1,226 matches
-
la curte. Ce pizda mă-si, îl ai și pe ăsta la mână! Îl trimit pachet unde a înțărcat mutul iapa, dar până una alta, ar fi cazul să-i pun câteva întrebări fătălăului, tare-s curios cum dracu-i domolea sângele curvii. Cătălina îi iapă bătrână, pulă-i trebuie, nene, nu smiorcăieli monahicești! Eheeei, copii proști, copii neînțărcați, cum îi scapi din mână, se bagă în căcat până la gât. Of, Doamne! Am și eu un specimen acasă, mi-am tocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-a Întrebat sau nu cîte ceva, oricum, nu țin minte ca eu să fi scos vreun sunet. — Ți-a plăcut? m-au Întrebat amicii. — Da, am răspuns eu, dar era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să le răspundă, iar ei păreau că nu-l cred că nu știe. Ba i-au luat și robota de curier și i-au dat-o ca slujbă cu o brumă de simbrie numai lui Zahar. Bănuielile s-au mai domolit după vreo lună, iar În primăvară, odată cu plecarea hanților spre nord, văzîndu-l că nu se duce cu ei, s-au stins de tot. Și-a reluat robota de poștaș pentru toate cătunele din acel cot al rîului Obi și s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe pământ, în pietre... Și, mai ales, în inimă. Fiindcă numele lui e Iubire. Iar Iubirea cuprinde și iartă tot, fiindcă înțelege tot și mai ales pe oameni, așa cum au fost ei. Trandafirul Deșertului Se lăsase seara. Vuietul străzii se domolise încet-încet, apoi se stinsese cu totul. Se stinseseră și luminile. Doar susurul apei pe pietrele multicolore când vesel, când suav, când plin de bucurie ca un clopoțel de vacanță dăinuia în liniștea încăperii. Și chiar așa era: vacanță. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-L caută pe Domnul. Fiindcă El e Calea, Adevărul și Viața. Adică, Iubirea. Nu Mă Uita Se lăsase seara. Una câte una, se aprindeau pe boltă stelele și în ferestre luminile. Oamenii se întorceau acasă. Chiar și zarva copiilor se domolea. Ai fi spus că noaptea cobora în liniște, acolo, la poalele muntelui mai ales că răcoarea asfințitului lunecase în vale încărcată de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri lungi pe crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dar străinul mergea mai departe lângă ei și-i asculta. Când au istovit și-au terminat de povestit, răbufnind mereu către străin, de parcă le era mai ușor când strigau unul la altul și toți la străin ca și cum disperarea s-ar domoli când te porți urât cu ceilalți așa sunt oamenii mari, mi-am spus în cele din urmă au tăcut. Străinul s-a întors ușor spre mine eram aproape de tot de ei, știam că n-or să mă vadă, așa aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-ți treacă... așa... răsuflă adânc... hai, deschide ochii... așa... liniștește-te... răsuflă adânc, uite, sunt eu, sora ta... am lăsat să ardă lampa, așa cum ai vrut, uită-te, e lumină..." O strângea la piept pe sora ei, care-și mai domolise suspinele și-și venea în fire încet-încet... "Gata, gata... uite... A trecut...." O legăna lin, așa cum faci cu un copil speriat în puterea nopții... "Așa. Hai, deschide ochii și spune-mi ce-ai visat..." Cele două surori stăteau îmbrățișate, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe, râul și podul cel mare. Mergând, nu se întâlneau cu nimeni pe drum și peste tot domnea aceeași pace adâncă, de miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scufunde. * În acele zile și săptămâni lungi de iarnă grea, așa cum nu mai fusese vreodată alta, avu loc o întâmplare cumplită și stranie, despre care se vorbi multă vreme după aceea. Într-o dimineață, după ce ninsoarea și viscolul se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
