311 matches
-
-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ping. Da, e o cratiță de calitate destul de bună, spun într-un final. Ați făcut o alegere bună. — O, ce bine ! Radiind de încântare, Trish atacă o altă cutie. Fii atentă la asta ! Răstoarnă scârțâitoarea și dă la iveală o drăcie cu mâner de lemn. N-am văzut în viața mea așa ceva ! Ce este, Samantha ? Mă uit la obiect în tăcere. Ce mama naibii o fi ? Pare ceva între strecurătoare, răzătoare și mixer. Mă uit repede la cutie în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere dar, nemulțumită, îmbufnată, se întoarce și aruncă și găleata în groapă; fuge; personajele din jurul gropii se apleacă brusc deasupra gropii, ca să urmărească efectul aruncăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
limuzină. Robert era de culoare, avea șaptezeci și trei de ani. Robert era Robert Sterling Wilson, fost ocnaș, agent japonez și Fuehrer-ul negru al Harlemului. Ar fi trebuit să-l lași pe Robert să aducă sus bagajele, zise Jones. Ei drăcia dracului... nu trebuie să-ți riști viața în halul ăsta! — E o cinste să-mi risc viața, răspunse Krapptauer, pentru soția unui om care l-a servit pe Adolf Hitler așa de bine ca Howard Campbell. Și mort a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să stea călare. Destul de dificil, din câte-mi dau eu seama. Nici măcar nu știu dacă așa ceva se poate face. —O, nu, ar trebui să fie destul de simplu, o liniștii eu. Evident, ar trebui simplificat designul oricum - nu poți păstra toate drăciile alea pe niște chestii care urcă și coboară și care se pot agăța. I-am arătat firele de argint care, asemenea inelelor planetare, înconjurau majoritatea mobilelor mele. Va trebui să le dăm jos și să le stilizăm. Cel pentru Puck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a încurajat-o foarte mult. Hugo se mohorî. — Frecție la piciorul de lemn, zise el, te asigur că după incidentul ăla pe mine nu mă mai bagă nimeni în nici un ham, cât oi trăi. Oricum n-aveam eu încredere în drăciile alea, dar acum am un motiv cât se poate de solid să refuz. E, acum, zise Violet fără să dramatizeze. Era o șansă la un milion. Chestiile astea se întâmplă foarte rar. —Ce mai șansă, Vi, zise Hugo, tăios. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fericit cheile Toyotei. După ce l-a luat în brațe, Hugo a ieșit și a încercat, cu o singură mână, să târască pe asfalt și apoi în sus, pe scările de la intrare, cutiile grele din carton. Cine naiba mai trimisese și drăcia asta ridicolă și, mai exact, de ce? Deschizând primul pachet, Hugo a găsit un pliculeț auriu, pe care era imprimat, cu niște caractere străine, buclate, cuvântul „Theo“. Înăuntru era un bilet de la Amanda. Era parfumat și imprimat cu baloane pastel. Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plictisească. Din perversitatea completată nocturn cu peliculele porno. Și simțea (adulmeca, nas fin, de copoi cu state vechi) că văzuse și un oarecare individ care intrase în curtea și în casa scriitorașului, uitând să mai iasă. În schimb, ca să vezi drăcie, individul se trezise mort, lovit de o mașină misterioasă, pe mijlocul străzii din spatele casei aceluiași scriitor decis să alerge câțiva kilometri, pe o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de... Poate că vor veni și aici, își spuse. Ce le voi spune? Am alergat, împreună cu un Magician (unde este persoana despre care vorbiți?), este aici, dar să vedeți drăcie, cum să vă explic, îmi este destul de greu, numai eu pot să îl văd, la un moment dat mi-am dorit un bilet către normalitate și alergam nebunește pe o alee mărginită de trandafiri roșii. Pe urmă n-am reușit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
