227 matches
-
tomul de 1000 de pagini rămas multă vreme cel mai complet dicționar al limbii române. Geniul era absent. Și aceasta e o stare de fapt caracteristică. Înainte de a fi obiectul unei descrieri informate și nuanțate, ideea a funcționat ca o doxă inspirând actorii periferiei culturale, pe cei situați în margini, acolo unde mahalaua se întâlnește cu aproximațiile și semidoctismul. Era ceva în descoperirea lui care se adresa direct celor nesiguri pe resursele lor, poeților "repetenți". Geniul nu era făcut să îi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contribui la apariția scriitorilor (cum e structura corpului social și reprezentările demografice), după cum există realități care pot participa la îmbogățirea corpusului de opere (cum e limba sau cultura vestigiilor). În al doilea rând, realitățile naționale devin "vizibile" în funcție de doctrinele și doxa aflate în circulație. Populația țării poate fi angajată în literatură în funcție de ideologia sacralizării individului sau în funcție de ideologia revoluționară de la 1848, care promovează noțiunea de voință unică a unei populații și posibilitatea de organizare a corpului social sub forma unui "popor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sfinți" l-a jucat în perioada de formare a culturii literare române: existența unei mitologii a capodoperei, numeroasele forme de adulare a protagoniștilor literari, abundența de clișee elogiative (poetul ca preot, apostol, rege, luceafăr etc.). Toate sunt moduri prin care doxa unei culturi mici tematizează desfășurarea exorbitantă de forțe din jurul obiectului literar, atât pentru producerea, cât și pentru aprecierea lui. Consecința stringentă a acestei teorii estetic-antropologice e că putem fixa pentru cultura română un "loc" al literaturii, un spațiu al experienței
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
utilizare interfața dintre temele genialității și colectivitatea care le exploata, setul de instrucțiuni care prevedeau pentru cititori, critici și scriitori modul de aplicare a geniului la realitățile fizice și morale ale țării). În funcție de acest raport cu evenimentele care au structurat doxa admirației în cursul secolului al XIX-lea am caracterizat trei "regimuri de utilizare" a genialității. Capitolul al doilea discută regimul "sacralizării", legat de pătrunderea ideilor despre sacrul scriitorului aproximativ după 1835. Acesta a fost primul moment de reconfigurare a admirației
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cantitativă a genialității? Răspunsul e simplu: a intervenit o circumstanță favorizantă. Suportul acestei perspective asupra genialității e de import. O conjunctură istorică a făcut ca începuturile culturii literare române să fie contemporane cu una dintre cele mai influente doctrine - și doxe - din secolul al XIX-lea, saint-simonismul. Lansată de contele Henri de Saint-Simon (1760-1825) printr-o serie de lucrări publicate începând cu 1802, această doctrină a fost reluată mai apoi de numeroși autori și transformată într-un cult laic. Textele originale
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contează aici. Ideologia saint-simoniană e pentru secolul al XIX-lea mai mult decât un corpus de idei care călătoresc pe filiere identificabile, prin autori și prin texte. E mai degrabă un complex de reprezentări care se difuzează prin contagiune, înarmând doxa epocii cu instrumente pentru perceperea, recrutarea și administrarea genialității. Ideea de bază era aceea a unei organizări sociale care să implice participarea geniilor la guvernare. Saint-Simon propunea un sistem plebiscitar prin care cei mai buni artiști și savanți să fie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
una dintre cele mai simple "rețete" de producere a geniului. 2.6. Cum se nasc luceferii: radiografia unei admirații Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne punem pe poziția celui care trebuia să producă "un geniu" în virtutea doxei saint-simoniene. Toate "ingredientele" existau deja în societatea românească. Mai întâi, o idee foarte înaltă despre artiști, scriitori, savanți și despre funcția lor în societate. Saint-simonismul lărgise infinit câmpul pretențiilor oamenilor de spirit: ca deținători ai unei cunoașteri, poeții și savanții
