12,502 matches
-
punctul de vedere al scriiturii, între strategia clasică a lui Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
epoca respectivă, distanța dintre fotoliul ministerial și plutonul de execuție) se făcea simțită și la nivelul scriitorilor care proslăveau regimul. Dacă în timpul unui discurs al unui lider politic numele unui scriitor era omis dintr-o înșiruire, aceasta echivala cu o dramă pentru cel în cauză. El putea să-și imagineze scenarii dintre cele mai cumplite, toate avînd ca punct de pornire căderea sa în dizgrație. E drept, mandarinii își petreceau verile la mare și iernile la Sinaia, erau oaspeți permanenți ai
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
cinstea ei, Nina Cassian are curajul să răspundă cinstit, din proprie inițiativă, chiar și cu o întîrziere de cîteva decenii: „M-am gîndit adesea, parcurgînd jurnalul meu din «obsedantul deceniu», că e inadmisibil să nu pomenesc decît în trecere despre dramele din afara gintei noastre (deși am avut și noi contribuțiile noastre), mă refer la arestările care aveau loc, majoritatea nemotivate sau motivate pe criterii de luptă de clasă sau de adversitate față de regim, unele de o deosebită perversitate, cruzime și brutalitate
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
omului care își învinge cu sacrificii destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip și Sfinxul, scena încoronării. Actul 3 este acut-dramatic. Lăsată jos în fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră) simfonia în care stă drama în unitatea ei muzical-tematică urcă eclatantă cu Cornel Trăilescu. Dirijând spectacolele de la deschiderea stagiunii el a impus, compact, fără schimbări de culoare conductul sonor. Regia și-a asumat în concepție o prezență masivă a baletului (Enescu nu a compus decât
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Opera Română a pus la lucru tot ce avea mai potrivit. “Last but not least”: Corul. El este personaj multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc la prietenul meu, care îmi spune: “Tu iubești muzica! Pe mine m-a interesat Spectacolul!” Ada Brumaru O interpretare
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
telenovelele, dar nu totdeauna recunosc, din modestie și din orgoliu, considerându-se ca făcând parte din elita urbană, iar din acest punct de vedere, intelectual vorbind, nu e bine să știe lumea. Poate fi chiar compromițător, fiindcă acolo se petrec drame sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite școlare etc., etc., etc...) și o face pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
Casandra, același gen de introducere a personajelor, același tip de emoție, de spațiu, de relații, de adresare. Și o încercare supravegheată de a alunga din interpretare ispita frivolității, căci, dincolo de etichetele purtate de fete, se găsesc o sumă de povești, drame, lacrimi, violență. Încercare parțial izbutită. Ce se va întîmpla după această frumoasă și serioasă Gală, povestitorul nu știe să spună. Voi reveni, curînd, cu finalul dansat al săptămînii mele cu Casandra. Pe care l-am ratat la momentul cu pricina
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
un paradox sclipitor despre derutanta fugă de sine a poetului Bacovia: "Pe de o parte, se ferește să pozeze în poet, însă, pe de altă parte, se teme de perspectiva de a nu mai fi âpoet>. Pentru Bacovia, maximum de dramă nu e să mori, ci să fii un âfost poet>" (p. 25). Comparațiile pe tema condiției scriitorului le face, așa cum a promis, cu minorii și marginalii, de felul lui Oreste, Păun-Pincio, Neculuță, Petică, Traian Demetrescu și alții, prozatori ca Ioan
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
care, pînă la un punct, este tipic sașilor și șvabilor din România: copilărie la țară, liceul german și facultatea la Timișoara apoi, inevitabil, la mijlocul anilor '80, emigrarea în Republica Federală Germania. Spre deosebire de majoritatea șvabilor care și-au trăit cu discreție drama și au părăsit țara neștiuți decît de vecinii lor de dincolo de gard, Herta Müller se remarcase încă din România ca o scriitoare nonconformistă, protestatară, foarte incomodă pentru autorități, aflată mereu în vizorul Securității. Cine sînt eu?, de ce nu sunt ca
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
visau mai toți locuitorii din partea comunistă a Europei. Germania a însemnat pentru Herta Müller, ca și pentru alți sași și șvabi emigrați din România, o nouă marginalizare: cea dată de condiția de alogen. Străini în România, acești oameni au trăit drama de a fi tratați ca străini și în Germania. În aceste condiții, visul occidentalilor de a-și petrece concediul pe o insulă, departe de sunetul celularului și de forfota metropolei dobîndește, pentru emigrantul de origine germană venit din estul Europei
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
de ceva vreme, prezentată ca o necunoscută pescuită de pe marginea drumului. Vorba aceea, jurămîntul lui Hipocrate obligă la salvarea semenilor... cu orice preț. Chiar și cel al compromisului care înghite liniștea și curățenia sufletelor, vieților. Nimeni nu poate fi fericit, dramele se amplifică prin acumulări și frustări. Am urmărit cu atenție felul în care se spune textul în limba română, nezbierată, cu accente marcate corect în frază, cu înțelegerea a ceea ce se rostește. Am urmărit relația soților la revenirea în promiscuitatea
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
fie și parțial, subiectele sale de aplicație, de la Filimon și Alecsandri până la Vianu și Arghezi, dar și Cioran sau Noica, Iorga sau Pătrășcanu. Pe Z. Ornea îl interesau nu numai edițiile sau exegeza literară, dar și istoriografia, sociologia, filosofia, memorialistica, drama Basarabiei etc. Falimentul Editurii Minerva e ultima dintre problemele de actualitate înregistrate în volum, o situație dureroasă care l-a afectat profund pe încercatul editor al clasicilor, care se vedea neputincios în fața pierderii (adică a distrugerii) unei instituții culturale ce
