232 matches
-
castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarōzaemon și Nishi Kyūsuke, erau toți ostași, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintr-o dată din mâini. În sufletul său se amestecau teama și emoția, ca și cum ar fi plecat într-o bătălie. „Ia te uită... să construiască el Stăpânul așa o corabie!” Ca simplu ostaș, samuraiul îl văzuse pe Stăpânul care locuia în donjonul castelului doar de câteva ori și atunci, de departe. Stăpânul se afla întotdeauna departe, acolo unde nu-l putea ajunge nimeni. Cu toate acestea, în clipa când dădu cu ochii de galion, samuraiul simți cum i se întipărește adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună un cuvânt. Aveau aceeași Înălțime. Dar pletele castanii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului... Domeniul e o ruină, nelocuibil; a rămas întreg numai donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului. A adus pe cineva, un fel de uite-l-nu-e, încercând, astfel, să abată atenția oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină. „Molima de acolo se trage!” va zice și va îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu au apărut, vreodată, două umbre. Pândesc de la începutul Carnavalului. Și nici nu am observat pe cineva intrând ori ieșind. Masca a folosit, probabil, un drum subteran, există câteva refugii. Unul, se zice, ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aș fi fost purtătorul măștii. Putea să mi se întâmple ceva rău. Probabil că i s-a întâmplat necunoscutului, nu a mai apărut în serile următoare. A luat o altă înfățișare sau, poate, nu a mai venit. Azi-noapte, lumina, în donjon, a fost aprinsă... Nu exclud totuși posibilitatea infimă a unei confuzii privind identitatea Măștii. M-am obișnuit să construiesc scenarii, e îndeletnicirea mea, de fapt. Cel mai bine ar fi să părăsesc Stațiunea, am intrat într-un joc periculos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că Șeful Gărzilor Reunite e dator să asigure celor din donjon protecție. Acesta a înțeles supraveghere. Străjile instalate mai mult iscodesc înăuntru decât în afară... Un necunoscut, care s-a recomandat drept mesager al Castelanului, i-a solicitat Magistratului o întrevedere de un sfert de ceas. „E bine că sunt căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se va proclama Republica. A invadatorului, când vom face parte din Imperiu. Ne creăm dușmani pe măsură. A coborât o toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră, înviase! Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cam așa ar fi, în rezumat, povestea despre Castelan, spusă de către străin Romancierului, singurul ascultător, și repovestită de acesta în dreapta și-n stânga, reluată și amplificată de către fiecare nou ascultător-repovestitor. Acum e cunoscută în toată Stațiunea. Locuitorii știu că, în donjon, un ins, infinit mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere deplină asupra metalelor și ființelor; nimic nu i se poate împotrivi, Stațiunea e în stăpânirea sa: Magistratul din cauza acestuia își pierduse scaunul - nu renunțase de bunăvoie - și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul, de la distanță. E un joc încurcat acolo; Magistratul e cel mai interesat să circule o astfel de istorie. Dacă prinde - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deține știința producerii și a folosirii pietrei filozofale. În afara transformării metalelor vulgare în aur, aceasta mai asigură și o viață nesfârșită, deplasarea instantanee în orice mediu și invizibilitatea posesorului, la dorință. Fulgerarea adversarului. Castelanul nici nu a părăsit Domeniul; din donjon, nevăzut, urmărește totul. Așa stau lucrurile, dar oamenii cred că el vine în Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toată suflarea Stațiunii. Un fel de carnaval. Torțe, băutură, cântece, bâte, lanțuri, bătrâni, copii lăsați de capul lor, femei ciufulite. O așteptare veselă. Toată lumea cu gândul la Piatra Filozofală, câte una pentru fiecare familie. Se vorbea de o împărțeală, în donjon erau câteva mii. Nici un Eldorado nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu meșteri străini, acum își aminteau bătrânii o seamă de povești auzite, demult, de la alți bătrâni. După înmormântarea celor înecați - o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în șapte ani. Dacă vrei, poți să o închei în două luni; într-o lună, mâine. În mod excepțional, azi; în câteva ore. Deții controlul situației: îl reinstaurezi, rapid, pe Magistrat, reapare Castelanul - în același capitol -, apoi îl distrugi cu donjon cu tot, faci să patruleze pe străzi gărzi înarmate, dublezi simbriile angajaților de la Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella - împăcând morala cu păcatul -, redeschizi Teatrul și îl numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
convins că prezența în persoană a seniorului său avea să garanteze o victorie monumentală. „CAP DE KUMQUAT!“ Cetatea Azuchi devenise centrul efervescent al unei noi culturi. Cetățeni cu îmbrăcămintea viu colorată îi populau străzile, iar strălucirile aurii și albastre ale donjonului de la castel păreau brodate cu verdele frunzelor proaspete de primăvară. Nici că s-ar fi putut să existe condiții mai diferite decât acelea din apus. În Luna a Cincea, pe când Hideyoshi și oamenii săi trudiseră zi și noapte în mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru să se înalțe spre un cer negru precum cerneala. Își imagină că delfinii aurii care împodobeau acoperișul scânteiau mai tare în acea noapte ploioasă, radiind în întuneric. Reflectată în lac, marea de lumini a clădirii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a corelațiilor invizibile. E contra Music-hallului fiind contra confusiei genurilor și a teatrului decorativ. Scopul: Synopsia scenică practicată de Greci și de Ev-mediul creștin”. La rubrica de „Note, cărți și reviste” a nr. 60, o semnalare a revistei franceze Le Donjon din Lyon indică o „întîlnire” de preocupări dramatice cu Contimporanul: „Teatrul de avantgardă al mișcării lyoneze ne trimite programul întîiului lui spectacol. S’a jucat: Les Femmes que font refondre leurs maris adaptare de Pierre Laurent; La Baraque Pathétique de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întâmplă, la cererea sa, într-o zi de vineri, chiar după rugăciunea de la amiază. Rămase închis în camera sa până în vinerea următoare. Se duse atunci la tribunele de la Așrafiah, puse să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea. Ionescu râse. ― Sînteți pe aproape. Nebănuit de aproape... ― Fără îndoială. Nu mă înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebun", adăugă după o pauză, cu aerul că-și amintise de o întîmplare îndepărtată. Îi vorbi cu lux de amănunte, ca o autoritate în acest domeniu, despre regii-vrăjitori, cum au fost Henri al III-lea, care se retrăgea într-un donjon al castelului pentru operațiile necurate, și mama sa, Caterina de Medicis, precum și despre papii-vrăjitori. "Au existat și papi-vrăjitori?" s-a mirat Julius, neîncrezător. Doctorul Luca se înflăcărase și aproape urla de entuziasm. "Papa Leon, în secolul al V-lea, papa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]