403 matches
-
Teatrul German de Stat Timișoara, prima jumătate a acestui an va fi decisivă în sensul atingerii primelor obiective majore fixate de la preluarea mandatului directorial de către Ida Gaza: „readucerea publicului larg la spectacolele noastre, printr-o ofertă de spectacol solidă, texte dramaturgice de mare valoare montate de creatori importanți, reașezarea firească a valorilor în teatrul nostru și, cu deosebire, susținerea tinerilor actori care sunt comoara acestei trupe“. În 9 februarie va începe turneul trupei Badische Landesbuhne Bruchsal la Timișoara. În martie va
Agenda2005-02-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283243_a_284572]
-
octombrie), și spectacolul austriacului Ulf Duckelmann de la Teatrul Pygmalion din Viena, cu „Puterea obișnuinței“ de Thomas Bernhard (15 octombrie). În 29, 30, 31 octombrie vor avea loc Zilele Literaturii Dramatice Românești în traduceri, mai exact un mare târg de texte dramaturgice românești traduse pentru a fi montate pe scenele lumii, precizează secretarul literar Codruța Popov. S. P. Spectacol de comedie l Realizat cu actori din 7 trupe teatrale După premiera ce a avut loc cu o lună în urmă la Arad
Agenda2003-38-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281484_a_282813]
-
măsură, teatrul lui Ionescu a fost modelat muzical de Șerban Marcu printr-o maximă eficiență a selectării unor fragmente din piesă, valorificate mai mult în recitativ și comentariu instrumental expresiv și bine realizat. Aspecte polistilistice (citarea cu semnificație bine argumentată dramaturgic a unui madrigal de Monteverdi sau a unor elemente din folclorul copiilor, a unui vals sau a unor marșuri) subliniază umorul de foarte bună calitate al muzicii. Toate acestea au avut ecou direct, stârnind reacții în sala surprinzător de plină
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
viitoare ale regiei de operă. Lucrând sub presiune, într-un timp record, cu inteligență, tânăra regizoare energică și ambițioasă s-a adaptat condițiilor date, combinând economia de mijloace cu multă fantezie și rămânând cât se poate de fidelă muzicii, intențiilor dramaturgice ale compozitorilor. De la diferite detalii scenice menite să umple unele momente statice ale operei Lot și până la găselnițe de costume, coafură, machiaj, mimică, gestică asociate comicului absurd din Lecția, sau chiar viziunea asupra unui rol secundar - Servitoarea apărând ca un
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
a fost aleasă și de Pavel Rotaru pentru Teatrul de Balet din Sibiu, colaborând pentru decoruri cu Nicolae Drăgan și Alin Gavrilă, iar pentru costume cu Nada Panait și Rodica Kabdebo. Libretul a suferit însă mici modificări, în urma cărora structura dramaturgică a lucrării și-a pierdut din limpezime și, în consecință, și relațiile dintre personaje au devenit confuze, iar în momentele cele mai importante ale spectacolului, reprezentate de duetele Carmen - Don José și Carmen - Escamillo, s-a uzat cu precădere de
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
al bravurii de fațadă - a fost de-a dreptul încântător prin eleganță, grație, simplitate și mai ales printr-o grijă deosebită, rafinată pentru sunet. Pianistul chinez știe ce semnificație are poemul simfonic în muzica lisztiană, de aceea descrie plastic schimbările dramaturgice: strălucire și eroic în prima parte; un lirism subliniat de un fin decalaj bine regizat între mâna stângă și cea dreaptă în a doua parte, cu efect poetic expresiv-rubato; imagine aproape raveliană de cristal, de cascade de apă în partea
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
pe care i-a încredințat-o destinul" (atacul asupra Angliei), Hitler constrâns de mecanismul istoriei - un pas decurge dintr-unul anterior, imposibilitatea lui de a acționa, în multe cazuri, altfel față de poporul său, față de așteptările lumii întregi - recunoașterea marelui scenariu dramaturgic al istoriei: e un deliciu să vorbești cu Cioran despre toate astea, chiar dacă fundalul e unul apocaliptic. Iar cina, pregătită cu dăruire chiar de el, contrastează în chip ciudat cu toate acestea. ș...ț Cioran spune: aforismele mele pot să
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Calotă, Andreea Măcelaru-Șofron, Anca Bejenaru, Laura Anghel / Roxana Colceag / Cristina Păun, Ștefan Bahnaru redau într-o notă tonică, plină de prospețime și neprevăzut tema uneia dintre primele comedii ale lui William Shakespeare, a cărei traducere semnează Dan Amedeo Lăzărescu. Împletitura dramaturgică are un fir polițist, un fir tragic, un fir comic-grosier, un fir comic-romantic, dar și un fir al limbajului inteligent și strălucitor, cu noduri de calambururi și jocuri de cuvinte, rezultând o lucrătură densă, de viață palpitantă. Diana Lupescu, care
