498 matches
-
de bine te vei reproduce tu și apoi să îți dai cu părerea! Talestri îi făcu din ochi, Aelei, cam foarte șmecherește și adăugă: - Nu se lasăăăăă! Vrea ea să spună mereu ultimul cuvânt, zici că-i mama! Burnesha zâmbi drăgăstos și, făcându-le un semn războinic, le îndemnă să o urmeze. Intrară toate trei într-o curte, nu prea mare, îngrădită de niște pomi. O amazoană-soldat luă lupii cu ea. Nici nu apucă, Aela, să se dezmeticească bine, că o
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
dar... ea era o femeie frumoasă, realizată... - Ascult! I-am întins aparatul, urmărindu-i atent reacțiile în timp ce privea fotografia acelui cadru minunat, în care, în plin soare, la marginea unui șanț, un copilaș tuciuriu în pielea goală, zâmbea strâmb, culcat drăgăstos pe spinarea rozalie a unui porc imens. Capul copilului, rezemat de gâtul porcului, dovedea încrederea nelimitată în animalul pe care-l cuprinsese cu mâinile și picioarele rășchiate, iar întreaga poziție a animalului demostra totala supunere a acestuia. Fotografia aceea eram
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
o stea în frunte Aceștia-s oamenii sortiți Să fie de femei iubiți, Iar dintre multele femei Iubești cu inima doar trei Prima e mama, nu-i rușine A doua, din noroc, destine A treia moartea, n-o iubi Ea, drăgăstoasă, va veni Iar mama nu-i, iubita este Depinde din care poveste. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 117 Iubirea nu-nțelege „ a uita” Nu e iubire ceea ce nu-i statornic Pot să fiu rău și tu poți să fii rea
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
ea deretica. Că-n școala de băieți era patroană, Nimeni n-o întrecea la a fi matroană, Pân ce un băiat inteligent o ‘pălmui’, Pe răsfățată o vorbă integră o zăpăci.. Ea fiind deosebit de prea frumoasă, I se făcu lui întortocheat drăgăstoasă, Iubind-o subit de câte ori ea venea, Iubindu-se acu de toți se ascundeau. De multe ori nici directorul nu știa, Precum ea în școala de băieți se afla, Căci nu-l mai căuta ea pe el talanul, Ci I se
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
pentru mine,/ Ai primit o mângâiere,/ Leac să-ți fie până mâine./ Pentru nuca ce mi-ai spart-o,/ Să-mi pui sâmburele-n mână,/ Vorba dulce eu ți-am dat-o/ Leac să-ți fie o săptămână./ O privire drăgăstoasă,/ Ai primit tot ca răsplată,/ Pentru o zi de mai, frumoasă,/ Leac să-ți fie vara toată./ Te-am învăluit cu drag,/ În a genei mele umbră,/ Stând de vorbă lângă prag,/ Leac să-ți fie vreme lungă./”. Tot așa
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
nu practică autismul instituțional, politica nu este circ, iar justiția nu-i contorsionistă angajată la negru în circul politic. O Românie alcătuită din oameni, nu din funcții: “Dacă sistemul economic actual, îți oferă o prostituată, personalismul îți propune o nevastă drăgăstoasă; în loc de un hamburger, înfulecat la volanul mașinii, o friptură într-o grădină de vară, la un pahar de vorbă; în loc de mall-ul impersonal, magazinul din colț unde vânzătorul îți spune pe nume; în loc de o filozofie abstractă, un om întreg care
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
ce, ca la nuntă, De sfânta Ortodoxie - au fost seduși ... Icoana-n Athos, cea mai prețioasă ... Icoana-n Athos, cea mai prețioasă, „Axion Estin” este denumită; Ea-n Capitala istmului-i păzită, În basilica Protaton - Crăiasă! În fața ei, cu voce drăgăstoasă, Arhanghelul Gavril, cu fața-uimită, Cântat-a imn de slavă neauzită: „Cuvine-se cu-adevărat ... ” Să iasă Orice-ndoială, teamă și durere Din sufletul Fecioarei mult mirate: „Să fie nu a mea, ci a Lui vrere!” În timp ce inimioara-i în piept
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
pregătise pentru a fi asortată. Când a văzut masa aranjată pentru două persoane, cu lumânări și cu cristalurile mele nefolosite de aproape douăzeci de ani, de la vizita nocturnă a Mirunei, a rămas uimită și a venit să-mi ofere un drăgăstos sărut scurt. Eram amândoi fermecați, ea de ambianța pe care o vedea, iar eu de prezența ei diafană, cu totul deosebită și specială. Am început prin ciocnirea cupelor de cockteil, la marginea căruia s-a adăugat un sărut delicios, cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
