271 matches
-
de seriozitatea afacerii Încheiate, În dimineața următoare Tony Pavone sosi la locul Întâlnirii puțin mai devreme, destul de nervos, mai mult resemnat. După precizările lui Gică Popescu, repartițiile de acest gen se emiteau numai de către Ministerul Planificării ce avea obligația să drămuiască fiecare cantitate de material pentru reparațiile interne, totul luând drumul exportului. Omul de afaceri apăru, zâmbind promițător.. Cu o pedanterie enervantă, dădu la iveală repartiția mult dorită, fluturândui-o pe sub nas. „Bună dimineața, ați adus banii...?” Tony Pavone cercetă hârtia pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez totuși să fiu sinceră, cu destulă greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela bișnițari câteva cartușe de țigări americane, iar În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fie singur, iar binevoitorul pentru acest favor să-și Însușească tot ce cu amărăciune introdusese În Închisoare și mai cu seamă procurate cu bani grei, el nu având șansă nici măcar la unele firimituri: Șeful de cameră devora cu grijă, drămuind oricât de mic dumicat...! Nu reușiră să ațipească nici măcar câteva minute și, trompeta Închisorii urla sinistru de o așa manieră Încât proaspeții locatari Înspăimâtați, săriră din paturi și de pe jos unde Încercase unii să doarmă, Într-o Îmbulzeală hazlie. Liberul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de fericire îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o stare de alarmă sfâșietoare, stare specifică oricărei fericiri care se concentrează pe un spațiu de timp limitat, în loc să curgă liniștit și să se drămuiască în șuvițe subțiri, ani la rând. În mine, totul a început să capete chip dublu. Se dedubla, în primul rând, sentimentul timpului. Timpul meu începea dimineața, apoi urma întâlnirea cu Sonia, masa undeva în afara casei, plimbarea în afara orașului. Pe negândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
toată zona era de pomi fructiferi, majoritatea pruni, meri și viță de vie. Ajunse repede cu bătrâna la o învoială, la un preț convenabil ce cuprindea casa, livada și ceva pământ în spatele casei. Iacătă-mă acum și proprietar! Stătea și drămuia casa ce trebuia refăcută de la temelie. După ce făcură actele și-i plăti, bătrâna, "baba Floarea", se mută la o soră de-a ei, mai bătrână ca ea. Petre își amenajă o cameră în care să poată sta cât timp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
autoarei, m-am aflat deodată în fața unui roman de deplină maturitate care situa pe autoare nu numai printre cei mai mari romancieri contemporani, dar și printre cei mai buni din întreaga noastră literatură. În fața unei astfel de revelații, încerc să drămuiesc epitetele, fără de care aș risca un comentariu doar în semne de exclamație. Să le drămuiesc și să explic impresia aceasta de stare de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o. în primul rând, Dimineață pierdută este un roman
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu numai printre cei mai mari romancieri contemporani, dar și printre cei mai buni din întreaga noastră literatură. În fața unei astfel de revelații, încerc să drămuiesc epitetele, fără de care aș risca un comentariu doar în semne de exclamație. Să le drămuiesc și să explic impresia aceasta de stare de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o. în primul rând, Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate - și îndeosebi alternarea monologului interior cu dialogul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tonalitate de tandrețe, îl face pe Mihai să-și scape un mic gest de surprindere, ca o tresărire. Ai fost tare posomorît pînă adineauri, rîde femeia. Îți pare rău pentru timpul irosit? Poftim?! Mi-nchipui că timpul unui prozator este drămuit la culme. Chiar s-a ivit așa repede o problemă pentru aici? Nu. Era deja la noi o problemă pentru combinatul de îngrășăminte de-aici și-am luat-o eu. O treabă urîcioasă, cu niște filtre ciudate... Ai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai nu s-a hotarît încă să se așeze la masa de scris. A mai adus un lighean cu cărbuni și a întețit focul în sobă. La vară, poate va găsi timp și bani să repare casa, deși banii sunt drămuiți de Ana pînă la leuț măcar aici spiritul ei prusac l-a scutit pe Mihai de încurcături sau restanțe la plățile curente. Adrian a început deja drumurile lunare la București, la asistentul acela universitar care dă meditații și teste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mișcare, ultimul lucru pe care Regele îl zărește este silueta unui ofițer cu capul întors către vagonul regal și cu fața scăldată în lacrimi. Lumea din sală, cu albumele albe strânse la piept, începe să urce pe scenă, în grupuri drămuite de doi dintre bodyguarzi, în vreme ce ceilalți doi veghează în dreapta și în stânga mesei lungi care a fost instalată în mijlocul scenei și la care cuplul regal și cel princiar s-au așezat pentru autografe. Oamenii trec cuminți prin fața mesei și primesc, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nevoie de trei generații. Sunt convins că substanța n-a fost afectată. Sistemul n-a făcut ravagii până în straturile profunde. C.