234 matches
-
un zid între rege și țară. Nu de acum, ci de doi ani am făcut să se audă un strigăt de prevestire. El nu a fost ascultat. Acum târgul s-a încheiat între guvern și misiții care pândesc la ușile dosnice; el s-a încheiat primejduind existența, însăși a țării și a monarhiei. Dar acest guvern s-a făcut, în același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el este primit cu
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
după zeci de ani, un fost coleg de acolo, dl. Marin Toma, are o amintire vie despre comandorul Vizanty, un om luminos în mijlocul unui decor apăsător. Șantierul Gălățui, în plin Bărăgan, toamna lui 1970: "Aici, noul loc de muncă, destul de dosnic și insalubru, vizavi de colonia de deținuți de drept comun, completa un tablou destul de trist, mai ales, cred eu, pentru cei câțiva foști deținuți politici eliberați de regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej, a căror amintire deosebit de plăcută, iată, peste ani și ani
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu aceștia s-au mai așezat și țărani veniți din diferite părți ale țării din cauza greutății birurilor boierești sau de frica turcilor. Aceștia s-au așezat mai ales în partea de est a comunei Provița de Jos, fiind locuri mai dosnice, în satul Piatra. Potrivit unui document din „Arhivele Statului București” se dă o sentință judecătorească în 1852, prin care se stabileau hotarele moșiei Provița astfel: - spre sud - moșia Drăgăneasa, propietatea răposatei monahii Ansieta Negreasca și cu moșia Piatra, aflată în
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
dezertate, coagulându-și ființarea în amuțirea oricărei rumori care ar mai aminti de realitatea vreunui loc. Semnul pe care îl fac imaginile nu numai că semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care îl fac imaginile nu numai că semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce înfloresc imaginea în care ele nu mai sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceva mai obosit și ziua a fost grea, meșterul a observat că am ceva, că nu sunt într-ale mele. Am mers la o farmacie și mi s-a dat un fel de doctorie grețoasă. Apoi, pe drumuri ocolite și dosnice, am luat calea întoarsă spre casă, drum de trei-patru kilometri. Febra ajunsese al culme și picioarele nu mă mai ajutau, drumul din apropierea casei l-am făcut aproape târându-mă. Ajuns la ușă, mi-am pierdut cunoștința și mai târziu, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o deschide un călugăr și intri tot Într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic În care se Întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor În peșteri și În catacombe. Și În aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică romano catolică. Se oficiază Sfânta Liturghie. Sunt icoane multe și frumoase și bănci pentru toți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și mergem mai departe. Grădina Ghetsimani (Grădina Durerii) Eu i-aș spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Țarina Olarului, se zice. Mormintele sunt până la intrarea În cetate, În oraș. Iar de cealaltă parte a pârâului vezi grădini de măslini și mănăstiri cu biserici. În Valea Cedrilor s-a spânzurat și Iuda. Așa se spune. La un loc dosnic a făcut-o. Biserica Maria-Magdalena Aproape de Grădina Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserica acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre Înălțate către Cer spărgând văzduhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de un „mujic obscur“, de un „erotoman mistic, fiul diavolului“, de un „bandit“, popa Rasputin. Am intrat, așadar, În război, fără să vreau, pe poarta cea mai dosnică, fiindcă așa hotărâse (câte pricini neînsemnate, ar spune La Rochefoucauld, zac adesea la temelia evenimentelor decisive) subofițerul de administrație, cretin și spânatec, Bebe reche, de la biroul Mobilizări al regimentului, omul abia cu noscut de mine și căruia i s-ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inconfort, la munte sau la mare, În plin farmecul naturii sau la un colț Întunecos de stradă, oriunde, doamna mea, dar altfel de cum este acasă sau de cum Îți oferă amantul dubios și fără imaginație - care vă târăște, prostite, prin hotele dosnice cu dormeuzele poluate și cu noptierele duh nind [...]. O manieră, de pildă, ca a acelei ilustre a noastră prietenă, călătoare mistică și pasionată printre „ciobanii de la munte cu ștoagăru până n ghenunche“, cu cioarecii lăsați până din jos de buric
