359 matches
-
filistin făceau legea morală în Austria din la belle époque. În revista „Torța”, pe care la un moment dat o va scrie aproape singur, Kraus lua în derâdere viața intelectuală a vremii, fără menajamente. Toată lumea îl ura pentru limba lui drăcească, toată lumea îl citea cu sfințenie. Aforismele, o dată adunate în volum, în 1909, sub titlul Ziceri și Contra- Ziceri, și rareori reeditate după aceea, erau teribile în laconismul lor expresiv. Vienezii au avut o anumită predilecție pentru gen, de vreme ce și Ludwig
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
Sorin Lavric Sunt oameni pe care destinul nu-i lasă să se plictisească, potrivindu-le zilele în șirul unor întîmplări macabre. Parcă o brodeală drăcească le-a strîmbat drumul, făcînd ca din curgerea orelor să nu se aleagă decît groaza, absurdul și disperarea. Pentru asemenea nenorociți, biografia aduce cu o depănare interminabilă de atrocități. În această privință, Gheorghe Calciu are un palmares prodigios: în cei
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
neagră, si care stă cu capul ascuns în această mânecă neagră, cu mâna pe obturator, gata să-l ridice și să ia imaginea ochita. El stă dincoace de limita reală a lumii, si, cu ochiul sau veșnic la pândă, si drăcesc de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă. Asta m-a urmărit totdeauna, în copilărie: fotograful ambulant, cu trepiedul și cutia dreptunghiulara de deasupra, și capul lui ciufulit, pitit în aceeași și aceeași mânecă neagră, în același tunel
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
și soția lui Lev Tolstoi). Ele, care nu au avut toată viața nici cel mai neînsemnat talent (nedatată). * Eroul, un fotograf amărât, cu capul ascuns în mâneca neagră, gata să ridice oricând Obturatorul. Nu uita, pune în portrete toată verva drăcească adunată... - (rând șters). Oct. 1953. * "Numai cei aleși și cei tari trăiesc în această credință (libertatea, progresul). Dar omenirea este slabă și are nevoie de pâine și de autoritate, ar zice Stalin parafrazându-l pe Marele Inchizitor." "De ce ai venit
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
cînd dă bine să n-o faci, dar tocmai atitudinile sale pozitive n-au prea trecut testul selecției în volum. Imaginea lui cruntă de pe ecranul televizorului mi-a amintit întotdeauna de o poveste a lui Andersen în care o oglindă drăcească se spărsese și cei cărora le intrase un ciob în ochi vedeau lumea iremediabil urîțită. 2. Reperele culturale ale omului comun sînt: Eminescu, Caragiale, eventual Barbu. Dar nu mai departe de un joc secund, mai pur. Despre ei putem și
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
al genului, o dovadă constituind-o chiar apariția recentului volum Omohom, subintitulat "ficțiuni speculative". Cristian Tudor Popescu nu este doar autorul rechizitoriilor nemiloase din Adevărul, nu este numai cel ce rostește diatribe sarcastice la talk-show-urile televizate. Dincolo de binecunoscuta lui figură drăcească, există un adolescent, iar acest adolescent visează la "lumi ce nu există". El este dezamăgit de "maturi", pe care și-i imagina cu totul altfel: ca pe niște eroi. Lui Cristian Tudor Popescu i-ar plăcea ca Emil Constantinescu să
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
pentru că mai înainte îl luase Ucigă-l Toaca. Diavolului îi plac poveștile, mai ales cele triste. Îi plac și le tot repovestește, împodobindu-le, înfrumusețându-le, râzând în tot acest timp sălbatic, în hohote, cum se știe că-i râsul drăcesc. Din cauza asta n-a băgat el de seamă că poveștile triste îi ies, pe sub mână, din ce în ce mai voioase. Asta ne e și speranța. Tragedia șoarecelui de computer Sătul să tot fugă de mâță, un șoarece chemă zâna cu cele trei dorințe
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
sigur pretendent: "Biată țară" are ritmurile ei, si o câștiga cine stăpânește timpul. Când soarta mă vrea rege, soarta poate să mă ăncunune fără să mă mișc". Dar el se mișcă. Și anca repede. Uciderea lui Duncan are un ritm drăcesc: crimă, sângele ai gonesc și ai cheamă, pentru "isprava acestei nopți". an seară banchetului de ăncoronare, Macbeth ordona uciderea lui Banquo, complice tăcut al faptelor de până acum: ăntr-adevăr timpul nu mai are răbdare și scenic ritmul este bine supravegheat
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i acorda nici lui Mefistofel rangul de demon, ci mai degrabă, pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic, creator". Și în filosofia europeană din jurul anilor '30, la care se referea Blaga, demonicul își păstra valențele pozitive sau, cel
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
să ne mai batem capul pentru a ieși în evidență, ba dimpotrivă, putem fi definitiv liniștiți, în Cartea recordurilor va exista o rubrică de pe a cărei treaptă macabră nu va putea nimeni să ne detroneze: Piteștiul e unic prin rafinamentul drăcesc cu care fibra morală a oamenilor a putut fi mutilată. Cu unele evenimente istorice se întîmplă așa cum se întîmplă cu ființele umane. }i se întipăresc în minte prin hidoșenia lor. Sunt atît de slute că nu pot să treacă neobservate
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
aducător de profit al sordidului. Cum ieșim din acest coșmar livrat de televiziuni la ore fixe? Cum mai salvăm ceva din omenescul din noi, după ce deversăm, mai ceva ca la inundații (altă sursă mereu binevenită de exerciții macabre!), animalicul și drăcescul existenței noastre? Soluția nu este, în nici un caz, una de tip "political correctness" - respectiv, arătarea cu degetul ridicat amenințător și expunerea publică a păcătosului. Remediul nu poate veni decât din partea telespectatorilor înșiși. Trebuie să existe, nu se poate să nu
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
firește, mult mai ușor de condus. Ori, mai precis, de manipulat. Din nefericire pentru noi, agenții acestei noi politici sunt oameni perfect echipați pentru astfel de activități. Și, încă mai periculos, de o venalitate care nu e întrecută decât de drăceasca lor imaginație aducătoare de milioane de dolari.