mult decât se iubea pe sine, poate mai mult decât își iubea copiii și nevasta. Gavrilă a fost aproape indiferent. Atât atunci când a murit bunicul, cât și când a decedat bunica. De fapt, el nu iubea pe nimeni. Făcea pe drăgăstosul și cumintele față de oricine de la care dorea să obțină ceva. Putea plânge în orice moment, dacă era nevoie, chiar și atunci când râdea în sine. Putea trece de la o stare la alta în orice situație, funcție de interesul pe care-l avea
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
țărâna - Iubirea mea, tot vie să rămână Ca-n ani ce vin, să mă iubești departe. Voi râde floare-n ram și printre mere Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă Cu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasa ; De toamnă, zilele când o să-ți pară terne Din ram, mă voi desprinde, grațioasa, Lasciva și rebela te-oi aștepta-ntre perne. Citește mai mult Poem de dragosteO floare mi-aș dori să fiu sub raze calme,Un măr apoi
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
-mi scuipi înspre țărâna -Iubirea mea, tot vie să rămânăCa-n ani ce vin, să mă iubești departe.Voi râde floare-n ram și printre mereMereu voi fi doar eu cea mai frumoasăCu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasa ;De toamnă, zilele când o să-ți pară terneDin ram, mă voi desprinde, grațioasa,Lasciva și rebela te-oi aștepta-ntre perne.... XXIX. POEM CU CIOCÂRLII, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1175 din 20 martie 2014. Poem cu
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
plăcerile și amăgirile sale mereu tinere o împliniseră treptat, așa după cum bălegarul, ploile, vânturile, și soarele fac să crească florile, așa înflorea și ea, în sfârșit, în toată deplinătatea ființei ei. Pleoapele-i păreau croite anume pentru prelungile ei priviri drăgăstoase, în care nici nu i se zăreau pupilele... Ai fi spus că un artist priceput în tainele desfrâului îi potrivise pe spate buclele părului, încolăcite la voia întâmplării într-o claie grea, după capriciile adulterului, care le desfăcea în fiecare
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
sau un simplu Monet străbătând universul lui Mîșkin să redau prin armonici suave culori de-asfințit, să pictez în cuvinte splendoarea de soare topit, să mai pun ici și colo câte-un strop de culoare și să-mi plângă penelul drăgăstos, rupt din soare dar nu sunt decât biet hârțogar ce încearcă să încarce, anevoie, cu năvodul, soarele în barca, anonim lăutar ce-și înstruna năvalnic vioară fericit că-și adoarme cu cantul ei jalnic fecioara, brav zugrav de povești, înțelept
PICTURĂ, MUZICĂ, POEZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378377_a_379706]
-
întreținerea vom găsi noi bani. - Ha, ha, ha. Nici chiar așa de săraci sper să nu ajungem. - Vom vedea pe parcurs cum ne vom descurca și Adriana se îndreptă cu fața spre el, îl cuprinse în brațe și îl sărută drăgăstoasă. - Iată că ne-am logodit și de față cu părinții tăi, iar sărutul meu a fost ca un da spus cu toată căldura sufletească. - Pentru că eu nu am răspuns la întrebarea divinității dacă te doresc de soție, prin acest sărut
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea fata cea mare a familiei, Haldita. Avea ea un fel drăgăstos de a vorbi cu oamenii, iar aceștia o îndrăgeau mult și cumpărau mai tot ce aducea ea în târg la vânzare. Unii din cetate chiar o știau deja și cumpărau de la ea ori de cate ori aveau nevoie. Meritele ei erau lăudate în
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
să-l simt mereu, Iubirea ta flămândă s-o descopăr. Sub vălul nopții să mă regăsesc Fierbinte și tot mai frumoasă, Cum în priviri îți strălucesc Și simt c-aievea-ți sunt aleasă. Desfată-mi sufletul cu dulcele alint Al gândurilor tale drăgăstoase. Cu dorul tău de stele să mă prind Și să zburăm pe aripi de mătase. În muzica nocturnă să ne contopim, Eliberați de orice prejudiciu, Strigătul trupului să-l ostoim, Gonind mental orice supliciu. Sub vălul nopții să ne regăsim
VĂLUL NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381982_a_383311]
-
apoi rațiunea îi spuse că nu-i normal ca un soț să se întoarcă tărziu acasă, fără nicio justificare. La început nu-l întrebă unde-și petrece timpul, sau cu cine, avea o încredere oarbă în el, și îl primea drăgăstoasă ca întotdeauna, sărutându-i ochii, sprâncenele, bărbia, buzele, apoi culcușindu-se la pieptul lui îl îmbrățișa cu dragoste. Dar veni o zi când rațiunea i-o luă înainte: -De ce vii așa târziu acasă? Și de unde?-îl întrebă ea în una
