954 matches
-
le lăsăm pierdute! Câți mor cu inima de doruri arsăCâte iubiri de minte doar știute.Dar câtă fericire putem oare aflaDintr-o primăvară și-un Martie-ndrăzneț? Nu putem lua cât el ne poate daCăci nu suntem decât grăbitul.......trist drumeț!... VI. PESTE RANILE CE DOR..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. PESTE RĂNILE CE DOR... Peste rănile ce dor...’’ Pune apă de izvor Pune lună,soare ,vis Cerul cu ochiul deschis Stelele măcar o dată
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
fapt de seară Venea un biet pribeag Cu ochii triști, înrourați De-al anilor șireag... El se oprea din când în când Privind în depărtare De parcă auzea ceva: O vece, o chemare... Iar când prin dreptul lui trecea Un alt drumeț, târziu, O întrebare se-nălța Din sufletul pustiu: "N-ai întâlnit pe drumul tău O, călător grăbit Un înger dulce și gingaș Ce-odată am iubit? Avea doi ochi ca de smarald Și păr de abanos Și haine albe, mătăsoase
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Doamne, ne iartă c-am trădat Sângele tău nevinovat. L-am pus pe cruce-acolo sus Să spele cerul la apus. Și Trupul Tău l-am pus în groapă Din rana Ta țășnește apă. Drumețul vine frânt de sete Și bea din rana ce n-o vede. Și totuși, Doamne, mare-i vina Care-a pătat atunci lumina. Se lasă noapte grea pe zare Ce vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destine
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
c-am vărsat Sângele Tău nevinovat. Citește mai mult Doamne, ne iartă c-am trădatSângele tău nevinovat.L-am pus pe cruce-acolo susSă spele cerul la apus.Și Trupul Tău l-am pus în groapăDin rana Ta țășnește apă.Drumețul vine frânt de seteși bea din rana ce n-o vede.Și totuși, Doamne, mare-i vinaCare-a pătat atunci lumina.Se lasă noapte grea pe zareCe vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destineSă fim îndepărtați de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
dorul de odihnă și natură m-a dus într-o regiune de munte prea puțin frecventată de turiști, în Valea Iepii, care după cum însuși numele o trădează, nu are șosele, hoteluri, sau vreun alt confort modern care să atragă pe drumeți. Din două puncte destul de depărtate unul de altul ale liniei ferate Caransebeș-Orșova, de-a lungul a două râulețe năvalnice, pornesc două drumuri pietruite doar de natură și care, șerpuind pe panta munților după cursul capricios al râurilor, se înalță pînă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
de el, răspândind apoi vorba că Valentin, de atâta timp aici, la Umileni, n-a îndrăznit încă să pășească dincolo de limitele localității înspre înălțimile montane, spre deosebire de oricare dintre elevii săi localnici. Apoi, cu puțin înainte de a întâlni marcajul ce avertiza drumețul că se apropie de scurtătura spre Dâmpu, Valentin auzise binecunoscutul zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu, al TAF-ului. Utilajul cobora la vale trăgând după sine o remorcă mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în tabără, hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i destul: să aud altceva. — Păi ce să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă în voie. Episodul 23 POPAS LA TOPOS Drumețului care la începutul sec. al XVII-lea intra în Moldova pe la ceasurile cinci după-amiază îi era peste putință ca până la ceasurile șapte seara să nu dea peste un han. Fapt istoricește atestat: orideunde veneai, oriîncotro mergeai, era mare minune dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
focurilor și-a lunii, putea să zărească o femeie cât malu preumblându-se printre drumeții poposiți. O clipă, șovăim și noi: s-o zărim, să n-o zărim?! Hai s-o zărim! Cum spuneam, era o femeie cât malu forfotind printre drumeți cu o mână în șolduri, cu cealaltă trăgând după ea un fel de om. Pe cât era ea de împlinită, pe atât era dânsul de teșit. Sub brațul drept, dânsul ținea un butoiaș. Toarnă aici! glăsuia gros Stăniloaia și omulețul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
