254 matches
-
o ecuație în care, deși îți sunt date toate datele, nu poți determina, cu niciun chip, rezultatul bun. Și totuși, cu siguranță că trebuie să mai fie un mijloc de desăvârșire; știu bine asta. Stă pitit pe undeva, la loc dosnic, pentru a nu fi observat de nimeni, căci, dacă toți oamenii s-ar înfrupta din el cu lăcomia întreagă, de care sunt în stare, toată suferința și amărăciunea acestei lumi ar deveni doar o amintire îndepărtată. Eu, însă, n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am fost nevoit să conlucrez câtă vreme am practicat-o. Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania lor, am pus ochii pe un ungher mai dosnic, unde - credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
supus, pentru dobândirea acestui serviciu, se dovedise a fi prea greu, pentru puterea tânărului de a-l trece la acel moment. Renunță. După puțină vreme, izbuti, totuși, să intre în slujba statului, lucrând ca un simplu funcționar într-un birouaș dosnic, învechit și strâmt, înconjurat din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-și da seama repede de lucrul acesta atât de important pentru liniștea lui, încât nu pregetă deloc a-i asculta îndemnul și a-l aplica numaidecât. Se întâmplă, de multe ori, ca unele gânduri să rămână bine ascunse la loc dosnic în noi îndelungă vreme, numai pentru ca, la momentul potrivit, cu mare forță să iasă în întregime la iveală, într-o răbufnire neașteptată, ce te face să tentrebi dacă nu cumva Îl ai pe Dumnezeu în tine! Întocmai așa, ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vrut atunci, aș fi putut face orice cu dânsa. Dar redevenisem același pe care-l cunoscuse ea odinioară, nesigur de sentimentele mele, ezitând, voind să amân orice hotărâre definitivă. Încet, am coborît-o în stradă. Acolo i-am surprins o privire dosnică, parcă frica să n-o vadă cineva. Încă de câteva ori: Nu mă lăsa!" Apoi a oprit un automobil. - Acum cu automobilul!Și iarăși un răspuns din acele care-i caracterizau toate slăbiciunile: - Nu-i nimic. Acum el plătește! ...Suflețel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te-ai deprins, și apoi brusc reaparîn minte cu aceeași intensitate. De pildă, acum îmi închipui cum ți-ai scos rochia. ciorapii, cămașa. În ce cameră, în ce stradă? Nu îndrăznesc să te întreb niciodată. Desigur, intr-un colț mai dosnic, căci pe străzile principale vă temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întîlnesc. Dar când întîmplător mă aflam într-un loc mai singuratic, pe lângă gară îndeosebi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne facă jocul, venind la festivitatea de azi. Apoi, deși m-ai instruit să plec cu câțiva soldați pentru a-i întinde o ambuscadă, a doua dumitale greșeală a fost că ai omis să trimiți oameni care să păzească drumurile dosnice. — Neghiobule! Ți-am dat ordinele și le-am spus celorlalți generali să-ți urmeze instrucțiunile numai fiindcă am avut încredere că n-aveai să scapi din vedere asemenea lucruri. Iar tu ai nesimțirea de a spune că din vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăteau lucrurile, fusese ales, pe neașteptate, din armata provinciei Ise pentru acest scop și i se ordonase să se întoarcă la propriul lui castel. — Cheamă-l pe comandantul Bâtlanilor Albaștri, îi ordonă Shonyu unui ajutor. Într-o vale din spatele intrării dosnice a castelului se afla o adunătură de colibe care le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, în vârstă cam de douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare dată când apărea o problemă, porneau în goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de bâtlani albaștri luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se înclină înaintea lui Shonyu, în grădina interioară. Apoi, Shonyu primi sabia înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mamei când purta ciorapi bej de iarnă. Dar ea nu purta ciorapi. Era chiar culoarea ei. Nestor nu mai voia să intre în niciun magazin de confecții, dar nu putea refuza s-o însoțească pe mama când aceasta alegea uși dosnice și îl trăgea după ea zâmbindu-i încurajator, în timp ce el simțea în ființa sa înfiripându-se o voință prea firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și piciorul zidurilor dosnice de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și se oprea chiar lângă tribuna acoperită, pe un loc special îngrădit, unde aproape