669 matches
-
pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. [7] În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. [7] În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545.[8] Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
din valea Răutului, rând pe rând își vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție și pe timpul domnitorilor Ștefan Tomșa și Radu Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
ca trupe de graniță, atât înăuntrul țării cât și înaintea dușmanului"”, recomanda ca după depunerea armelor și „"trecerea la viața pașnică"”, foștii grăniceri să rămână alipiți tronului, să dea ascultare și să dovedească o credincioasă împlinire a datoriilor către noile dregătorii, să fie vrednici și în viitor de numele cel bun, câștigat pe dreptate, să fie ca și până atunci ostași și cetățeni bravi și loiali. Aproape imediat după trecerea în administrație civilă a Racoviței, racovicenii s-au trezit în fața unor
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Dregătoriile au fost înființate treptat, odată cu organizarea Țării Românești și Moldovei, ca state nou înființate. Ele erau departamente medievale publice sau de curte domnească în statele românești din evul mediu. Chiar dacă izvoarele atestă aceste dregătorii treptat și târziu, cele mai multe dintre ele
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
Dregătoriile au fost înființate treptat, odată cu organizarea Țării Românești și Moldovei, ca state nou înființate. Ele erau departamente medievale publice sau de curte domnească în statele românești din evul mediu. Chiar dacă izvoarele atestă aceste dregătorii treptat și târziu, cele mai multe dintre ele datează din perioada de început a statului. Dregătorii (în sens modern, Înalți funcționari) puteau îndeplini sarcini din porunca domnească indiferent de atribuțiile principale ale funcției lor. În general pot fi deosebite două tipuri de
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
treptat și târziu, cele mai multe dintre ele datează din perioada de început a statului. Dregătorii (în sens modern, Înalți funcționari) puteau îndeplini sarcini din porunca domnească indiferent de atribuțiile principale ale funcției lor. În general pot fi deosebite două tipuri de dregătorii: dregătorii publice, în care posesorul avea atribuții publice (administrative și judecătorești) și dregătorii de curte, în care posesorii prestau în primul rând activități admistrative și de protocol la curtea domnească. Principalul dregător în Țara Românească, conducea administrația din Oltenia, judecător
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
și târziu, cele mai multe dintre ele datează din perioada de început a statului. Dregătorii (în sens modern, Înalți funcționari) puteau îndeplini sarcini din porunca domnească indiferent de atribuțiile principale ale funcției lor. În general pot fi deosebite două tipuri de dregătorii: dregătorii publice, în care posesorul avea atribuții publice (administrative și judecătorești) și dregătorii de curte, în care posesorii prestau în primul rând activități admistrative și de protocol la curtea domnească. Principalul dregător în Țara Românească, conducea administrația din Oltenia, judecător cu
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
Dregătorii (în sens modern, Înalți funcționari) puteau îndeplini sarcini din porunca domnească indiferent de atribuțiile principale ale funcției lor. În general pot fi deosebite două tipuri de dregătorii: dregătorii publice, în care posesorul avea atribuții publice (administrative și judecătorești) și dregătorii de curte, în care posesorii prestau în primul rând activități admistrative și de protocol la curtea domnească. Principalul dregător în Țara Românească, conducea administrația din Oltenia, judecător cu dreptul de a pronunța sentința capitală în acest teritoriu supus jurisdicției sale
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat. A apărut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea - era comandantul pedestrașilor, fiind subordonat spătarului în Țara Românească și hatmanului în Moldova. La mijlocul secolului al XV-lea dregătorii au început să ocupe un rol mai important în Sfatul domnesc. La finele aceluiași secol Sfatul domnesc a ajuns să fie format numai din dregători și foști dregători. Dregătorii nu aveau leafă, fiiind răsplătiți cu danii și scutiri de către domn
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
au hotărât ruperea de calvini și unirea cu biserica Romei. Pe plan religios, uniții urmau să-și păstreze ritul, canoanele și calendarul lor ortodox, în schimbul recunoașterii a patru puncte dogmatice: Pe plan social, ""uniții "" urmau să fie primiți în toate dregătoriile țării, fiii lor să aibe acces în toate școlile, fără de nicio deosebire, preoții urmând să se bucure de toate drepturile preoților religiilor recepte, să fie dotați cu sesii parohiale etc., promisiuni întărite și printr-o diplomă împărătească datată la 14
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
diplomat și general român, comandant al brigăzii nr. 6 de cavalerie. Racoviță a fost o mare familie de boieri originară din Moldova, ai cărei membri dintr-o ramură au fost domni în Țara Românească iar din alta au deținut importante dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul 16 se numea „Cehan”. Primele informații genealogice, pe linia Racovitză (Racoviță), apar la sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu menționarea lui Cehan Vătaful, mare proprietar de pământuri din zona Prutului. Pe la 1662, Marele Logofăt
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
către stat, plătind în schimb dajdie, adică impozit în bani. Erau 29 de călărași serdărești, slujitori care executau diferite porunci ale serdarilor de Orhei și Lăpușna, 2 mazili (boieri sau dregători în locuit (mazilit), dar care păstrau toată viață titlul dregătoriei, precedat de articolul biv, 1 ruptaș, 1 popă, 1 diacon, 1 volintir în retragere, 5 femei sărace, 1 om stricat de cap și 2 țigani. Din anul 1859 satul răzășesc Durlești avea 233 de case și 1342 de locuitori, dintre
