3,763 matches
-
o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă. - Norocul meu că ferestrele dau spre parc, altfel nu știu dacă aș auzi altceva decât zgomotul claxoanelor și al tramvaielor ce trec din cinci în cinci minute. - Unde ți-e optimismul, draga mea? Tac. Inima îmi bate într-un ritm amețitor, iar palmele mi s-au umezit, instant. - De ce m-ai chemat? Cât pe ce să nu vin, mă pregăteam să plec spre ai mei. - Aș vrea să-ți fac o propunere
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la stop, în care imense clădiri de sticlă se amestecă de-a valma cu cele purtând în ele parfum de serenade. Iubesc acest oraș străin, aproape străin, din ce mai puțin străin. Îl iubesc. Pentru că te iubesc! XXVII. 1 martie Draga mea Ana, Astăzi se împlinesc doi ani de când, întâmplător, dar absolut întâmplător, drumurile noastre s-au intersectat. Apariția ființei tale în viața mea a însemnat bucuria pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ai așteptat? Aveam atâtea să îți spun! Lucruri pe care nu le-am vorbit cu nimeni, niciodată. Pentru că nu poți să-ți așezi sufletul în palma oricui. Și nici oricând. Îți privesc fotografia, ACEA fotografie care îmi este atât de dragă: Tu, undeva în munți, cu rucsacul în spate, privind zarea. Și nu pot să nu mă întreb pentru a mia oară: visai? Sau poate... Nu, nu, cred că exagerez. Și totuși... Oare mă căutai? Te întrebai dacă exist pe undeva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
posibil? Abia ne-am întâlnit. - Greșești, Aimee. - Îmi știi și numele... cum este posibil? - Ne cunoaștem. - De când? - Dintotdeauna. E prea mult pentru mine. Deși în față îmi stă doar un copil, simt că toată discuția începe să mă agaseze. - Ascultă, draga mea, nu am timp de joacă. Nu vrei tu să-mi spui mai repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se uită la noi...chicotește Andreea. Cel În tricou alb? Da arată bine...spusese mama, mai mult ca să-i facă plăcere fiicei sale. Da, cel cu tricou alb și cu un tată, cam grizonat, nu crezi? Noi avem avantajul vopsitului, draga mea, altfel cred că eu sunt mai grizonată decât el. Da, dar tot frumoasă ești și grizonată, dar dacă mă uit mai bine, să te vopsești În continuare că-ți stă foarte bine. Uite-mi face semn cu mâna, tricoul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Într-un echilibru fragil. El avea de respectat un grafic și altceva nimic nu-l interesa. Mai avem de trecut hopul de la recepție, după care știm exact În ce cameră vom sta, iar restul zilelor vor fi o reală vacanță, draga mea, oftase mama Andreei, când coborâseră din troleibuz. Cu puțin noroc au trecut și de recepția hotelului, de numai trei stele ce și l-au putut permite, biletele fiind luate prin sindicat, iar după puțin timp erau deja instalate Într-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Parcă te rugasem ceva. Nu vreau să atragem atenția spusese mama șoptit. Oooo! Mamă, n-ai să te schimbi niciodată. Tu nu vezi că lumea se poartă altfel? Toți fac ce pot ca să atragă atenția...iar tu...parcă te ascunzi. Draga mea, este important să știi cui vrei să-i atragi atenția asupra ta. Dacă vrei să atragi toate privirile...te dai În spectacol, este urât. Știi bine că nu asta vreau...doar pe tricoul alb... vreau să-l văd cum
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cam ține după mine dar până acum nu am vrut să merg cu nici un băiat. Înțeleg că ai refuzat un băiat pe care Îl cunoști din școală și ai avut Îndrăzneala să inviți tu un necunoscut? Deja avem o problemă draga mea. Vei sta numai lângă mine tot concediul. Nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile. Asta se numește lipsă de seriozitate. Îl poți face pe unul din ei să sufere și nici nu ești conștientă de asta. Nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată inima schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție a instinctului acuplării este partea „întunecată” a naturii masculine. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra privirii Și vezi-mi inima-n adânc Cum cântă rănile iubirii, Cum rănile vieții plâng. Ci eu slăvit-am cu credință Că-mi fu fidelă draga mea, Că-n lume-i Doamnă Dragostea. Și-i plină de recunoștință. Cu cei mai buni, a mea simțire Și fiecare gând lucrară Ca-n cele mai frumoase inimi, Să ardă-a poeziei pară. Nu un nedemn alegi în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
soarta lui. Nu poți face nimic acum. Dar nu cred că puiul meu nu mai e. Eu l-am lăsat în viață; dacă mă așteaptă undeva, acolo? Căprioarele îi înțelegeau durerea, dar știau că n-avea rost să o încurajeze. Draga mea, știi bine care este adevărul. Nu putem rămîne. Devine periculos să prelungim șederea aici. Nu pot. Eu mă întorc. Trebuie să mă conving că e așa cum spuneți. Nu vă opresc. Mergeți mai departe. Vă voi ajunge din urmă, dacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi, străluceau. Lacrimile uscate țîșniră din nou dar cîtă fericire duceau cu ele acum! Atenție, draga mea! Nu vreau să riscăm. Lasă-mă pe mine să mă apropii și să evaluez situația. Așteaptă-mă aici și încearcă să nu-ți trădezi prezența. Căpriorul înaintă cu delicatețea unui zbor de fluture. Pămîntul nu-i simți pașii; și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vedea sănătos, puternic, curajos, milostiv... Nu te ajută nimeni, spui? Îți sînt datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine răspunsuri la întrebările pe care le ai! Nu va fi cazul, draga mea. Căpriorul ajunsese la un singur pas de consoarta și de puiul său. Sîntem împreună la bine și la rău. Băiatul acesta minunat ne-a cruțat copilul; spune numai, tinere, cum putem să te ajutăm, și o vom face fără