butoiaș vreunui călător însetat. Toarnă și-aici! poruncea patroana și dânsul se pleca ascultător. Toarnă, toarnă, ce stai? se stropșea hangița când băietul da să răsufle, căci nu ținea butoiul decât c-o mână, de cealaltă neslăbindu-l Stăniloaia. Când drumețul dădea paharul peste cap, femeia își trăgea mâna din șolduri și-o întindea după plată, zicând încet către măruntul însoțitor: — Uite împrejur, la amărâții ăștia, și spune dacă voiești să ajungi ca ei. Ori nu-ți place că te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-un vuiet de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și una de nații sub o mie și una de înfățișări îl roagă viermuind în jurul lui ceva. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și una de nații sub o mie și una de înfățișări îl roagă viermuind în jurul lui ceva. Ce? Să cumpere. Ce? N-apucă drumețul, amabil și ușor stânjenit, să cumpere o acadea de-o para sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e. Noi - și când spun „noi” mă gândesc și la fratele Demeter - nu ducem grija numelui. Alta e buba: ne doare că oamenii pe care îi prindem nu vor să stea de vorbă cu noi. De multe ori, părinte, prindem drumeți doar ca să mai stăm la o tacla, nu le luăm un ac. Crezi că înțelege careva treaba asta? Ca să poți să vorbești cu ei, trebuie să-i legi. Vă simțiți singuri? - întrebă Metodiu. — Puțin spus „singuri”! - răspunse amărât lotrul. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liniștindu-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră „Lugubrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe pământul acesta! — Păi, dă tribut, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - și-aice-ți rămân oasele, precum dorești. Dă un tribut mai mare decât cel de-acum și-ți făgăduiesc că-n trei săptămâni din Sima-Vodă nu mai rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare fără tribut nu se poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scris uimitor, nedrept de puțin. Episodul 177 DIALOG ȘI DESCRIERE — De chipul meu, care groaznic la vedere este, nu vă va speria prea tare, îndemnându-vă a face cale întoarsă, cum am mai pățit - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu oprindu-se în fața drumeților - atunci fie-mi îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu departe de locul unde astăzi e o cochetă și meritată Fabrică de azbociment, vestea le ieși în întâmpinare. Drumeții poposiră imediat și ridicară cortul, așezându-se la sfat. După un ceas și mai bine, hotărâră să trimită doi slujitori înainte la Ieși, să vadă dacă zvonul e adevărat, iar dacă el se adeverea, să-ncerce să afle cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
povestea asta se va termina cu bine, este clar că niciodată nu vom mai fi în siguranță lângă puț. Ce-o să facem atunci? — „Războinicul care nu se concentrează, gândindu-se la ce va face după bătălie, o va pierde, iar drumețul care nu se concentrează, gândindu-se la ce va face la sfârșitul călătoriei, niciodată nu va ajunge la capăt...“ - spuse Gacel, citând o cunoscută maximă sahariană. Să ne concentrăm asupra a ceea ce avem de făcut și să lăsăm viitorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dupré și nu-și putu opri un zâmbet de satisfacție. Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte nemilos. Dacă imohagul ar fi văzut vreodată o coridă de tauri, poate că ar fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care, după ce iese cu avânt în arenă, gata să mănânce pământul, suferă pe neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se oprea Într-o zidărie fără mortar, dincolo de care se găseau podgoriile. Nori de muște zumzăiau peste excrementele cu care caii În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de vase sau tropotul de copite de pe caldarâm. Totul părea la fel de mort ca victima. - Cine era omul acesta? - Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am crezut că e unul din mulții drumeți care se duc la papă, ca să capete de lucru pentru Jubileu... Privirea poetului alergă spre mâinile mortului. Noduroase, acoperite cu petele Întunecate ale unei vârste Înaintate. Dar Încă puternice. - Ai luat ceva de aici? - Nu, Dumnezeule! N-am avut nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]