316 matches
-
spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice. Istru și Ioniță s-au agățat de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a făcut terci, a rămas complet singur. Tâlharii alergau mâncând pământul, trăsura dispăruse în pădure, iar în jur nu rămăseseră decât două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
peste alta o făcuseră să izbucnească în plâns și să se lase pe pieptul bărbatului care o aștepta cu brațele întinse. Arnăutul trăsese capul de la fereastră și trăsura a pornit spre Cotroceni, depărtându-se încet de firul Dâmboviței. Pe un drumeag de pulbere, niște bivoli negri se îmbulzeau spre apă, într-un nor alburiu de praf. Cum au ajuns, Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care despărțea tumulusul celtic de drumeag. Opri mașina lîngă vehiculul pompierilor, deschise portiera din spate dreapta și Îi făcu semn lui Ryan că putea coborî. Scriitorul nu-și dădu osteneala să-l mai salute pe jandarm și se Îndreptă spre tînăra femeie care stătea Întoarsă cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sigură soarta. Lucas o urmări pe Marie cu privirea, urca vioaie stîncile spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau ușoare și sigure, pletele Îi străluceau ca flacăra. Desluși, În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut În frîu. Drumeagurile erau Înțesate de biciclete, În port mirosea a pește prăjit și a atmosferă sentimentală. Lands’en devenise o stațiune balneară ca atîtea altele. Marie suporta cu greu să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum zece ani. Pe atunci eram un centru foarte mic, nu prea dotat, ne-ați fost de mare ajutor. Sunt vaci robuste, se reproduc ușor și dau un lapte excelent. Nu vreți să le vedeți? Walcott parcă mașina pe un drumeag alăturat. Djerzinski se apropie de Împrejmuirea din pietre ce delimita pajiștea. Vacile pășteau liniștite, Își frecau capetele de burta vecinelor; două sau trei erau culcate. Replicarea celulelor lor era guvernată de un cod genetic creat, sau cel puțin ameliorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din mine. Pur și simplu mă goleam de toate. Ca un ulcior răsturnat, din care se prelinge apa... Stâna era tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă la liceu. Discursuri, premii, diplome, corul cadrelor didactice, nelipsita cădelnițare oficiată de protopop și doi țârcovnici. Îl făcuseră profesor de onoare. Cei de la școală îi dăduseră și ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce vrea să-i vorbească generalul. Oricum, mai multe decât știa Aulius, nu putea să-i deslușească. Îl căutase Aulius de două-trei ori în București și se lămuriseră. Treceau printre sălciile bătrâne, multe arse de trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și traversară Împreună șoseaua și intrară pe drumeagul de pământ ce ducea către munți. Camioanele săpaseră șanțuri duble În pământul drumeagului; cu prima ploaie abundentă, pământul avea să se transforme În noroi și drumul urma să fie impracticabil pentru vehiculele de mărimea camionului pe care-l văzuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și traversară Împreună șoseaua și intrară pe drumeagul de pământ ce ducea către munți. Camioanele săpaseră șanțuri duble În pământul drumeagului; cu prima ploaie abundentă, pământul avea să se transforme În noroi și drumul urma să fie impracticabil pentru vehiculele de mărimea camionului pe care-l văzuseră că intrase pe acolo. După câteva sute de metri, drumeagul se lărgea cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
șanțuri duble În pământul drumeagului; cu prima ploaie abundentă, pământul avea să se transforme În noroi și drumul urma să fie impracticabil pentru vehiculele de mărimea camionului pe care-l văzuseră că intrase pe acolo. După câteva sute de metri, drumeagul se lărgea cât de cât și făcea o curbă pentru a trece pe lângă un pârâiaș ce trebuie că venea dinspre lac. Curând, drumeagul se ramifică la stânga, abandonând pârâiașul și urmând acum un șir lung de copaci. În față, drumeagul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vehiculele de mărimea camionului pe care-l văzuseră că intrase pe acolo. După câteva sute de metri, drumeagul se lărgea cât de cât și făcea o curbă pentru a trece pe lângă un pârâiaș ce trebuie că venea dinspre lac. Curând, drumeagul se ramifică la stânga, abandonând pârâiașul și urmând acum un șir lung de copaci. În față, drumeagul făcea un alt cot strâns la stânga și urca o pantă abruptă, unde părea să se sfârșească. Fără nici o veste, Ambrogiani păși În spatele unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