La Teatrul Nottara, "Mult zgomot pentru nimic", de Mărțișor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80077_a_81402]
-
Marinescu, Mircea Teodorescu, Roxana Colceag. Diana Lupescu a spus despre spectacol că : "este o piesă despre iubire, despre trădare, despre prietenie, despre intrigi și despre ura fără motiv, totul într-o notă tonică, plină de prospețime și neprevăzut. Oricum, împletitura dramaturgică are un fir polițist, un fir tragic, un fir comic-grosier, un fir comic-romantic, dar și un fir al limbajului inteligent și strălucitor, cu noduri de calambururi și jocuri de cuvinte, rezultând o lucrătură densă, de viață palpitantă. Și dacă, în
Teatrul Nottara prezintă în premieră "Mult zgomot pentru nimic" by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/79462_a_80787]
-
majoră. Teatrul azi este și o editură de carte de teatru. Fie că sînt serii de autori, fie că sînt documente care țin de istoria teatrului sau a unor mari personalități sau, cum se întîmplă de ceva vreme, de istoria dramaturgică recentă din felurite culturi. Nume cunoscute de dramaturgi spanioli, portughezi, din Republica Moldova, piese aproape necunoscute ale lui Beckett cu un întreg aparat critic, cu note consistente, cu o traducere remarcabilă a Ancăi Măniuțiu, o carte despre Gina Patrichi sau alta
Forța unei reviste by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7831_a_9156]
-
permanent, nu există nici un moment de răgaz; acumulare de obiecte pe scenă (sunt momente când seamănă cu un anticariat de provincie) asistăm la mutarea continuă a unor mobile care, de fapt, nu joacă ci doar sunt plimbate fără o justificare dramaturgică sau estetică. Ai senzația că determinarea întregii viziuni regizorale stă în teama de liniște, de gol. O componentă valorizantă a montării este scenografia monumentală și elegantă semnată de Cătălin Ionescu-Arbore, mai ales costumele în combinații coloristice încântătoare, fundalul neoclasic, oferind
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
departe de suita de secvențe care compuneau lucrarea lui Johan Inger, Empty house, văzută cu o săptămână în urmă, la spectacolul companiei Cullberg Ballet. în primul rând la Johan Inger exista unitate stilistică, iar fiecare secvență avea un subtil substrat dramaturgic și din fiecare secvență iradia o anume stare de spirit. Ca spectator vibrai pe dinăuntru. Nu plecai din sală așa cum ai intrat. Propunerea tematică făcută de Frédéric Flamand rămâne, în continuare, interesantă, dar în La cité radieuse autorul nu și-
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
eleganta sală a Operei Naționale București, cortina s-a ridicat iar primele sonorități ale orchestrei conduse de dirijorul Iurie Florea a introdus asistența în atmosfera tipic rusească a muzicii lui Ceaikovski. Rând pe rând apar și personajele principale ale acțiunii dramaturgice: Tatiana, Olga, Evgheni Oneghin, poetul Lenski. Mai întâi Tatiana, întruchipată în această seară de soprana Iulia Isaev, care a construit un personaj complex, în spiritul poemului lui Pușkin, ce a inspirat libretul operei. Astfel, am văzut la început o Tatiana
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
și pe scenă. O imensă bucurie mi-a făcut Bella și cavalerul fără nume. Știam despre piesă din 2005, după ediția din anul acela de la Edinburgh Fringe Festival, știam despre Oliver Emanuel și felul în care, se pare, relansează scriitura dramaturgică britanică, despre ce se întîmplă la Silver Tongue Theatre, pe care îl conduce secondîndu-l pe Dan Bay. Provocată de ceea ce am văzut, am reușit să citesc iute piesa și să înțeleg și mai tare felul în care regizorul, și traducătorul
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
de amănunte, un spațiu capcană pentru protagoniști, dar, în același timp, și pentru regizor dacă nu are flerul unei evadări spectaculoase. Și asta a avut, pe lîngă multe altele, Radu Afrim. Așa cum Dorst explorează în „Herr Paul" un alt stil dramaturgic și scriitoricesc, în sens mai larg și mai profund, și Radu Afrim își exprimă apetitul pentru o nouă poziționare față de propriul stil. Dimensiunile show-ului său se reduc, parcă totul intră la apă, se esențializează, păstrîndu-și intangibilă forța invențiilor, a
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
această adâncă implicare, evidentă în sala de concert, are rara virtute de a se menține în audiția pur sonoră. Minuțiozitatea construcției înaripează, personajele capătă viață, vocea plutește suveran. Cu o abordare repertorială atât de largă la un asemenea înalt voltaj dramaturgic, Mariana Nicolesco își validează atributul de assoluta. Artista nu a fost singură în acest demers. Bagheta maestrului Cristian Mandeal a urmărit-o cu atenție de la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii bucureștene, susținându-i comentariul. Alți șefi de orchestră, i-am