i aduci. Dar, mai Întâi, te rog, mai ceva decât pe un frate, nu mă lăsa, așa, cu moațele astea, că, mâine, dis-de-dimineață, am proces, și nu mă pot duce, acolo, În fața justiției, cu un asemenea cap! Da, mă, dar, drăcia dracului, că n-am foarfecă. Da’ de ce n-ai? Că aveai. Asprimăvară aveai. Aveam, e drept, asprimăvară, dar, uite că acum nu am. N-am mai tuns de foarte multă vreme pe nimeni și nici nu mai știu pe unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
jumătatea lui. De aceea cred în acest miot <victor37>: mit, sorry. <maya>: și cu Biblia? <victor37>: cam la fel. Se zice că prima nevasta a lui Adam a fost un înger, Lilith <victor37>: începuse să-l învețe tot felul de drăcii - mai ales cum să fie tot atît de puternic ca si Dzeu <victor37>: cînd au văzut că Lilith e prea deșteaptă și ‘trădează’, au alungat-o <victor37>: prea îl pusese pe bărbat sub papuc... <maya>: <victor37>: și au scos o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
roooog <victor37>: păroasa, cu firul lung și alb, că am par și în... Doamne iartă- mă! <maya>: e frumoasă! <victor37>: și o jigodie fără pereche <maya>: de ce o faci jigodie? <victor37>: cînd o fac, se ascunde. Știe că a făcut drăcii <victor37>: că acuma. s-a suit pe birou și și-a băgat coadă în cafea. ANIMALU! <maya>: o bați? <victor37>: Doamne ferește! o stropesc cu apă <maya>: lol <victor37>: vroiam să te întreb: de cînd te bilbii <maya>: de mică, de la
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
bărbat care își pune în cap să mă cucerească <sima35>: o poate face fără mare efort <victor45>: eu nu îmi pun în cap așa ceva <sima35>: cu atît mai rău! <sima35>: să știi, sunt femeie frumoasă și dorită <sima35>: mă apucă drăcii cînd întîlnesc unul indiferent <victor45>: da cu aghiazma <sima35>: mda <victor45>: sunt nenumărate motive să nu sărim pe femeile frumoase și dorite <sima35>: dă-mi unul <sima35>: în afară de a fi gay <victor45>: să zicem că iubim o altă femeie <sima35
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu, de te-apucă capul. A venit nu știu de câte ori, săracul, până a terminat drăcia asta. Nici nu seamănă! Ce, așa bătrână sunt eu? Începuse să mă cam îndese muțește, să mă apuce de mână. Am râs grozav. N-aș dormi cu ursul ăsta în casă, să mă tai. Dar pare de treabă, săracul, ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea, cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă dată, dar mormanul crescuse prea mare și s-a surpat doar pe dinăuntru. Da’ ce-o fi ? întrebă Chisăliță, speriat de-a binelea. — Sunt bombele de la avion. Alea pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fetei. - Nu, tu n-ai făcut nici o faptă rea și sunt încredințat,nici haimanaua de Tudorel. Dacă vă filează pe voi, nu vă pândesc să vă aresteze, ci ca să vă urmărească ieșirile și intrările. Te pomenești că sunteți amestecați în drăciile studențești de care tot aud! Trăiesc pe altă lume, dar am să mă cobor din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așeză pe pat. "Absența de interior e nefirească, reflectă el; băiatul ăsta are preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu o lădiță de chei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unele manifestații mai mult sau mai puțin discrete, având relații cvasi publice cu oameni politici notorii. Exista prin urmare o inițiativă mai ocultă, încredințată unor membri conspirativi și care solicita interesul deosebit al autorităților prin natura ei pernicioasă. "În ce drăcii era vârât Tudorel?" se întreba Ioanide, căruia îi trecu prin cap gândul de a-l trimite în străinătate. Din nefericire, om imprudent, nu avea bani și viitorul i se arăta foarte turbure. Arhitectul se întîlni cu Dan Bogdan, care, extrem