Ș.: S-a mai întâmplat un lucru, pe care sistemul nu l-a prevăzut. Nu-și dă seama că, drămuindu-i omului totul, limitându-i posibilitatea de a vorbi liber, de a călători, de a se distra, de a se îmbrăca, de a se pieptăna chiar, limitându-i programul de televiziune la două ore pe zi, nu-i lasă altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Șeful Marian Malciu secției, prof. dr. Eugenia Ionescu, deși era femeie, nu avea nevoie de cuvinte. De regulă, privirea ori mișcarea brațului său stâng erau mijloacele sale de comunicare cu tot personalul. Cu pacienții dialoga foarte puțin. Strictul necesar. Își drămuia timpul cu mare atenție. De altfel, aproape zilnic, aici era permanent de lucru, fapt ce nu lăsa loc comunicării ce apelează la indicații detaliate, așa încât subalternii deja învățaseră să acționeze conform unei strategii instituite în mod tacit. Doctorița a supravegheat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o zi. Rama aceasta va adăposti icoana Maicii Domnului când va mai pleca în lume. La Vaslui, ea a venit purtată simplu, dar iată, de-acum va exista un suport special ce o va susține. Șapte zile Acum înțeleg de ce drămuiește părintele timpul și îi dau dreptate. Îmi propun să nu întârzii în preajma lui, dar minunea începe. Ne arată cu drag în ce fel a gândit să realizeze bijuteria mare. Iată, Maica Domnului și-a ales omul care merită să înfăptuiască
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
în care să ne toarne porția pe care o vărsau în cele câteva cutii goale de conserve la care făceam coadă și din care trebuia să sorbim repede fiertura căci alți flămânzi așteptau. Din fericire, apa nu a mai fost drămuită așa că am reușit să spălăm și să mâncăm heringii puși de-o parte în tren și să ne refacem, de bine de rău, forțele. Dora a rămas iar pe gânduri : "Știu, am citit despre Gulag... Cele povestite de Teodora par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori. Ne-am umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și de la cine vom primi și alte provizii. Seara ne-am scăldat în voia cea bună, nu ne privea decât soarele apunând; m-am simțit ca renăscută. Am dormit prima noapte sub cerul liber, cu singur acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ana și pe Olga, puse în fața unei responsabilități, își mai recăpătaseră din vitalitatea de altă dată. Bucătăria și sala de mese erau curate, iar mâncărurile pregătite de cele două gemene aveau gust, cu toate că alimentele cu care era aprovizionat spitalul erau drămuite. Ar fi multe, multe de spus despre viața din maternitate și din casa de copii și mai multe încă despre evoluția Minodorei și a lui Vasili care, cum pot spune parafrazând un basm, "învățau într-o zi cât alții 'ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet scrumul. Se auzi soneria și Nina ieși din bucătărie. Cred că a venit, Nik, ți-am spus eu că vine, anunță ea triumfătoare. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la asta. Venise acolo ca martor imparțial, încrezător în puterea de decizie a instanței. Uneori, îi spuse Sidonia, greșelile de-o clipă se plătesc prea scump, alteori, adevărate atrocități sunt trecute cu vederea. Nu întotdeauna există o balanță care să drămuiască exact greutatea unei fapte sau a alteia, pentru că nici păcatele nu au aceleași particularități, legile nu au cum să prindă atâtea cauze și efecte. El o asculta cu interes, o aproba. Sidonia nu știa ce va face dacă la semafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gestul mascat de a se uita la ceas. Sidonia își propti hotărâtă palmele pe masă, se ridică. Gata? întrebă ea cu vocea ei groasă, tabagică. Era mai bine așa, să dea ea semnalul de plecare, orice strop de liniște trebuia drămuit cu multă atenție, altfel devenea nociv, cunoștea bine regula. În stradă se despărțiră rapid, fără mult ceremonial. Îmi puteți telefona când doriți, când aveți o clipă liberă. După ora cincisprezece sunt mai mereu acasă. Sidonia îi întoarse repede spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin, mult, prea mult, ca un inocent, m-am străduit din răsputeri să par, ba chiar să fiu un individ decent, nu m-am băgat în borșul nimănui, mi-am văzut în legea mea de propria-mi treabă, negustor cinstit, drămuindu-mi uneori cam avar păguboasa tarabă, și-ntr-acest chip vremea a curs pe lângă mine, istorie printre mormane de ruine, am fost, îmi place să cred, un "om de bine" nefăcând nici câinilor, nici semenilor mei nici cel mai mic rău, uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
asta și fără să-i treacă prin minte că vreunul din oamenii aceia o să ajungă la putere sau că are vreunul idee de existența ei. Parcă asta era important? După un timp în care, oricât de zgârcit le-ar fi drămuit, economiile ei s-au spulberat cu totul, a trebuit să-și caute de lucru, cu teamă că va fi refuzată pentru că nu se pricepea la mai nimic și n-avea nici o meserie. Nu învățase nici măcar să dactilografieze un text. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-ar fi putut pune niște hapuri în băutură care să-l dea gata cu încetul?“ „Opriți-vă! Opriți-vă!“, spunea unul pe care nu-l știam. „Nu vă dați seama că devenim paranoici?“ Știau amândoi că timpul lui e drămuit, apropierea examenelor înmulțea cărțile strânse pe masa de lucru și fișele cu scris mărunt. Se culca târziu după miezul nopții, când ochii începeau să-i lăcrimeze, iar literele se colorau, îi jucau și i se înmulțeau plutind în față. Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]