metri, drumeagul se lărgea cât de cât și făcea o curbă pentru a trece pe lângă un pârâiaș ce trebuie că venea dinspre lac. Curând, drumeagul se ramifică la stânga, abandonând pârâiașul și urmând acum un șir lung de copaci. În față, drumeagul făcea un alt cot strâns la stânga și urca o pantă abruptă, unde părea să se sfârșească. Fără nici o veste, Ambrogiani păși În spatele unui copac și-l trase pe Brunetti după el. Dintr-o singură mișcare, carabinierul duse mâna Înăuntrul jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și se aplecă pentru a-și scutura petele mai mari de praf de pe pantaloni. Lenjeria de corp Îi era lipită de trup, agățată acolo de neașteptatul val de teroare animală care-l copleșise. Ambrogiani se Întoarse și merse Înapoi către drumeag, fie complet neștiutor de teama lui Brunetti, fie Într-un desăvârșit gest de nepăsare jucată. Brunetti termină să se scuture de praf, inspiră de câteva ori adânc și-l urmă pe Ambrogiani de-a lungul drumeagului către locul unde acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și merse Înapoi către drumeag, fie complet neștiutor de teama lui Brunetti, fie Într-un desăvârșit gest de nepăsare jucată. Brunetti termină să se scuture de praf, inspiră de câteva ori adânc și-l urmă pe Ambrogiani de-a lungul drumeagului către locul unde acesta Începea să urce. Nu se sfârșea acolo, ci, În schimb, cotea brusc la dreapta și se oprea abrupt la marginea unei faleze mici. Împreună, cei doi bărbați urcară spre margine și se uitară În jos dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În epoca Îndoielii. Probabil că ar fi făcut ceea ce orice tânăr soldat nevinovat ar fi făcut - ar fi raportat asta ofițerului lui superior. Reziduuri americane. Reziduuri militare americane. Trimise În Italia ca să poată fi aruncate acolo. În secret. Străbătură Înapoi drumeagul, fără să mai Întâlnească alte camioane pe drum. Când ajunseră la mașină, Brunetti se așeză În scaun, cu picioarele Încă afară din mașină. Din două mișcări iuți, Își aruncă Încălțările din picioare departe În iarba de pe marginea drumului. Având grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Dimineața se simțea o liniște gata să-ți umple sufletul de prospețime. Seara liniștea se preschimba în tăcere, avea o anumită oboseală și, în timp ce soarele apunea de partea cealaltă a orașului, devenea tânguitoare. Și tăcerea continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o povară mai degrabă greu de mânuit decât apăsătoare, ieși pe poarta castelului. Se căzni, iarăși, să încuie, cu sentimentul că împotriva lui stă cineva. După vreo douăzeci de pași se abătu de la cărarea pietruită și o luă pe un drumeag ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat, care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de casă văruită cândva, dar acum bălțată cu lut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo, iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de casă văruită cândva dar acum bălțată cu lut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un peisaj atât de poetic. Totul era ireal Ă în plus, din cauza poleiului, pe drum nu era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
piept" (Sufletul satului). Poetul se simte integrat în ritmul cosmic și sustras marii treceri. Imaginea satului se conturează din nevoia poetului de a avea un spațiu ideal, un spațiu fabulos, la care poetul ajunge în urma unei călătorii în sine însuși: "Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști/ după mersul albastru al lunii". La fel ca poezia satului, poezia muntelui are "aceeași sugestie liniștitoare a statorniciei": " În apropiere e muntele meu, munte iubit/ Înconjurat de lucruri bătrâne/ acoperite de mușchi din zilele facerii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și dădea duhul. Un strop de răgaz, și pacea serii care se lăsa peste deșert. Între Laghouat și Ghardaïa, la apus, sub un cer imens, în mijlocul unui ocean de nisip arzător, într-un peisaj lipsit parcă de orizont, pe un drumeag paralel cu asfaltul (cu șoseaua asfaltată) care ne ducea spre sud, am zărit următoarea apariție: un bărbat și o femeie, îmbrăcați în djellaba, mergeau agale la drum, împreună cu dobitocul lor. Era sfânta familie readusă la viață. Cu un copil în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
aveam treisprezece ani, am fost de față în Auvergne la cumplitul dezastru al armatei franceze. Pentru băieții de vârsta mea, înainte de război, armata franceză însemna o forță impresionantă. Iar acum ne uitam la ea cum era făcută praf. Și pe drumeagul acela, nu departe de satul unde voi merge în martie să votez, ca simplu cetățean, îi întrebam pe soldați, ca să putem și noi înțelege: Ce s-a întâmplat?" Răspunsul ne venea tot atunci, mereu același: "Am fost înșelați, ne-au
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am fost de față în Auvergne la cumplitul dezastru al armatei franceze. [f] Pentru băieții de vârsta mea, înainte de război, armata franceză însemna o forță impresionantă. [g] Iar acum ne uitam la ea cum era făcută praf. [h] Și pe drumeagul acela, nu departe de satul unde voi merge în martie să votez ca simplu cetățean, îi întrebam pe soldați ca să putem și noi înțelege: "Ce s-a întâmplat?" [i] Răspunsul ne venea tot atunci, mereu același: "Am fost înșelați, ne-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]