836 matches
-
să îngăduie asemenea nedreptăți. Începea din nou să vorbească dedublându-se, înscena un proces în care juca atât rolul acuzării cât și cel al învinuitului; pleda fără milă, își concretiza acuzele, ba motiva până în pânzele albe, țintuindu-și cu degetul dublura care, după ce fusese făcut în toate felurile, ataca la rândul său spre a se apăra: analizele aveau ceva din acea îndărătnică cercetare a adevărului, pe care el o cunoștea perfect, și înaintau cu teze tot mai strivitoare, cu teoreme impecabile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un efort real de gândire imaginativă. Să adăugăm că mimurile nu au tocmai anvergura necesară pentru a participa la demonstrațiile doctrinare. În același timp serioase și ușoare, ele seamănă cu geniile din Asia de Sud-Est44, care se constituie neîncetat în dubluri ale rupturilor politice și ale transformărilor economice. Încarnările lor concrete, adică mediumurile ca indivizi singulari, își râd de acțiunile acestor genii pe care le inventează zilnic. Acestea din urmă demonstrează în felul lor caracterul caduc al vechilor fracturi mitice care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
romanticilor germani preferate și preluate și de Hoffmann. Un prim aspect ar fi reprezentat de vis și de dedublare căci Medarus se descoperă pe sine, descoperă dualitatea sufletului său când își vede proiectate în exterior păcatele. Putem remarca faptul că dublurile, multiplicările personalității sunt foarte frecvente în literatura romantică (găsim un alter ego în Noaptea de Octombrie a lui Musset, în povestirea William Wilson de Edgar Allan Poe, în texte ale lui Hoffmann; în Sărmanul Dionis al lui Mihai Eminescu, unde
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la fel de eficient: atât sistemul monarhic absolut, cât și cel democratic lasă loc subiectivității și întâmplării. Numai că firele telegrafului sunt substituite de sforile marionetelor de la curtea califului, cărora singura poruncă le e de ajuns ca să-și continue rolul, jucând alături de dublura actorului principal, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Prins în acest vârtej necruțător, Abu Hasan nu mai știe cine este și care este rostul său în lume, astfel încât întreaga substanță narativă se poate rezuma la o serie de variațiuni
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lume, astfel încât întreaga substanță narativă se poate rezuma la o serie de variațiuni pe tema căutării identității. ,, Cine sunt eu ?’’ este întrebarea dominantă a califului de o zi și ea susceptibilă de pluralizare: cine suntem noi toți, actori sau doar dubluri, pe scena marii lumi-teatru. Trecând prin diverse stadii inițiatice (un an de dezmăț, o zi de regalitate, o lună de nebunie) el își pune mereu aceeași întrebare, căci aceste momente nu sunt decât expresia căutării unei ordini în fluidizarea durat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ieșind temporar din propria identitate, fiind mulțumit de ceea ce vede: celălalt joacă bine rolul care i s-a dat, ca să nu mai vorbim de extraordinara prestație actoricească a figuranților care cunosc totul. Ascuns în cabina sufleorului, actorul principal își privește dublura, care n-are la dispoziție decât o singură reprezentație pentru a-și dovedi talentul. Este un mic exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală, un straniu schimb de experiență. Pornit el însuși într-o călătorie inițiatică, al cărei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sau a titlurilor de valoare la sau aproape de închiderea exercițiului financiar. - Analiza absenței stocurilor după locație sau tip de produs. - Compararea indicilor-cheie pentru stocuri cu normele sectorului de activitate. - Efectuarea unei căutări computerizate a statelor de plată pentru a identifica dubluri ale adreselor, datelor de identificare ale angajaților sau numere ale autorităților fiscale sau conturilor bancare. - Analiza reducerilor aplicate sau retururilor de mărfuri vândute pentru a identifica anumite tendințe sau modele neobișnuite. - Confirmarea prevederilor contractuale specifice cu terțe părți. - Revizuirea conformității
AUDIT FINANCIAR Misiuni de asigurare și servicii conexe by Horia NEAMŢU, Aureliana-Geta ROMAN, Eugeniu ŢURLEA () [Corola-publishinghouse/Science/187_a_181]
-