că nu ajungea soarele. De la înălțimea terasamentului liniei moarte, Rareș, ghemuit sus pe tampon, putea desluși afișul lipit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața oglinzii, admirându-și corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de stat, brunetă, înfloritoare și surâzătoare, cu șorțuleț și cu bonețică, își vârî pentru câteva clipe căpșorul cârlionțat pe o ușiță dosnică, pentru a întreba dacă mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu simțul oportunității. Din respect pentru șeful cel mare, nimeni nu se atinsese încă de mâncare. Doar o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comunei, despre care vicepreședintele Girolteanu îi dăduse asigurări că avea să fie principala sa activitate, ceea ce se adeveri într-o anumită măsură. Vreme de multe săptămâni el nu făcu decât să stea la masa lui de lucru din mica încăpere dosnică a sfatului și să aducă la zi evidențele contabile ținute până atunci deficitar din toate punctele de vedere de către diverși amploiați ocazionali. Mai târziu, când activitatea de la birou se dovedi insuficientă, începu să verifice gestiunea fiecărui magazin al cooperativei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prudent? Ei pe dracu’! Cine crezi că ar avea tupeu să îți reproșeze că exact în clipele cînd erai așteptat acolo, în primele rînduri, matale ți-ai luat coada între picioare și te-ai pitit prin cine știe ce cotloane și locuri dosnice? Punctul numărul unu de observație, nenicule, bineînțeles că ne-am gîndit la toate, deci și la amănuntul ăsta. Simte că este împins de la spate, aproape luat pe sus, ești pe mîini bune, aude din nou aceleași voci, ia uite, băieții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă întrebam ce o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcură cu un revolver miniatural, de damă, placat cu fildeș, dar cu care n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacă pachidermul s-ar fi lipit cu țeasta de țeava lui. La o legație capitalistă, în interiorul căreia se infiltrară escaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grădina Ioanid, Regele căzu doar peste muniție răzlețită, fără armă și-o veche pereche de pistoale de duel, piese de muzeu, cu care nimeni nu mai avusese curiozitatea să se împuște în ultimii 200 de ani. Căutară să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit fața de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine în cabană, urmărind cum șerpii lingeau niște picături de sânge de pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
caz grav de sindrom Ierusalim. Expresia se referea la o problemă de sănătate recunoscută, fiind folosită de psihiatri pentru a-i descrie pe acei oameni cărora orașul sfânt le luase mințile. Puteai să-i vezi de pe Via Dolorosa până pe străzile dosnice ale Cartierului Evreiesc, de obicei bărbați tineri - cu bărbile, sandalele și ochii sălbatici, scrutători, ai celor convinși că pot auzi vocile îngerilor. Ben-Ari nu luă în seamă această remarcă; nu era momentul să apere fanatismul religios. Pot să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aflată în spatele tejghelei, care dădea, presupunea Mahmud, spre un depozit. Toți marii contrabandiști lucrau așa: în față se vindeau mărunțișuri, adevărata afacere fiind ascunsă în spate. Își strânse în grabă colecția și se ridică. Merseră în șir indian prin camera dosnică în care se găseau niște cutii de carton și două suluri uriașe de bandă adezivă. Acolo era, cu siguranță, locul în care se găsea comoara. Dar cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Afif Aweida. Intră cu băgare de seamă, urmată de Nabil, care bătu palma cu un tânăr ce stătea în spatele unei tejghele. Îl auzi pe Nabil pronunțând cuvântul „americancă“ și-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică, un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un pulover cu guler în formă de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
negru în mâini. Când îi puse mâinile pe ceafă, fața lui aflându-se la doar câțiva centimetri de a ei, Maggie avu o revelație îngrozitoare. Acesta era bărbatul care o atacase la câteva sute de metri de aici, pe străzile dosnice ale pieței. Și pe când era legată strâns la ochi și totul se cufunda în întuneric, înțelese că era ca și moartă. Simți un ghiont în mijlocul spatelui și se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]