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
fără să mai spună nimic . El rămase confuz, nu știa ce să înțeleagă. Dar lucrurile nu mai mergeau ca înainte. Ea nu-i făcea niciun reproș, dar nici nu-i mai râdeau ochii când îl privea, nu-l mai aștepta drăgăstoasă, nu-l mai săruta, iar când făceau dragoste ea tinea ochii închiși, parcă fiind cu gândul și cu sufletul în altă parte. -Uneori mi se pare că mă urăști-îi reproșă el într-o zi, după ce făcuseră dragoste. -Nu, nici prin
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
Plimbându-se agale prin zăpada moale, își făcea bilanțul evenimentelor din ultimele luni. Într-adevăr, din ce în ce mai des, Daniel mergea sâmbetele la birou și parcă nu mai era atât de vesel și de prezent că altădată. Avea în ochi acea privire drăgăstoasă, dar nu mai era însoțită de gesturile tandre și intime. Ea pusese totul pe seama oboselii. Probabil de asta nu mai făceau nici dragoste atât de des. În general, aveau o viață sexuală armonioasă. Cum nu și-a dat seama că
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Gâze,păsări merg cu toate ca să afle adăpostul. Zgribulite, supărate că ploaia le strică rostul! Picături pornesc ...o droaie! Apele în lunga cale adunându-se-n șiroaie pe vâlcele curg la vale. Natura,este setoasă, se deschide dintr-o dată. Soarbe apa drăgăstoasă, parcă n-a plouat vreodată! Pe fereastră văd afară stropii, care vin de sus. O întrebare mă-nfioară și pe gânduri m-am tot dus... Nostalgia mă apasă, plouă acum cu amintiri. Timpul zboară și nu-mi pasă! Plouă-n suflet
MOMENT de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380502_a_381831]
-
Poezie > Vremuri > STRĂBUNII Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Străbunii noștri prea statornici Aveau copii lăngă ei Și nu erau așa de dornici, Să-i vadă la străini lachei! Străbunii noștri drăgăstoși Aveau timp între joc și coasă, Să dea copiilor frumoși Limbajul celor șapte ani de-acasă! Străbunii noștri cu mândrie Purtau istoria în vene Și-o da odraslelor în vrie Prin eroisme pământene... Străbunii noștri arși de soare Cu grija
STRĂBUNII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381082_a_382411]
-
acesteia în minte un strigăt mut, fragilă punte între ființe din alte seminții: Omoară-mă pe mine, dar cruță-mi fiul! Încolțită de mirosul sângelui, ursoaica își rotea capul turbată. Când prinse cu ochii frântura de necunoscut - prada mică îmbrățișată drăgăstos de ursulețul ei - mai răcni o dată hotarâtă. Pentru Anyu asta fu ca un răspuns de acceptare. Namila parcă o-nțelesese, stăpânindu-și pornirile. Cum foamea îi săgeta vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
de mult în acele zile destul de dificile din viața mea: Un proces de divorț durează luni de zile și poate fi sufocant, dacă nu ești pregătit sufletește pentru un asemenea pas: Eu, nu eram! Încurajările Otiliei, vorbele ei dulci și drăgăstoase mi se lipeau de suflet și mi-au dat multă forță și încredere atunci. Inainte de-a o cunoaște, fusesem nehotărât dacă să mai rămân sau să plec din California în alt stat, pentru că vecinătatea cu fosta mea soție, mă
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
ce-i cădea în bucle peste umerii puternici și lați. In convorbirile anterioare mă asigurase că o să-mi placă de ea cu siguranță! Avusese multă dreptate: Era întradevăr o femeie frumoasă! Am combinat aspectul ei fizic din fotografie cu modul drăgăstos și inteligent în care vorbea cu mine și a reeșit în gândirea mea, un model de femeie demnă de încredere: Părea să fie tocmai femeia pe care mi-o dorisem din totdeauna. Când am sunat-o și i-am spus
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
amândoi să nu închidem telefoanele până târziu, în fiecare noapte. Această femeie începuse deja să facă parte din sufletul și chiar din cugetul meu. O țineam la curent cu mersul procesului meu de divorț în România, iar ea mă încuraja drăgăstos tot timpul. Simțeam din plin sprijinul ei moral, de care aveam așa mare nevoie atunci: - Nu-ți face griji, dragul meu, zicea ea. Când termini cu divorțul vino aici, pentru că locul tău este aici lângă mine: Nu ai nevoie de
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]