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care a contribuit la răspândirea istoriei naționale, cercetarea arheologică a fost contestată încă de la începutul secolului al XIX-lea. Chiar dacă ambele reprezintă moduri de raportare la trecut, recunoașterea lor în epocă, rolul pe care au ajuns să îl joace în cadrul doxei naționaliste și semnificația care le-a fost atribuită în spațiul public le-a diferențiat radical. De aceea istoria națională a fost primită în universități începând din 1830, în vreme ce primele catedre de arheologie nu apar decât timid după 187067. Distincția celor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu e singura sursă. Orfevreria, lucrurile prețioase, micro-formațiunile naturale sau meșteșugărești sunt mobilizate constant în imaginarea obiectelor literare. Poezia ca "mărgăritar", cuvintele ca "geme nestemate" sau ca "grăunțe de aur"103, culegerile de texte diverse ca "mozaic"104 țin de doxa momentului și se întâlnesc pretutindeni, ca un loc evident al reprezentării literaturii. Ce voiau aceste metafore să spună? O să iau un exemplu în care figurile materialiste ale literaturii sunt dezvoltate și "filate" în așa fel încât să ne permită să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îndepărtează, asociind-o dotărilor ieșite din comun și conduitelor excentrice. Modernitatea a atribuit creatorilor rolul de a reprezenta caracterul singularizant al vocației dar, în acest fel, a și limitat accesul la ea. Faptul că o lungă tradiție romantică asimilată de doxa secolului al XIX-lea a rezervat poeților și artiștilor dreptul la o viață dedicată, faptul că realitatea vocației a fost identificată în mod restrictiv cu un model al inspirațiilor excepționale 11, a obscurizat natura democratică a chemării și capacitatea ei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
înșiruire de fapte și de evenimente într-o istorie a împlinirii personale. Lucrând, gândind sau exercitând o profesie, ei răspundeau unui "apel". Viața lor se putea povesti pentru că exista o aspirație care dădea sens activităților care constituiau parcursul existențial. Prin doxa naționalistă, existențele au fost transformate în biografii, adică în trasee inteligibile, raportate la un ideal interior. În acest sens, "misiunea națională" a servit ca un cadru de referință pentru toate genurile de investiție afectivă capabile să orienteze conduitele existențiale. Din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
siècle, qui a fonctionné en guise de "recette" pour toutes les cultures littéraires émergentes au XIXe siècle. Il s'agit d'une réflexion centrée sur les usages culturaux, qui s'inscrit dans la suite des tentatives récentes de réévaluation de la doxa du génie (Ann Jefferson, Genius in France: An Idea and Its Uses, Princeton University Press, Princeton, 2014; Jean-Alexandre Perras, L'Exception exemplaire: Inventions et usages du génie, XVIe - XVIIIe siècle, Garnier, Paris, 2016) et dont les principaux nouveautés concernent le
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
d'augmenter la production des œuvres. Par les figures du génie on a poursuivi la désignation de certaines ressources sociales et leur engagement dans la production des objets littéraires. Cette enquête a été articulée par trois moments, en fonction de la doxa qui gère et règle le régime d'utilisation et d'application du génie aux réalités de la société roumaine. Premièrement, il s'agit de l'importation des idées saint-simoniennes du sacre de l'écrivain vers 1835. C'est à cet régime
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dragoste și pedagogie, Miguel de Unamuno Eros, Doxa & Logos, Luca Pițu Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson Evoluția creatoare, Henri Bergson Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lungul și de-a latul, doar piezele imunde Foiesc prin atmosferă ca-ntr-un sabat prodig. Așijderea dau iama jigodiile care Se lăbărțează-n vatra unui întreg popor (Hâzanii succesive pe sticlă și-n ziare): Să lumineze plebea taman cu "doxa" lor. Și cine să priceapă de unde-atâta ură, De unde-atâtea zoaie prin fleancă li se scurg? Acestor... (nuu dau nume), când zilnic se înjură, Din zorii dimineții și hăt peste amurg. Da, fraților, acestor "bărbați de rang" așa li-i
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică. Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la "ορθο" ("ortho" - drept, corect) și δοξα ("doxa" - slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