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru, Antidoturi e cartea unui Ionescu implicat în demascarea "împăratului gol", a gîndirii colective pe cale să-ngroape individualismul, cartea unui adept al umanismului lui Gabriel Marcel și Emmanuel Mounier, dar nu și al lui
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
analistul descoperă două variante ale aceluiași mod de a accede la perfecțiunea a ceea ce istoria muzicii numește teatru muzical. Atât Verdi cât și Puccini lucrează cu povești de viață și de moarte perfect veridice, impecabil construite din punct de vedere dramaturgic, cu personaje puternice și pregnant conturate prin replici și sunete. Rezultatul sonor însă, este cu totul diferit. Baza de plecare este, întotdeauna, aceeași. Concepția dramatică ce vizează în egala măsură cuvântul și sunetul, are aceleași principii. În multe dintre paginile
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
subiecte de o profundă umanitate. Muzica lui G. Puccini pornește de la cuvânt, organizându-se după topica proprie limbajului vorbit, după desfășurarea dramatică, exprimând cât mai poetic, cât mai integral, textul. Muzica sa urmărește starea sufletească a personajelor, susținând evoluția lor dramaturgică. Ca și Verdi, Puccini folosește stilul parlando, construit pe caracterizări orchestrale melodice, inspirat din vechiul recitativ al melodramei italiene. Stilul acesta este asemănător concepției wagneriene despre continuitatea discursului muzical. Puccini scria editorului său: Sunt cu nervii prea surescitați și fără
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
duce o viață aristocratică departe de microbii din "zonele schito-sarmatice" și de prieteni și dușmani de care nu uită totuși. Referitor la creația sa literară, Caragiale credea a fi scris la Berlin cele mai reprezentative opere. Greșea oare? Pe linia dramaturgică, da! Scriitorul își propusese să reia într-o nouă comedie, în trei acte, personajele din O noapte furtunoasă și din O scrisoare pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de bătaie era mereu democrația
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
calde, apărută la Editura Institutului Cultural Român, poate fi începutul unui comentariu critic al unei opere vii, în mișcare și în continuă modificare a receptării ei. „Matei Vișniec este numele unei povești de succes. Ca puțini alții, el definește spațiul dramaturgic al ultimelor decenii în România, simultan, impunându- se decisiv în spațiul francofon. Dramaturgul practică o scriitură captivantă, aparent excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
și întoarcerea la un punct inițial, în care sunt stabilite principalele coordonate ale modelului dramatic în cauză. Autoarea pornește de la o clasificare tematică, constatând că la Matei Vișniec ea coincide cu structurarea (sau, mai bine zis, restructurarea permanentă a) scriiturii dramaturgice. Autoarea studiului clasifică opera lui Vișniec în funcție de reconstituirile lirice (plecând de la alunecarea poeziei în teatru și de la dramatismul poeziilor), dialogurile culturale subiective (piesele în care Cehov, Meyerhold, Shakespeare, Beckett, Cioran și Ionesco populează un univers livresc), poveștile de dragoste („Frumoasa
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
vreodată adevărul relației cu fiul său. Vocal au fost foarte bine coordonați în textura muzicală a lucrării. Rămân antologice duetul Lunardo- Simon, sau scena pescuitului, în care cei trei bădărani își strigă oful împotriva soțiilor. Contele Riccardo, personaj pitoresc, adiacent dramaturgic în conflict, a fost interpretat la premieră de tenorul Mihai Lazăr și apoi de Liviu Indricău, fiecare aducând o notă personală partiturii. Echipa feminină nu a fost mai prejos: Adriana Alexandru a interpretat-o pe jupâneasa Margarita la primul spectacol
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
îi dea o continuare) are meritul de a fi complet "diferit (față) de tot ce putea fi întâlnit până la acea dată în literatura română" (p. 125). În succinta secțiune numită "Provocarea dramaturgiei", Gh. Glodeanu punctează acele aspecte care indică vocația dramaturgică a scriitorului și, mai ales, relațiile strânse dintre încercările sale dramatice și scrierile în proză. Piesa Oameni feluriți, jucată în stagiunea 1929-1930 la Teatrul Național din București (în epoca directoratului asigurat de L. Rebreanu), oferă "felii din existența unor personaje
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de rafinament, bun gust, cultură și probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și specialiști în costume, artă culinară, stilistică florală
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]