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-adevăr, confuz. Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga mea, te rog, apropie-te. Și spune-mi, pentru sufletul meu!, cine vorbește acolo, lîngă tine? Lupino simți cum i se ridică blana pe spate. Ce vroia să spună înțeleptul? Acesta continuă, agitat: De ce nu-mi răspunzi? De ce nu te-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că nu mai simți nimic pentru mine? - Exact! - Oare de ce nu te cred? - Pentru că nu accepți că ai pierdut. - Eu nu pierd nimic, niciodată. Tu ești cea care pierde. - Ba da, ai pierdut iubirea mea. O iubire sinceră și dezinteresată. - Draga mea, pot oricând să te fac să mă iubești din nou. Trebuie doar să vreau. - Ești mult prea sigur pe tine. Dar ai uitat că m-am schimbat, că nu mai sunt acea naivă prostuță care s-a îndrăgostit de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spuneți... Vorbește-mi cu tu, Marina, îți repet; vorbește-mi cu tu. Lasă acest impersonal pentru că aici totul e personal, personalism. Păi... păi... nu știu... Se pune ca sămânța... dacă nu îmi spui... Nu, ce te interesează ce fac albinele, draga mea? și apoi vocii interioare: "Taci!" și se oprește. "Draga meu?" Cine a spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu tu. Lasă acest impersonal pentru că aici totul e personal, personalism. Păi... păi... nu știu... Se pune ca sămânța... dacă nu îmi spui... Nu, ce te interesează ce fac albinele, draga mea? și apoi vocii interioare: "Taci!" și se oprește. "Draga meu?" Cine a spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
personal, personalism. Păi... păi... nu știu... Se pune ca sămânța... dacă nu îmi spui... Nu, ce te interesează ce fac albinele, draga mea? și apoi vocii interioare: "Taci!" și se oprește. "Draga meu?" Cine a spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mine să vă fac masaj. MINlSTRUL: Aici te contrazic. Iartă-mă, dar noi nu sîntem echipă de fotbal, să ne permitem maseuri. Noi sîntem bugetari. Trebuie să ne încadrăm în sumele fixe. Statul este sărac. Nu se poate. Iar preoții, draga mea, sînt destul de costisitori. Unde mai pui că mă deprimă. JENI: Dar cînd o să muriți? MlNISTRUL: Eu? JENI: Da, dumneavoastră. Sau vă credeți veșnic? N-o să vă placă să aveți acolo, la înmormîntare, doi-trei preoți? Sau chiar patru? Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Cafeaua e un produs agricol. Crește în pomi sau cam așa ceva. Să răspundă ministrul sănătății. Femeia asta era sănătoasă. Și hop, moare! Ia uite ce moartă e! Păi se poate? JENI: Dar dumneavoastră sînteți chiar ministrul sănătății. MINISTRUL: Eu? Greșești, draga mea! Cum aș putea să fiu ministrul sănătății fără să fiu medic. Ori e sigur că nu sînt medic. Nici nu știu unde-ți este ficatul. Parcă pe aici, dar nu sînt sigur. Nici ăsteia nu-i pot localiza inima. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pleda. Un moment de rătăcire, vecinii toți, implorați de mine să declare că erai nebun.:. Eu, plînsă, la proces... Asasinule! CHARLES: A fost dintr-o greșeală... EMMA: Dar nu pe el, ci pe mine m-ai asasinat. Acum plătește! CHARLES: Draga mea, te rog! EMMA: Mă rogi, ai început să mă rogi? De cînd nu m-ai mai rugat nimic? CHARLES: Te rog... EMMA: Ticălosule! Îți beai ceaiul seară de seară, ceaiul făcut de mine printre borcănașe cu otravă! CHARLES: Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
odată să alerg o sută de metri și am doborît toate gardurile. EDUARD: Ei, lasă. Te înscrii și tu la secția de o sută de metri plat. SONIA: Păi și atunci tot plat am alergat. Gardurile erau pe margine. BUNICA: Draga bunicii!! Dar la medicină n-ai vrea? Ții minte? Cînd erai mică, mereu te jucai de-a doctorul cu copiii din vecini. SONIA: Așa este. Dar pe mine mă puneau totdeauna să fiu pacienta. GETA: Dar la economie? Ca iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu-i așa? Ai bani murdari. Bagă-ți-i În fund și du-te la mare cu cine vrei, nu cu mine. Eu nu sunt curva ta de vacanță. Pe cine ai mai nenorocit? — Dar nu am nenorocit pe nimeni, draga mea. Să scrii niște note despre cineva nu Înseamnă că Îl neno ro cești. De fapt, Îl protejezi de el Însuși. — Frumos spus, Într-adevăr. Și de ce ar avea nevoie cineva să fie protejat de el Însuși În felul ăsta
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
valorile comunismului ce e? Ce sunt toți cei care acum ne conduc și vin din CC, aparatul de partid, trădători, mântuitori sau oportuniști care acum ne fură banii și cer „jus prime noctis”, fetelor noastre. Ai fost membră de partid, draga mea, tu ce ești? EA: Eu sunt o amarata, nu vezi? Față e în Canada, bărbati-miu face agricultură taxele mă cocoșează, și tu îmi scoți pe nas că sunt PCR-istă, deci criminală? Nici nu am știut de astă. Nu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]