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
aide-memoire-ul de-o viață, "inventarul" unor nuanțe schimbătoare, de la frămîntările juvenile, care speri, citindu-le, că trec, dar nu-i așa, pînă la tîrziile, adevăratele dureri. Pe latura lui livrescă, jurnalul ar putea fi interpretat, eventual, ca o rescriere a "dramelor" eminesciene din perspectiva femeilor, care tac. Mutatis mutandis, un alt fel de Dragostea nu moare. E un romantism puțin desuet, făcut din pusee de trăire "plină", sub spaima lipsei de timp, în primele caiete, foarte detaliate, analitice, dar și regretul
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
te invită înăuntru, te conduc pînă la loc, fac conversație privată, zîmbesc, îți fac cu ochiul. Nici nu-ți dai seama bine cînd începe propriu-zis spectacolul, pentru că personajele poartă numele actorilor. "Doamna Seciu", "domnul Rebengiuc" devin, treptat, cazuri, povești, ratări, drame. Totul este pe muchie de cuțit, între rîs și plîns, ambele în hohote, între gloria absolută și ratarea absolută, la limita dintre genialitate și imbecilitate. Se rostesc și se învîrt pe scenă, în spațiul îngust, mai degrabă desfășurat pe lungime
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
teme, relevante, din miile care ne populează. Aș fi simțit nevoia accentuării unui contrapunct mai puternic, ca o ruptură, atunci cînd măștile cad și limba de lemn se usucă, atunci cînd fiecare își mărturisește eșecul și consecințele lui, atunci cînd dramele personale iau locul șabloanelor, atunci cînd fiecare își strigă ființa și neputințele. Cocoțați-vă cîndva, într-o seară, în podul unei case boierești de pe strada Mîntuleasa, colț cu Calea Călărași! Oameni de lux, oameni recenți, moderni, oricum, ai zilelor noastre
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
cine le scrisese..." Lui Mihai Berechet i se înscenează și un Ťproces publicť pentru "descalificare" și o interdicție de doi ani îl ține departe de activitatea regizorală. Perseverentul denunțător nu era altul decât... unul dintre frații săi. Ca într-o dramă shakespeariană Mihai Berechet trăiește momente foarte dureroase la aflarea denunțătorului său: "Stările de torpoare, de nemișcare psihică în care cădeam, nu puteau aparține omului optimist, care știa să se bucure de orice, omului care fusesem întotdeauna, până de curând...." Pe lângă
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
nevestei, vînzătoare într-un magazin de cravate, dinspre Pantheon. Băiețanul nostru pare născut a fi prost, dînd din el fiere retroactivă și inepție la minut. Nu are nici o idee și tot trage cu schimbarea. Am mai spus-o, țară mică, drame mici, dar și oameni mici și de nimic." (Vă asigur că am reprodus întocmai). Ajuns la aproape 50 de ani, departe, pe jos, un fel de secretară, prozatorul ratat și jurnalistul de categorie sub-vadimică, am zice vasilebărană, prin gazete neluate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
Alexandra Olivotto În "noaptea dintre ani" televiziunile s-au întrecut în a difuza programe cât mai ușurele. Au predominat comediile și filmele de acțiune, dar s-a mai strecurat și o dramă. Singura televiziune care a încălcat acest protocol implicit a fost Național TV. Nu știu dacă au presupus că pe 1 ianuarie, ora 2.00, nu se mai uită nimeni la televizor, dar cert e că au difuzat un film greu
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
catifele, franjuri, suprafețe de marmură și de lemn prețios, plafon circular pictat. Spectatorul este captivat de o lume aparte și invitat să creadă că ceea ce se petrece în ea este posibil. Numai pe scenele teatrelor de operă rulează etern aceleași drame, aceleași comedii magnifice sau neverosimile. Deci...a câta oară Tannhäuser, a câta oară Don Giovanni ? Nu știu. Cine nu înțelege de unde vine febra acestei rutine este într-o foarte firească stare de incompatibilitate cu un spectacol unde s-ar părea
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Mozart nu suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus, Baccanala lovitura de trăznet de la începutul operei
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
ține cu aplombul jucătorului raisonneur, dilematic dar niciodată naiv, șmecher și pragmatic. Îi place și nu-i place riscul. Servitorul lui Don Giovanni este servitorul lui Mozart. Cea mai consecventă idee a regizorului-dirijor este extragerea momentelor de muzică pură din dramă. În fapt, întreruperea acțiunii îi este sugerată de muzică și o adoptă ca pe o manieră consecventă. La început, după ce a închis catalogul și discuția cu madamina Elvira, Leporello devine confidențial cu noi. Ne și salută cu enorma pălărie triunghiulară
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că pare subliminală, justificarea autosalvării este cvasiprezentă: neînțelegând conștiința și lumea în care trăiau, o căuta dincolo; neîntâlnind muza, o provocau artificial; negăsindu-și zeul, îl dibuiau printre aburii obscuri ai drogului, o serie de drame plasate în exterior, fără a se băga de seamă că, în continuare, pe obraz creștea un coș purulent.
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei idei, ceea ce înseamnă că patosul, mai înainte de a fi al ideii plecate în lume, trebuie să fi fost al autorului care și-a pus sufletul în ea. Drama noastră e că mai toți autorii români ce cochetează cu lumea ideilor și a speculației filozofice au o uscăciune sufletească ce face ca fiecare gînd pe care îl rostesc sau îl pun pe pagină să sufere de astenia cadaverică a
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce unul dintre semenii lui gîndise, trăise și suferise nu era și
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]