și, la un macronivel, a înseși formulei epice în al cărei reprezentant Lucius Annaeus Seneca se erijează cu brio face parte din modul roman de înțelegere a lumii, prin prisma căruia "tot ce era serios trebuia să aibă și avea dublura sa comico-parodică. Așa cum în Saturnalii măscăriciul îl dubla pe rege, sclavul pe stăpân, tot așa în toate formele culturii și literaturii au fost create asemenea dubluri comico-parodice"160. De aici și implicațiile care ne interesează strict din punctul de vedere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a lumii, prin prisma căruia "tot ce era serios trebuia să aibă și avea dublura sa comico-parodică. Așa cum în Saturnalii măscăriciul îl dubla pe rege, sclavul pe stăpân, tot așa în toate formele culturii și literaturii au fost create asemenea dubluri comico-parodice"160. De aici și implicațiile care ne interesează strict din punctul de vedere al evoluției formei epice: prin intermediul parodiei cultivate în satira menippee, s-a produs, în acel moment, o circulație a temelor și motivelor literare (chiar a limbilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spațiul sovietic, Serviciul Special de Informații a organizat un Eșalon Mobil. Sarcina lui consta în a acționa informativ/containformativ pe lângă Marele Cartier General - suprema structură militară de pe front - alături de structura de informații/contrainformații, Secția a II-a. De altfel, o dublură a celei din Marele Stat Major PS (Partea Sedentară) se găsea la București. Scopul acestui organism consta în culegerea și prelucrarea de informații strict militare, dar și de ordin politic și economic despre inamic, adică sovietici, necesare comandamentelor românești de pe
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
bătrân) din nou acasă, la Fălticeni, acolo unde lui însuși îi plăcea să-și petreacă vacanțele, la adăpostul casei părintești. Capitolul final îngână astfel uvertura "romanului", interpretată de data aceasta mult mai firesc, fără complicatele dialoguri dintre autor, personaj și "dublurile" lor imaginare. Identic în linii mari, scenariul e totuși mult simplificat, cu minime elemente de decor, și ele menite a surprinde tendențios (în spiritul ideologiei lovinesciene) legătura organică dintre cadrul natural, profilul psihologic al artistului autohton și tiparele creativității. Ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în timp ce altele utilizează aceste litere specifice limbii române, ceea ce face ca materialul de analizat să fie eterogen din acest punct de vedere. Pentru analiza cu ajutorul programului Concordance, toate diacriticele din mesaje au fost înlocuite, astfel încât în rezultate să nu apară dubluri ale termenilor-cheie în două sisteme de scriere (cu și fără diacritice). Deși aspectul general al celor mai multe dintre mesaje nu pare a fi foarte îngrijit, acestea sunt elaborate, focalizate și cu puține divagații. Sunt frecvente referirile directe sau citările unor mesaje
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cu un bătător de ceai și înconjurată de „oastea” băutorilor de ceai! Ce bătaie de joc la adresa pieselor no „cu fantome de războinici”! Șirul exemplelor ar putea continua: multe interludii ky:gen, veritabile antracte între piesele no, îndeplinesc funcția de dubluri parodice, construite deseori pe deriziunea explicită a unei versiuni tragice. De pildă, este cazul ky:gen-ului Makura monoguru, care tratează parodic tema bătrânului împins la sinucidere de o iubire care i-a luat mințile și căruia îi corespund versiunile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Sumiyoshi. „Nemurirea zeului coborât din cer e cea a pinului veșnic același...” În a doua parte a piesei, shite va incarna „zeul ivit în chip de pin divin”. Pinul, care marchează aici locul apariției unei zeități, este într-un fel dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul pinului (așadar, pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri imemoriale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și a sexelor și, mai ales, naște incertitudini: personajele nu știu niciodată dacă ceea ce văd e iluzie sau realitate. Printr-o meticuloasă construcție ambiguă este fabricată capcana în care vor cădea privirea lui Antonio și cea a Oliviei. Capcană a dublurilor, producând veritabile „efecte de fantomă” și consolidând mecanismul „falsei morți”, atât de drag lui Shakespeare. În ultimul act al piesei, ducele va dezvălui secretul profundei tulburări pricinuite de perfecta asemănare dintre frate și soră, dintre Sebastian și Viola: „Același chip
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îmbrace un veșmânt, atunci e o stafie venită să bage groaza în noi”. S-ar putea crede că scena recunoașterii va înlătura cu totul această ipoteză. În realitate, ceea ce face ca sora și fratele să se recunoască între ei - ca dubluri fără îndoială vii - este semnul tatălui lor pe care fiecare dintre ei îl poartă pe frunte, asociat amintirii morții acestuia (amintire de neșters, păstrată neîncetat de Sebastian în inima lui). Totul se petrece ca și cum fantoma tutelară a tatălui mort ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