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
pe dreapta, de crâșma La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
știu dacă-ți poți imagina cum arată o pisică norvegiană. Cenușie, cu striuri verde închis, ca brădetul din munții lor. E o pisică de pădure, un soi de lynx, cu urechi ascuțite, prelungite cu smocuri de păr, ca niște cornițe drăcești. Când Margot a plecat în Anglia, a lăsat-o pe Mirabelle lui Gunnar, vecinul ei. "Dragă prietene, ai rămas singur. }i-ar prinde bine să ai un suflet în casă" - îi spusese, și Gunnar a acceptat. Cu trei luni în
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
au nimic rău în sine, adesea chiar bune în aparență, iar pe urmă, căpătând posibilitatea de a-l înrâuri pe om și de a pune stăpânire asupra lui, îl aruncă în fărădelegi, care astfel sunt niște urmări ale ascultării îndemnurilor drăcești de la început. Acest lucru ne arată cât de strâmtă și cu câte necazuri ne este calea și cu câtă trezvie trebuie să pășim pe ea”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 52. footnote>. După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creștinul este
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
farfurie cu oțet - interminabilă scufundare într-un mediu mult mai solid decât mine, Ostil, Umbră egoistă fără pistil. Recondiționare la domiciliul clientului Câți nu s-au lecuit cu trifoi! Numai tu refuzi a patra petală, Dimensiunea câștigătoare, fericirea populară, împrumutul drăcesc ale cărui rate Se află dincolo de moarte. Numai tu te uiți înapoi, la gălbenușul felinarelor De pe Bulevardul Eșecului Total Unde însuși Giordano Bruno, nebun flașnetar, Susține că încă ne mai învârtim în jurul Gălbenușului cel Mare. Cu o mână te mângâi
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
și să stârnesc.“ — Ai un surâs foarte complicat. Mă întreb ce ascunde. — Nimic. Tocmai asta mă sperie. Tina a organizat până la urmă, nu a putut face altfel, întâlnirea în trei. în fața cafenelei, s-a parcat în acel stil de diagonală drăcească în care mașina ocupă trei locuri. în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de tipografie, un qliphoth de zețar, i-a arătat genialului și torturatului nostru pictor adevărul? — Deci noi suntem la propriu pungile lor? — Ei sunt în noi, Julien. Nevăzuți. Am devenit moneda lor. în corpul nostru sunt imprimate amulete și simboluri drăcești care se vând cu tot cu suport. Astăzi trecem, de altfel, printr-un moment de inflație. E prea multă monedă în circulație. Finanțele ar trebui înlocuite prin angelologie. Nur Iulian stătu un minut în cumpănă, uitându se la el cu buzele tremurânde
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
panglici, căpitanul de deminori Armand Mabœuf, bronzat, cinic și francez, jucând pentru cameră, i-a arătat lui Jamsheed, proptit pe carcasa unui tanc carbonizat, felurite pachețele letale proaspăt dezgropate: — Cam asta ai luat atunci în mână, da? E o invenție drăcească, ceva extrem de vicios. O combinație de mine. Mai întâi e una îngropată pe care calci, dar care nu explodează imediat, ci așteaptă... Așteaptă altă detonație și vibrații, de exemplu de la asta, în formă de fluture de plastic, pe care o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de suferința lui de mai multe zile, m-am blocat. M-au invadat, brusc și tulburător, tensiunile și antinomia care ne-au separat cale de trei decenii, dar mai ales cohorta sentimentelor și gândurilor contradictorii - în chip de-a dreptul drăcesc îmbârligate - prin care s-a definit în mintea mea destinul acestei personalități deopotrivă harismatice și detestabile, fabuloase și dizgrațioase. La moartea unui om - numai de bine! Să-i lăsăm posterității stabilirea locului în ierarhia socio literară, cernerea neghinei, alchimia mizeriei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
furia răzbunătoare a Ancăi și sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra, Voica, Matilda Petrini, Ela Gheorghidiu, Carmina din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din Bunăvestire, Domnișoara Nastasia, Ioana Boiu din Suflete tari, Chira Chiralina, Madeleine-Mădălina lui Puiu Faranga
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]