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
anul 1653 de marele vornic Preda Brâncoveanu. La patru ani de la terminarea lucrărilor, Paul de Alep, în vizită la mănăstire, nota că: "„Biserica de aici, în vechea sa formă, era mică și simplă și a fost dărâmată de unul din dregătorii din această țară, care era mare vornic și al cărui nume era Preda Brâncoveanu, rudă a răposatului Matei voievod. De la tatăl său și de la strămoșii săi el avea multe moșii, mănăstiri, biserici și sate ... . El a zidit-o din nou
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
mulți notabili cărturari confucianiști sau taoiști și erudiți din toate clasele sociale, au adus contributii semnificative la documentarea istoriei autorilor conceptelor sacre, vechi de sute de ani. Multe dintre personalitățile literaturii chineze au făcut parte din guvernul imperial sau aveau dregătorii importante, care acționau în cunoștință de cauză, iar uneori propuneau sau efectuau noi moduri de guvernare. În secolul al XVII-lea autorii chinezi editaseră mai multe texte scrise decât în toată lumea. Multe romane, cum ar fi „Cele Patru Mari Romane
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Io Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, la anul 7030 luna iunie 15"". (=1522) Logofătul Gavriil Trotușan este un personaj istoric, prezent în cronicile Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El a îndeplinit diferite dregătorii în Moldova timp de 40 ani, sub cinci domnitori. A fost vistiernic și apoi logofăt. Cronicarul Grigore Ureche a scris despre el în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
Reprezentantul cel mai de seamă al familiei a fost Șerban Cantacuzino, care alături de ceilalți frați ai săi s-au implicat activ în viața politică. La anul 1675 în fruntea familiei se afla Șerban Cantacuzino care „a urcat succesiv toate treptele dregătoriilor curții domnești împlinind misiuni care cereau agerime, discreție, cunoașterea unor limbi străine, relații în diferite medii social politice, iscusință administrativă și talent de constructor”. În timpul luptelor pentru putere din anii 1658 - 1660 dintre domnitorul Constantin Șerban Basarab zis și Cârnul
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
de oaie și împing în față ba o rudă de vie, ba un cumătru sau chiar ei primesc funcții importante de dat iama la stâni, ori câte un post călduț pe lângă pirații mioritici, mai mult sau mai puțin legați de dregătoria mare. Previziunile s-au adeverit, ei vânează în haită, se apără cu armamentul din dotare, se aplaudă reciproc"; În cartea celor 322 de vorbe memorabile, ale lui Petre Țuțea, stă scris negru pe alb: "Americanii n-au vocație, ei gândesc
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
acesteia. Într-o mărturie hotarnică din 2 octombrie 1782, dată pentru un loc de casă din mahalaua "Muntenimea de Mijloc" din Iași, vornicul de poartă Neculai Grosu mărturisește în cercetarea făcută la fața locului de doi dintre „colegii” săi de dregătorie „că în vremea când se afla el vatav la vistiernicul Filip Catargiu” a fost trimis de acesta să afle cine ridicase o casă pe un loc al Catargieștilor. Cum vinovatul, un oarecare Dima pietrarul, pretindea că-și făcuse casa pe
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
(d. 15/26 august 1714) a fost un boier român, care a deținut mari dregătorii în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Ca om de încredere al voievodului Țării Românești, i-a împărtășit soarta, urmându-l la Constantinopol în aprilie 1714, unde a fost executat de otomani în 15/26 august 1714. Deși "Istoria generală a Daciei
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
născut patru copii, printre care și Maria, viitoarea soție a lui Constantin Brâncoveanu. Documentele consemnează că în 1688 a primit poruncă de la noul domn, Constantin Brâncoveanu, să construiască un pod pentru trupele otomane, care erau în război cu imperialii. În dregătoria de vătaf de copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Când Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul pentru a-l întâlni pe sultan în 1695, la Dimirikapi, Târgoviștea a fost lăsat în paza stolnicului Constantin Cantacuzino și a vel agăi (comandant de infanterie și miliție) Ianache Văcărescu. În această dregătorie era și 1703, când după a fost îmbrăcat de domn în conteș cu samur, după periculoasa chemare la Adrianopole. Din acel an, Văcărescu a fost capuchehaie a lui Brâncoveanu la Constantinopole pentru mai mulți ani, și a întreprins mai multe
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
i-a dăruit pârcălabului Nicoară Hâra la 30 aprilie 1542, „pentru dreaptă și credincioasă slujbă”, satele Cârstești, Protopopeni cu mori pe Siret și Hărești „cu coturile și cu mori pe Moldova”, ultimele două fiind dăruite ulterior mănăstirii Probota. A deținut dregătoria de pârcălab până la 4 aprilie 1545, când a fost înlocuit de Borcea și Sturza. Nicoară Hâra a murit înainte de 17 septembrie 1545, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Probota. Ca urmare a faptului că a murit fără
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
Ioan N. Mavrocordat (fratele fostului său protector), care uneltea pe lângă Înalta Poartă pentru a obține tronul Moldovei. Ajuns domn, în iunie 1743, acesta l-a numit pe Dapontes șeful deplin al cancelariei princiare de la Iași și ulterior i-a încredințat dregătoria de căminar. În paralel, Dapontes deținea și titlurile de consul al Angliei (moștenit de la tatăl său) și ecleziarh al Patriarhiei Ierusalimului (începând din 1744). Preocupat preponderent de politică, în a doua lui perioadă de la Iași (1743-1746), Dapontes a acordat mai
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]