de mii de ortodocși care își afirmă subordonarea canonică față de . Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie de aproximativ douăzeci de milioane. Numele Bisericii Ortodoxe vine din limba greacă, de la "ορθο" ("orth"o - drept, corect) și δοξα (doxa - învățătură, cunoaștere), traducându-se deci prin „învățătura dreaptă“, sau „învățătura corectă“. Sfânta Liturghie în Biserica Ortodoxă Română este rostită în limbile română, ucraineană și sârbă (și, sporadic, în limbile maghiară, engleză sau franceză). Biserica Ortodoxă Română este organizată în șase
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
unor asemenea concluzii ontologice. Adevărul cu sensul al treilea se referă la "justificarea" unei credințe sau a unei opinii, de exemplu a credinței morale, care nu este nici o certitudine, nici o coerentă internă a unui discurs logic. Este o opinie sau "doxa", care nouă ni se pare a fi veritabilă. Cineva poate să nu fie de acord întru totul cu aceasta. Este totuși susținută de gândirea de tip relativist. O obiecție clasică este faptul că o informație ficționară poate fi coerentă, fără
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
care Socrate conduce discuția și felul în care Theaitetos răspunde, dialogul demonstreză că nu este posibilă definirea științei prin prisma unei cunoașteri subiective. Pentru a putea înțelege acest dialog este necesară evidențierea gnosologiei platoniciene; ea este formată din: opinia (gr. doxa) - cunoașterea lumii sensibile și știința (gr. episteme) - cunoașterea lumii inteligibile. Se poate ajunge la cunoașterea adevărată prin trecerea de la doxa la episteme; acest lucru este subliniat încă din prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
unei cunoașteri subiective. Pentru a putea înțelege acest dialog este necesară evidențierea gnosologiei platoniciene; ea este formată din: opinia (gr. doxa) - cunoașterea lumii sensibile și știința (gr. episteme) - cunoașterea lumii inteligibile. Se poate ajunge la cunoașterea adevărată prin trecerea de la doxa la episteme; acest lucru este subliniat încă din prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate definițiile lui Theaitetos cu privire la știință, pe motiv că ele nu fac nici o trimitere la lumea ideilor sau la existența în
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
16. Temperatura relativă de autoaprindere pentru solide 99 A.17. Proprietăți de oxidare (solide) 102 PARTEA B: METODE PENTRU DETERMINAREA TOXICITĂȚII. 107 Introducere generală 107 B.1. Toxicitate acută (administrare orală) 110 B.1 bis Toxicitate acută (administrare orală) - Metoda doxei fixe 113 B.2. Toxicitate acută (administrare prin inhalare) 117 B.3. Toxicitate acută (administrare cutanată) 121 B.4. Toxicitate acută (iritarea pielii) 124 B.5. Toxicitate acută (iritarea ochilor) 127 B.6. Sensibilizarea pielii 131 B.7. Toxicitate la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
filosofiei platonice ce se regăsește în "Phaidon", "Republica" (cărțile VI — VII), "Banchetul" și "Phaidros". Distincția existența sensibilă/existența inteligibilă este baza teoriei ideilor; planul existenței sensibile este acela al realității aparente, accesibilă cunoașterii prin simțuri, lumea Peșterii care fundamentează opinii (doxa); planul existenței inteligibile este acela accesibil doar cunoașterii de tip rațional, lumea din afara Peșterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizică a realității esențiale. Ideile se caracterizează prin: Lumea sensibilă este o copie palidă a lumii Ideilor; corpurile fizice nu
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
adevărate. și eretic sunt cuvintele pe care le folosește Irineu de Lyon în scrierea sa "Contra Haereses" ("Împotriva tuturor ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Paleo-ortodoxia (din greacă: "paleo" = antic și "orthos + doxa" = corecta/dreapta + credință) este o mișcare teologică creștină a sfârșitului de secol 20 și a începutului de secol 21, care privește înțelegerea consensuală a credinței la Părinții Bisericii ca bază a interpretării biblice și a fondării Bisericii în secolul 20
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
însuși Orientul cunoașterii care pentru Suhrawardī se confundă cu lumina absolută (ʼ išrăq). Henry Corbin adaugă faptul că noțiunea este asociată ideii de xvarnah, ale cărei origini se regăsesc în credința mazdeană și reprezintă lumina cunoașterii supreme, echivalentui termenului de "doxa" din elină . Philip Hitti îi atribuite filosofiei sale origini maniheist- zoroastrine , adăugând că procesul de cunoaștere specific este acela al unei iluminări prin intermediul spiritelor sferelor. De altfel se subliniază și faptul că această teosofie ar fi fost marcată în secolul
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]