1,248 matches
-
este acum locuit de oameni. Își vedeau și ei de ale lor așa cum ne vedem noi de ale noastre, adică își construiau castele, își creșteau copiii și umblau după ale gurii cât era ziulica de mare pentru că zmeii nu-și domolesc foamea chiar așa cu una cu două. Și tocmai de la această foame nestăpânită s-a pornit gâlceava între zmei și oameni. Că, vezi bine, zmeii nu s-au mulțumit cu ceea ce au găsit în pădurile lor și au prins a
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487592067.html [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
unei fete frumoase atât de insistent asupra mea. Băieții dădeau însă zor cu plecatul, deși fetele mai aveau câte ceva de căutat și de aranjat. - Hai să mergem! zise Andrei. - Stai un pic! Uite, că era să-mi uit ceasul, îl domoli Laura. Nu prea aveam mare lucru de făcut în dimineața aceea, așa că m-am oferit să-i însoțesc la plecare până mai încolo. Am ajutat fetele să-și scoată schiurile din cabană și să le fixeze bine în picioare. Apoi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1462954262.html [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
o iubea nebunește și care îi dăruise deja două fiice, Ana și Maria, și doi fii, Dmitri și Ivan, țarul pare, pe drept cuvânt, monarhul ideal pentru poporul rus. Se zice, Anastasia avea o influență benefică asupra lui, reușind să domolească apetitul lui pentru distracții grobiene, beții, sporturi sălbatice și zgomotoase, demonstrații de forță. Dar a urmat funestul an 1553, an în care e lovit de-o boală misterioasă - delirează și are momente în care își pierde cunoștința. Istoria cu Ivan
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_mircea_1480575025.html [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
eu chiar acum plec la București ! ”, fără să cedeze rugăminților. Nici nu apucase, măcar, să-i poarte ranchiună dar s-a înveselit torturându-l, simțind cum îl joacă pe degete pe activistul de partid. Doar că, această joacă i-a domolit obida ce o avusese, rămânându-i doar să dea curs rugăminților și promisiunilor acestuia : - Te pun șef la cantină ! Vei fi supervizor, neavănd altceva de făcut decât să supraveghezi totul pentru ca să nu se mai fure ! De mâine ești șef ! S-
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1481632921.html [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
toate celelalte privințe i se poate dovedi de un mare și real folos, ușurându-i viața, înlăturându-i greutățile care se ivesc atât în afara casei, cât și pe plan domestic, în fiecare zi. Astfel, asemeni unui cârmaci iscusit, ea îi domolește furtunile lăuntrice prin înțelepciunea ei specifică, iar prin înțelegerea pe care i-o arată, îl înconjoară cu o adâncă alinare.” (Bărbatul și Femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur. Trad. din lb. engleză de Luminițe Irina Niculescu. Ed. Sofia
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
mult spre societate”, scrie premierul Cioloș. „Unele partide nu par să fi mers pe această cale. Acest an de guvernare excepțională, independentă politic, a fost pentru ele doar o formă de a trage de timp, pentru a lăsa să se domolească energiile descătușate de #Colectiv. În esență, modul lor de a se raporta la oameni, la alegători, a rămas același. Am dorit să arătăm că România se poate guverna și altfel - cu onestitate, corectitudine, integritate. Eu cred că în România poate
100 de zile ale schimbării: 10 principii ale unei guvernări pentru cetățeni by https://republica.ro/s-a-lansat-zplatforma-ciolos-romania-100-de-zile-ale-schimbarii-10-principii-ale-unei-guvernari-pentru [Corola-blog/BlogPost/338764_a_340093]
-
pariul de a te contopi și re-re-trăi miracolul recreației unei lumi pe care o visăm/imaginăm în sublimul estetic/literar. Singurul posibil. În „nuvele”, autorul se detașează de lumea din „aduceri aminte”: amintire, retăire, spovedanie, mai mult decît simpla visare, domolind o suferință „dureros de dulce”. În pierdere sau în cîștig atunci cînd se instalează în „prezentul perpetuu”. Într-o realitate ce se refuză magiei visului „manipulat”. Lumea din nuvele vine spre tine cam așa precum este și tu profiți de
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496513687.html [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
lui, din sat. Toți cu capul în pământ... priveau parcă vinovați de neputință sau reavoință, pe sub sprâncene. Natura umană, te vinde și te cumpără într-un soi de complicitate cu forțele răului numaidecât ! Tatăl ei simțind pericolul, încercă să-i domolească, să câștige timp „Stați , măi oameni , cu Dumnezeu, nu vă pierdeți cu firea!„ Acum, când soarele părea a tămădui tristeți sau îndoieli , iar pârâul parcă abia zămislit, își șerpuia visele sclipind în razele fierbinți , peste pietricele argintii și verzi , ca