de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca să dea a înțelege că o chestiune e boacănă, fluiera în plin salon o arie, sau se-nvîrtea în pas de dans. Deodată apoi se lăsa jos pe covor lângă fotoliul unei doamne. La prințesa Hangerliu făcu la o masă o drăcie hazardată. Pe bufet se afla un tort cu o mare coamă de frișcă. Max vîrî degetul în ea, reteză o bună porțiune și o duse la gură, lingîndu-și apoi tacticos degetul. "E bună, tanti", fu toată scuza sa, admonestat cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e adevărat că a dus-o rău băiatul, orfan. - A dus-o rău pe dracu, el a fost rău! L-a luat un unchibogat, fără copii, care ținea grozav la el. Ce-i făcea ăstuia?! - Anume ce? - Tot felul ce drăcii. Avea obiceiul de aduna o haită de copii, cu care punea la cale toate comediile. Învățase să prepare niște explozibile, pe care le îngropa în curtea lui unchiu-său sau a școalei primare și pe urmă le exploda nu știu cum, de speria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e liberă și săexplice lipsa lui bărbatu-său. - Ea din ce cauză a murit? - Așa cred, că din naștere sau avort. Mi se pare că arămas însărcinată cu ofițerul și ca să nu se facă de râs o fi luat cine știe ce drăcii, cum e obiceiul. - Și tată-său mai trăiește? - A murit, să tot fie zece ani. Ieșise la pensie și n-a maivrut să plece de la noi. E îngropat acolo. - Ești sigur, Butoiescule? - Eu așa știu! - Cum "așa știu", ai vreo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proiecte și fotografii de monumente a lui Pomponescu se făcu la Casa de Artă. Înainte de deschiderea ei, Ioanide, trecând pe acolo spre a inspecta interioarele restaurate de el, dând cu ochii de planșele expuse, după un oarecare examen, bombăni: - Ce drăcii sunt astea? E stilul lui Pomponescu. Precis.Asta e Banca Victoriei! Oroare! Monument funerar la pătrat! - Ești nedrept, încercă Gaittany să apere pe expozant. Dar Ioanide nici nu vru să asculte. Pomponescu vizită propria lui expoziție cu un întreg stat-major
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțini oameni dispuși sau capabili să facă asta, chiar dacă inițial sânt mulți atrași de ofertă și răsplată: a înțelege ce e cu noi, oamenii, după ce am fost "aruncați" (nu se știe cum și de către cine) aici, pe lume; cum funcționează drăcia asta numită "om", care-l ține pe "a fi" în gură de dimineața până seara; cum este alcătuită ființa lui. E puțin lucru acesta? Este enorm. Heidegger "formalizează", structurează, articulează ceea ce poate fi cunoscut, dar care până la el nu a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Inamicul lui Ioanide pe tărâm practic și teoretic este un anume Pomponescu, personaj oficial, ministru, profesor de beton armat. Pomponescu e tradiționalist și naționalist în materie de construcții. Simpatia autorului merge decis spre Ioanide. Creațiile lui Pomponescu sunt calificate drept „drăcii”, stil de cimitir și cavou. Clădirile care nu se acordă cu vederile lui Ioanide au un „mizerabil stil de provincie franceză”, iar stilul lui Ion Mincu este „oribil”. Apare și o „oribilă imitație de stil Mincu”. Ioanide se ocupă constant
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
interbelic al unuia sau al celuilalt. Asta se întâmplă în Capitală dar, mai ales, în stațiunile de vacanță, Sinaia de pildă, unde stilul Butoiescu ar putea să devină normă dacă nu ar fi atât de „deschis”, înglobând tot felul de „drăcii”, vorba lui Ioanide. Cât despre Pomponescu, el „trăiește” în fațadele și mai ales în lobby-urile hotelurilor de la patru stele în sus din aceleași stațiuni, pompos și incomod cum l-a conceput Călinescu. Iată cum trei personaje concepute cu jumătate
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]