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva din afară, cum era Dorel Moțoc și Butnaru Leandru, cărora le plăceau fiorii aventurii. Cunoșteam toate intrările dosnice la unele cinematografe cât și la Casa Populară și devenise un titlu de glorie să pătrundem prin cele mai bine păzite și fiecare se lăuda cu performanțele lui. De obicei mergeam la spectacolele de seară. La Casa Populară, trebuia sărit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
decât prieten prefăcut”, refuzându i astfel mâna întinsă și pretinsa prietenie... Ies pe coridor, așteptând apariția secretarului de partid. În drum spre casă, acesta îmi obiectează că n-am acceptat împăcarea, că ulterior puteam să-l duc la o cârciumă dosnică să-l îmbăt și să-l bat pentru tot ce-mi făcuse până atunci. Răspund secretarului că eu nu pot să-l bat și că îl las în plata Domnului, care nu doarme!... În anul următor moare și tata. Omul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică la un capăt și șirurile de scaune dispuse de-a curmezișul, cu pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o deschide un călugăr și intri tot într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic în care se întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor în peșteri și în catacombe. Și în aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică româno - catolică. Se oficiază Sfântă Liturghie. Sunt icoane multe și frumoase și bănci pentru toți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și mergem mai departe. Grădină Ghetsimani (Grădină Durerii) Eu i-aș spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Țarina Olarului, se zice. Mormintele sunt până la intrarea în cetate, în oraș. Iar de cealaltă parte a pârâului vezi grădini de măslini și mănăstiri cu biserici. în Valea Cedrilor s-a spânzurat și Iuda. Așa se spune. La un loc dosnic a făcut-o. Biserică Maria-Magdalena Aproape de Grădină Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserică acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre înălțate către Cer spărgând văzduhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
zile frustrante (America ecologică, izolată în liniște de monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un feribot de la capătul lui Battery
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
scăpa de calvarul ce-l înduram de atâta vreme și secretarul general al partidului, pornit pe alte orbite, ne va lăsa să ne descurcăm singuri, cum o făceam mereu. Deodată, ca o furtună pornită din senin, trecând printr-o intrare dosnică, apăru în mare viteză o mașină singură. Până când cei mari aflați în pavilion să se dezmeticească, președintele republicii, urmat de un ofițer de Securitate, se afla în incinta expoziției. Nu primire cu pompă, nu urale, nu avangarda și ariergarda de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Drumul Taberei, un alt record de lungime și de așteptare. O anume decență ori poate pur și simplu rușinea față de oaspeți i-a făcut pe milițieni să organizeze șirurile tovărășești (așa se cheamă, la noi, cozile, pe străzi cât mai dosnice (în spatele Casei Scânteii, de exemplu) pentru cei care așteptau la Miorița, astfel ca oaspeții să nu vadă, dar mai ales pentru ca Securitatea lui Ceaușescu să fie asigurată. După plecarea celor doi, serviciile specializate ale Securității, prin cozile lor de topor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de calomniile unui dușman lipsit de omenie și scrupule. Acest om vijelios ca un Arhanghel, curat și iertător ca Sfântul Francisc, a fost prea mare ca să-l încapă epoca de pigmei a vremii lui. Fariseii moderni, ucigâdu-l, au căutat tainițe dosnice ca să-l ascundă. Cu toate acestea legionarii nul cred mort și-l trăiesc aievea în sufletul lor. Pe el îl invocă în cântece, pornesc la luptă și mor cu numele său pe buze. De la începuturile de adolescență ale Căpitanului din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
gâtul tovarășului și a prietenului său Ion Chetrariu. O dată cu întâia sa operație de curățire a societății de un criminal, spăimântător, Gavril țiganul își recăpătă o libertate relativă, prin faptul că îi fu îngăduit să locuiască în oraș, într-o uliță dosnică din apropierea Criminalului, astăzi strada Fătu, însă cu condiția de a nu părăsi nici o clipă Iașul și a fi gata oricând i s-ar cere concursul său. I se dădu leafă și uniformă pentru zilele de operație și pentru zile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]