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1487666922.html [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
Mă întorc și zăresc o căruță gonind la vale cu un om șezând pe lavița din față. Când s-a apropiat, l-am recunoscut pe nea Macovei care tocmai smuci cât putu hățurile calului, reușind astfel, cu mare greutate, să domolească goana aceea. - Unde mergi, Mariane?... - Plec la oraș! - La oraș? Prrr!... Urcă-te aici lângă mine!... N-am încotro, arunc valiza în căruță și reușesc să mă cațăr de coșul căruței. Văzându-mă lângă el, zgâlțâit din toate încheieturile în
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1470040538.html [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
în obraz cu ochii aprinși de ciudă. Știau însă că lucrurile nu stăteau tocmai așa, altfel n-ar mai fi colindat prin câteva orașe înainte ca să le pice lor pe cap. Plecând în pripă, în pofida încercării amândurora de a-l domoli, Sigi trântise ușa în urma lui, de li se zguduiseră pereții. Peste vreo trei săptămâni primise scrisoare de la Berni, acesta îi cerea pe un ton aspru socoteală pentru felul cum se purtase cu fiul său, că băiatul se bazase pe faptul
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
părul bogat, revărsat pe ceafă, cu fața aprinsă de furie, ieșise numai în cămașă afară și i se proțăpise înainte. Respirând precipitat, șuvoaie de aburi îi ieșeau prin gura întredeschisă. Tatăl lui, pirpiriu și gârbovit îndărătul său, căuta să-l domolească. Îi vorbea în dialect șvăbesc, cum obișnuia, probabil, față de alții, când nu voia să fie înțeles. Mai taci odată! se răstise la el fiul, făcându-l să-și înghită cuvintele. Ce cauți la poarta mea? i se adresase apoi lui
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
o nevoie de „Indulgențe” de Ev Mediu bigot. Sonetele din „101 sonete” se tânguie mistic, cu ison de toacă, în vecernii de seară, cu incantații de laic agnostic, școlit în amfiteatre puritane, cu o morală de paradă, de poet introvertit domolit doar de lecturi de calitate: „în sfera vederii vremea se-nclină / în pomul cunoașterii toamna cântă / prin cuvinte flux magnetic se-avântă / hrană pentru spirit lumină lină” („Axiome sacre”, sonetul 90, pag. 93). Meditația personală, de-o noblețe plastică, pliată
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/dumitru_anghel_1427175081.html [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
văile necazurilor, așa decurge viața omului duhovnicesc; dar ea înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Cu alte cuvinte, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1455776943.html [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
nerăbdător. De ce dai cu pumnii? De ce nu dai cu capul? Chiar așa! De ce nu dai cu capul?... Hai, dă cu capul, îl tot îndemna pe clientul vizibil descumpănit din pricina insistențelor celuilalt. Dumneata, singur? mă întrebase Cucaras, după ce gălăgia se mai domolise. Singur, spusesem. Fac un fel de tratament. Aerosolii, mai cu seamă, îmi priesc. Numai că acum inspirăm mai degrabă praf ... E cald, prea cald, repetase, ca un laitmotiv al dialogului nostru, Cucaras. Ceva e pe cale să se întâmple. Iar Lolitei
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
zada, ridică precum o vulpiță nările fremătânde și izbucni: -Taman la țanc, Nicole! Hai să punem colea ce ne-aduse Măriuța! Vecina Măriuța privise printre blănile gardului cât privise, apoi îndrăznise să prezinte merindea pentru cină, văzând că vorba se domolise la Doamna Nicole. Așternu dinaintea fiecăreia câte o strachină de Hurezu, linguri și furculițe pentru câte eram, iar în mijoc așeză un castron cu saramură de pui garnisită cu ardei roșii copți. Deoparte și de alta felului puse în așteptare
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469337107.html [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
Am dorit să accentuez sau să atrag atenția asupra unor evenimente reale din viața mea și să înlătur o posibilă repetare a experiențelor nefaste. Meseria scrisului, ca atare, m-a ținut într-o dilemă existențială. Cuvintele lui Eminescu mi-au domolit entuziasmul: „Scriu, scriu de meserie, scrie-mi-ar numele ... să-mi scrie!” M-am apropiat de scris cu precauție și cu teamă. Într-o perioadă, asupra căreia nu vreau să mă opresc acum, am fost, chiar, „ajutat” să stau departe
I REMEMBER ... de ION CATRINA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Ion_catrina_taina_scrisului_i_remem_ion_catrina_1344298684.html [Corola-blog/BlogPost/340877_a_342206]
-
clepsidrele de gheață ale timpului, lăsând flacăra vie a culorii inimii să dăruie oceanului, bucuria răsăritului, acolo unde nici umbrele pașilor nu ating creasta vibrației. statuia surâde. încă o atingere de vis neîmplinit. mai taci! nu mai striga la pietre! domolește-le freamătul și așterne-le în cruce. mulțumite de dar, te vor înfășura în gheața pumnilor strânși în uitare, pentru încă o veșnicie. atingi cuvintele în vârstele nescrise umanului pe filele furate din spirala verdelui. te cerți cu trunchiurile copacilor
