Și c-c-cum a fost? Zi mai repede! se rugă Nuțu. Păi cum?... Turcii au răpit-o pe domniță în timp ce tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
culmea. Eu te cred, Bărzăune, spuse Ilinca domol, cu ochii umezi. Spune mai departe! Și, ajunși acolo, turcii n-au mai știut pe unde s-o ia. Întrucît era seară, s-au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături, a luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
s-au transformat în vulturi negri, care fug de soare. For-for-formidabil! se cruci Nuțu. Așa scrie acolo, așa v-am spus și eu, încheie Bărzăunul, ca și cum s-ar fi temut să nu-l scoată cineva vinovat pe el de răpirea domniței. Toți rămaseră tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de la marginea satului. Vorbe fără nici un căpătîi! Adevărul este cu totul altul și de asta vreau să se cunoască bine de la început, pentru a nu se mai vorbi eronat. Atunci cînd Bărzăunul mi-a povestit despre descoperirea făcută de la Piatra Domniței, deci după ce s-au întors de la Peștera Liliecilor, eu nu l-am crezut de prima oară, fapt ce mi-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai povestească o dată. Ei, și pentru că m-am întîlnit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fi. Eu nu mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de onoare că nu am nici un gînd rău față de Vlad. Deci, îndată după plecarea de lîngă Piatra Domniței spre peșteră, Bărzăunul a spus la un moment dat că mai bine-ar fi dacă s-ar urca cu toții pînă-n vîrful crestei, bineînțeles nu pieptiș, ci pe o cale mult mai ocolită, pentru a vedea dacă nu cumva este vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci că am convingerea că Piatra Domniței este mult mai interesantă. Asta am vrut să spun, iar voi ați înțeles totul pe dos. Și de ce crezi tu că e așa de interesantă? Pentru că, dacă vă uitați bine acolo, aproape de vîrf, se pot vedea două deschizături legate între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
undeva. Are dreptate Băr-Băr-Bărzăunul! fu de părere Nuțu. Chiar dacă are dreptate, trase concluzia Vlad, eu zic să mergem acum la Peștera Liliecilor, pentru că acolo ne-am pornit și nu în altă parte. O să mergem altă dată și în vîrful Pietrei Domniței, unde zice Bărzăunul. Numai că eu nu cred că se poate ajunge tocmai în vîrf. Voi nu vedeți ce înălțime fantastică? Ba, începu Ilinca încet, măsurînd piatra cu ochii, eu am impresia că nu-i chiar așa de greu, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu o dată, zise Bărzăunul, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
surd de strigăte, țipete, urlete și zbierete, cum nu mai auzise nimeni decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo, în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pînă se întoarseră părinții de la combinat. Din ziua aceea însă nu mai părăsi curtea casei, deși ar fi dorit fantastic de mult să plece cu o nouă expediție la Peștera Liliecilor ori, cel mai mult și mai mult, la Piatra Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil?... Ăștia doi nu merg fără Ilinca nici dacă-i picuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fantastic de mult să plece cu o nouă expediție la Peștera Liliecilor ori, cel mai mult și mai mult, la Piatra Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil?... Ăștia doi nu merg fără Ilinca nici dacă-i picuri cu luminarea! Iar Ilinca nu vrea să mai meargă cu nimeni. I-a spus atunci, seara, cînd i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dinainte se dusese pe apa sîmbetei, lăsînd în urmă un gust amar... și un nor mic, înspre asfințit, ca o lacrimă prelinsă dintr-un ochi nevăzut... În gîndurile Bărzăunului din acele clipe își pierduse orice valoare și peștera și Piatra Domniței și pădurea și totul. Se simți iar trist și neînsemnat și lăsă capul în piept ca un învins. Zări o furnică încercînd să atace o omidă... De prima dată i-a venit chef să le omoare pe amîndouă, dar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ceva iremediabil pierdut și să-și vadă în continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o valoare... Și nu mai scoase nici o vorbă, cu toate provocările lui Virgil și Vlad, dar mai cu seamă ale Ilincăi, pînă ajunseră la Piatra Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, aruncă iar priviri lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai vorbească despre acest lucru cu cineva, se apropie de actor și-i arătă cele două ispite, șoptindu-i tainic: Nea Petrică, oare ce-or fi găurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
au mîncat foarte bine acasă... Ilinca nu voi, însă, sa primească decît cîte o fărîmă de la fiecare. Numai de la Bărzăun luă o bucată mai mare, zîmbind așa de frumos, încît fericitul pescar se trezi zburînd mai sus de vîrful Pietrei Domniței, pe un cer numai al său și al Ilincăi, unde nu mai încăpeau nici Virgil, nici Vlad, nici... nimeni. Îndată ce terminară acea gustare atît de proaspătă și de neașteptată, porniră iar cu toții, cu forțe noi și, după un urcuș destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
peșterii, Bărzăunul declarase în fața Ilincăi, în seara cînd îi dusese ziarul cu articolul, că în foarte scurtă vreme o să le arate el tuturor cine sînt adevărații descoperitori nu numai ai ciolanelor de la Peștera Liliecilor, ci și ai tezaurelor de la Piatra Domniței (pentru că Bărzăunul spera tot timpul că acolo va descoperi cea mai grozavă comoară). Optimismul Bărzăunului o bucură nespus de mult pe Ilinca și, în fața unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață de zmeură și apă rece. Unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît mai bine, la Piatra Domniței și, acolo, sus, unde se văd cele două găuri mari în stîncă, vom descoperi ceva fantastic... Pe cuvînt! Ești aiurit total! izbucni Vlad. Cum te mai poate asculta cineva? Păi, mă, Bărzăune, tu ne crezi pe noi cu creier de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Petrică Ciuraru, venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
descoperitor. Ce, voi nu mă știți pe mine?... Am eu fason de arheolog, ori de guzgan?... Am auzit că-i vorba de văzut ceva frumos și am mers. Voi nu faceți la fel?... Iar acum, de cînd am văzut Piatra Domniței și găurile acelea arătate de Bărzăun, port un ghimpe în suflet. Și mi-am zis să nu mă las pînă nu mă mai duc o dată acolo... Că Ticu ăsta al vostru a reușit să mă-mbolnăvească și pe mine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
acolo... Că Ticu ăsta al vostru a reușit să mă-mbolnăvească și pe mine de dorul umblatului. Asta-i! Și nea Petrică privi lung la fiecare, dornic să fie înțeles și, dacă se poate, ajutat să ajungă iar la Piatra Domniței. Ilinca se uită într-un anume fel la Bărzăun, apoi amîndoi la Virgil și toți trei la Vlad. Dar toate aceste priviri s-au succedat într-o fulgerare de secundă. În ochii fiecăruia fu descoperită înțelegerea necesară pentru a-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ar fi putut aștepta la așa ceva?... Cine și-ar fi putut măcar închipui că Nuțu lui Răstoacă o să se întoarcă de la mare cu 10 zile înainte de termen și că va vrea cu orice preț să meargă și el la Piatra Domniței? Dar nu participarea lui Nuțu la expediție a constituit surpriza cea mare, ci cearta formidabilă dintre el și Tomiță. Și de la ce credeți c-a pornit necazul? De la o păcătoasă de ilustrată expediată de Nuțu de la Saturn, unde avusese bilet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]