visează. Mai mult decât atât, ezitarea lui este atât de mare, încât îl face să accepte iluzia oferită, amăgirea propusă (the offered fallacy). Dromio spune: „This is the fairy land”. Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul imprevizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
the fairy land”. Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul imprevizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei, ducele se declară incapabil să dea un verdict categoric, ce ar putea decide o dată pentru totdeauna natura celor două
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în care desprinderea totală de viață nu s-a produs încă, dar nu s-ar putea spune nici că viața continuă. Un spațiu inseparabil de jocurile dublului sau de moartea vechiului eu, acel vechi eu abandonat undeva pe drum. Jocul dublurilor Pe „marele drum”, ca și pe drumul Damascului (care este, așa cum se știe, drumul revelației), străinul și dublul său nu pot decât să se întâlnească și să se contopească într-o unică figură, echivalentă cu aceea a fantomei. În Drumul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în Uriașii munților) de aceea a peregrinării ori a fantomei și cât de egal apropiate sunt amândouă de tema nebuniei. Să nu ne mirăm, așadar, că scena petrecută în azilul-mănăstire, cea a întâlnirii cu fantomele, este și o scenă a dublurilor, a acelora ce par să fie, dar nu e sigur că sunt cel sau cea pe care îi dublează. Se află acolo o femeie care seamănă cu Doamna, dar nu este ea și un bărbat care seamănă cu Doctorul, dar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că sunt cel sau cea pe care îi dublează. Se află acolo o femeie care seamănă cu Doamna, dar nu este ea și un bărbat care seamănă cu Doctorul, dar nu este el. Există, de asemenea, o veritabilă serie de dubluri: dublul nebunului, al tatălui, al mamei, al fratelui. Adică exact acele dubluri reprezentând un soi de figuri de ceară și/sau de fantome. În jurul lor se articulează tema oglinzii și cea a asemănării înșelătoare, astfel încât nu e o pură întâmplare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o femeie care seamănă cu Doamna, dar nu este ea și un bărbat care seamănă cu Doctorul, dar nu este el. Există, de asemenea, o veritabilă serie de dubluri: dublul nebunului, al tatălui, al mamei, al fratelui. Adică exact acele dubluri reprezentând un soi de figuri de ceară și/sau de fantome. În jurul lor se articulează tema oglinzii și cea a asemănării înșelătoare, astfel încât nu e o pură întâmplare faptul că referința teatrală se înscrie chiar în centrul acestei multiplicări de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reprezentând un soi de figuri de ceară și/sau de fantome. În jurul lor se articulează tema oglinzii și cea a asemănării înșelătoare, astfel încât nu e o pură întâmplare faptul că referința teatrală se înscrie chiar în centrul acestei multiplicări de dubluri. Jocul dublurilor îi dă realității din teatru un statut de realitate indeterminabilă, de figură care este și, totodată, nu este ceea ce reflectă, ceea ce reprezintă. Trăsătura esențială a halucinațiilor din scena azilului constă tocmai în apartenența lor la acest spațiu intermediar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
soi de figuri de ceară și/sau de fantome. În jurul lor se articulează tema oglinzii și cea a asemănării înșelătoare, astfel încât nu e o pură întâmplare faptul că referința teatrală se înscrie chiar în centrul acestei multiplicări de dubluri. Jocul dublurilor îi dă realității din teatru un statut de realitate indeterminabilă, de figură care este și, totodată, nu este ceea ce reflectă, ceea ce reprezintă. Trăsătura esențială a halucinațiilor din scena azilului constă tocmai în apartenența lor la acest spațiu intermediar între a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lumină. În nebunia ei, se crede papagal. Indiciu simptomatic: papagalul, pasărea imitatoare a graiului omenesc, evocă în chip straniu dublul, întruchipat uneori de un ecou auditiv care este și nu este vorbă rostită de om1. Femeia are, de altfel, pasiunea dublurilor. Autorul ne spune că s-a închis în casă „ca o mumie ce-și admiră neîncetat propria statuie”. O statuie reală, care o reprezintă, se află într-adevăr în camera ei, o statuie de marmură albă, legată, prin contrast, de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]