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
limpezesc încercănările și încrâncenările, dau binețe și înseninează cerul acoperit de nori al sufletelor și inimilor închise, aduc o rază de lumină blajină rispind cu încetul ungherele nestăpânite și insondabile ale răului, neputinței, neascultării, nestatorniciei, mângâindu-le spre a-și domoli instinctele necugetate, gregare, pentru a-și băga în teacă sau în tolbă sabiile sau săgețile otrăvite care priciuniesc răul fiecăruia în parte, comunității în toată cuprinderea ei. Azi, “poporul”, cum le place să li se spună indienilor Navajos, ocupă o
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos.html [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului FLAUT Suspină sunetele stinse-n seară Și cântecu-și începe iarăși zborul, Zorit, cum e, spre zarea sa, izvorul, Iar infinitul, ce-ar putea să-i ceară ? Poate-un răgaz, să-și domolească dorul, Să scape din a timpului grea gheară, Uitarea se transformă într-o fiară, Ce vrea să-i stingă, dragostei, fiorul. Eu n-aș putea decât să te mai laud, Că ți-am călcat atâta după pași, Dar tot te
FLAUT de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1464883547.html [Corola-blog/BlogPost/378810_a_380139]
-
din România să primească Nobelul pentru literatură, și ea a scris la fel ca el, poezie și proză roză. Argument lui, nu are decât să o ia din loc. Nu-l ținem legat de stâna noastră. Nu pleacă, s-a domolit, a lăsat capul în jos, pare dărâmat, deprimat. Mi se face milă de el, încerc din nou, ești cal bătrân, pardon matur, știi cum merg treburile în literatură, cum vă mâncați pe Dâmbovița, așa-i peste tot și nu te
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_florea_un_nobel_pentru_calul_corneliu_florea_1351751247.html [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
de pe haine, pe prispă, apoi am pășit îmbujorați în căldura camerei, ce ne-a învăluit în parfum de brad și aromele ispititoare ale bunătăților gătite, cu dragoste și pricepere, de bunicuța Petra, așezate cuminți pe plita în care focul se domolise. - Sărut mâna, bunicuțo! Ai văzut că ninge? - Da, cum nu...Am văzut când am dus de împărțeală, Mariei lui Ștefan Tistu și babei Constandina a lui Țâțâvară, câte o strachină cu ciorbă și o bucățică de pește prăjit. Câțiva fulgi
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1418899837.html [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
mare năduf să se strecoare după ce a fluturat de câteva ori peste ei primejdia repatrierii”. (pag. 115) Urmând firul vieții autorului, aflăm că dupa 17 ani, a reușit să ajungă acasă în Basarabia, în Cotiugenii Mari, în vizită ca să-și domolească setea năpraznică a dorului de locurile știute și mai ales de cei dragi din familie rămași în bătaia focului. Aici constată cu tristețe schimbările aduse de "politica țaristă de asimilare și deznaționalizare, masiva dizlocare demografică voluntară prin plecarea în Romania
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_vasile_guja_un_autor_iesit_din_comun_none_1327658115.html [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
mireasă Șoapte zăpăcite și pâraie de vorbe Clevetiri, vorbărie sub soare, demult la Sfinții Împărați, biserica veche pe calea dintre gară și centru Alerga aerian, valuri sub zmeie într-un vis răsuflat despre Julia May Spre toamnă, când vânătoarea se domolește - soarele și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
24 ianuarie 2014. Plouă cu țârâita dintr-un nor imens plumburiu. Monoton. Iritant. Stropi rebeli îți intră-n ochi, se lipesc de obraji, de buze. De parcă plouă cu lacrimile tale. Dacă închizi umbrela, se întețește ploaia. Dacă o deschizi, se domolește... Oricât te-ai feri, ești „stropită”, dar dacă iei un taxi, degeaba te mai duci la serviciu, că dai cât nu „iai”... Parcă nu se mai termină toamna asta... Intră în tine, devine stare de spirit... Mă ascund cât pot
MIRELA BORCHIN by http://confluente.ro/articole/mirela_borchin/canal [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Citește mai mult Plouă cu țârâita dintr-un nor imens plumburiu. Monoton. Iritant. Stropi rebeli îți intră-n ochi, se lipesc de obraji, de buze. De parcă plouă cu lacrimile tale. Dacă închizi umbrela, se întețește ploaia. Dacă o deschizi, se domolește... Oricât te-ai feri, ești „stropită”, dar dacă iei un taxi, degeaba te mai duci la serviciu, că dai cât nu „iai”... Parcă nu se mai termină toamna asta... Intră în tine, devine stare de spirit... Mă ascund cât pot
MIRELA BORCHIN by http://confluente.ro/articole/mirela_borchin/canal [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]