călare pe la treburile lui și desigur că a trecut pe la frate-su ca să îl prevină că veniți. De când s-a pornit ninsoarea, telefonul este întrerupt, așa că nu avea altfel cum să comunice. Afară s-a făcut frumos ; ninsoarea s-a domolit, așa că veți putea să vă continuați cercetările care v-au adus până aici și despre care Dragoș mi-a suflat o vorbă astă-noapte. Dora simte nerăbdarea Ștefanei, nerăbdarea de a o vedea plecată, ieșită din casa și mai ales din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu flatările. —Mă doare. Încetează! Ascultă-mă mai departe. Mersul și mișcările mai lente îți dau distincția unei adevărate doamne pe care o iubesc, o ador, o ia în brațe și-i acoperă buzele cu o tandră sărutare. -lingușitorule, se domolește Cecilia. Era deja în luna a noua. Mamă-sa o informase amănunțit cu toate reacțiile premergătoare unei imediate nașteri pe care le-a avut și ea într-o seară după ce cinaseră. —Matei îmbracă-te că trebuie să mă duci la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând dragoste cu străini, au fost literalmente "rupte" de mădularele lor gigantești. Desigur, aceste înfiorări de spaimă nu le domolesc dorința arzătoare de a cunoaște această experiență, în mare parte datorită imaginii pline de romantism pe care o are bărbatul occidental, atent și sensibil în pat, contrastând puternic cu macho-ul egoist care este bărbatul japonez clasic. Însă japonezii, ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul pantei o obosise ori poate că vasul, explodând în albastru, era prea greu pentru mâinile ei subțiri. Nu știa încă ceea ce eu știam deja, dar avea să afle curând, în clipa următoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toată discuția pe care a avut-o cu prietenul lui. Preotul s-a gândit ce s-a gândit, după care a zis: -Ai dreptate dumneata dar și prietenul dumnitale. Într-o zi când soarele aluneca către asfințit, și razele își domoleau din intensitate, prietenii Fănică și Costică treceau prin dreptul bisericii. Amândoi cu câte o undiță în mână se duceau la undit în Bașiu la iazul lui Amarandei. Întâmplător, preotul se afla în curtea bisericii. Când i-a văzut pe cei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
camarazi executați - se bucura de tăcere drept orice răspuns. Asta Îl scotea din minți, Îi ascuțea sarcasmul și talentul, care mergeau mână-n mână, și contribuia să-i creeze noi probleme. — Patientia lenietur Princeps, Îl consolă Dómine Pérez. Răbdarea Îl domolește pe suveran. — Păi pe mine mă face să turbez, reverende părinte. Iezuitul se uita Împrejur cu un aer preocupat. Ori de câte ori vreun comesean de-al lui avea probleme, Dómine Pérez trebuia să se pună chezaș pentru el Înaintea autorității, ca om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
datorăm viața, am simțit o mișcare ceva mai Încolo, la intrarea unei case Învecinate. Ținu doar o clipă; dar o umbră se mișcase așa cum se mișcă umbrele lucrurilor neînsuflețite când printr-o minune prind viață. Astfel că, surprins, mi-am domolit nerăbdarea și am rămas nemișcat, cu toate simțurile la pândă. După câtva timp s-a mișcat din nou, și În momentul acela mi-a parvenit, din partea opusă a micii piațete, un fluierat slab părând un semnal: un refren care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apăsat pe gură. Bart se lăsă fără împotrivire în voia voluptății pe care ea era gata, din nou, să i-o ofere. Prin fereastra dinspre stradă, lumina după-amiezii se topea încet dar inexorabil, ca o flacără de lumânare care își domolește strălucirea atunci când se apropie de sfârșit. Țăndări de vis Arm simțea că se apropie un moment dificil în viața ei. Momentul, de atâtea ori amânat, când ea urma să-i aducă la cunoștință lui Bart că relația lor atât de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile. Și gloata o lăsase mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe dos alese, întărâtând iar mulțimea. Întâi a amuțit-o. „Orologiul acesta - am crezut că v-ați dat seama - nu măsoară doar timpul, așa cum fac cele pe care le știți. Iar dacă mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Spre deosebire de intelectele liber cugetătoare, pentru care orice chichiță teoretică are importanța unui turnir și semnificația unui duel, credinciosul privește dificultățile gîndirii cu seninătatea celui care intuiește că însemnătatea lor e relativă, secundară și defel indispensabilă. Un astfel de spirit va domoli intensitatea controverselor și le va netezi asperitățile conceptuale, încredințat fiind că distincțiile dintre cuvinte sunt în genere lipsite de importanță. E ca și cum, puse sub bolta principiului divin, subtilitățile speculative sunt micșorate prin fireasca lor așezare la locul cuvenit. Li se
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]