741 matches
-
rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arșița soarelui nu mi-a topit mințile, mormăi el. Îi atrase atenția o mișcare ușoară și văzu că Ata e întinsă pe jos și suspină aproape fără zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
marș, păreau acum Încă și mai numeroase și mai agresive. Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură puntea, ridicând dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă la bord! șopti bargello, Încercând să se ferească cu mâna de duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia să fi Înaintat cu mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perete, era un scrin Întărit cu benzi de fier. Forțând cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu cuprins de un atac de tuse violentă, În timp ce senzația de greață se Întețea. Reuși doar să se Încredințeze că prin hainele lor nu mai exista nici un obiect vrednic de interes, Înainte să părăsească Încăperea. De cum ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau, ca un tremur Îndepărtat, pașii grăbiți ai soldaților. Aerul era din ce În ce mai cald, impregnat cu o duhoare puternică de ars, semn că fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață și de o senzație mereu mai acută de amețeală. Coridorul devenea din ce În ce mai Îngust. Recunoscu sub degete asperitățile regulate ale unui perete de cărămidă: pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
judecătorul, mai mult pentru el însuși decât pentru noi ceilalți, care nu mai contam pentru el nici cât negru sub unghie. S-ar fi zis că se bucura să audă evocat numele rivalului său - și că acest nume e asociat duhorii unei morți violente -, pe care îl ura din motive pe care de altfel nici nu le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă asta era natura lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ar mai împiedica nimic! Din când în când, le auzeam vocile, râsete, iar apoi auzeam pașii servitoarei primarului care venea să le aducă feluri de mâncare aburinde, care miroseau bine. Dar mirosul ăsta, în ziua aceea, era ca o enormă duhoare de care nu puteai scăpa. Aveam un nod în stomac. Îmi era rușine că sunt om. Louisette a făcut multe drumuri. „Pe o vreme să nu dai nici un câine afară din casă!“ îmi spuse ea. Masa dură ore întregi. Mierck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unui articol dintr-o revistă populară. S-a surprins recitind iar și iar aceleași paragrafe, așa că a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de geamul umed. Vagonul - unul de fumători - era supraîncălzit și trăsnea de duhorile populației străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de ceață. Cele două ceasuri de călătorie i s-au părut lungi cât două zile și aproape că a plâns de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
își scărpină gânditor nasul, evitând cu greu tentația de a se scobi în el. — Bănuiesc că nu ai nici cea mai mică idee unde se află inspectorul Deubel, nu-i așa? — Mă caută cineva? Deubel pătrunse degajat pe ușa deschisă. Duhoarea de bere care îl însoțea era suficientă pentru a explica unde fusese. Cu o țigară neaprinsă în colțul gurii strâmbe, se uită fix cu un aer belicos la Korsch și apoi, cu un dezgust fluctuant, la mine. Era beat. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
voastre, au fost ultimele cuvinte spuse în public de handicapatul Ceașcă. Știa ce spune. Nemulțumiții, agitații nu plac niciunui regim totalitar. Iar democrația nu este niciodată cinstită. Este mereu subminată de mafioți. Farmecul discret al burgheziei este , de fapt, o duhoare. Cine va curăța grajdurile lui Augias? BORIS MARIAN | Referință Bibliografică: Farmecul discret al burgheziei / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1138, Anul IV, 11 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
de nedespărțit care îți foșgăie cu neliniștite în suflet, vibrându-ți până în străfunduri propria-ți interioritate, iată singurele constante sigure a ceea ce putem numi încă azi Omul. Cum să reușim a întrezări în noi puterea de a mai spera în duhoarea care ne apasă necontenit viața, când isteria, aroganța și indiferența crasă a conducătorilor actuali sunt singurele atuuri fixe pe care aceștia le dețin ?!... Șmecher, tupeist, mai hoț decât alții și mai vulgar de o mie de ori decât toți la
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
sau privesc din arinii ce-și aruncă umbrele de pe margine. Duminică frumoasă de primăvară timpurie. Românii satului își încarcă de energie trupurile vânjoase de munteni. Oare ce-or fi făcând cei de la oraș, închiși în „cutiile lor de chibrituri”, răbdând duhoarea asfaltului încins? Aici, la Domnești, în zi de sărbătoare, zărești, pe ici-colo, grupuri de bilari și țapinari, stând la taifas și punând la cale începerea sezonului de plutărit pe râul Doamnei Clara. Oameni vânjoși, ai căror mușchi se văd proeminenți
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră e duhoarea duhnindu-se pe ea [9] Și-atunci apare iată la Porțile Cetății Calul Troian în forma Americii senine mai mare decât Tatăl și strălucind în Lună și nechezând prea mândru de toate și de sine [10] Și parcă s-ar
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
dezgroapă! Sapă în groapa amintirilor și dezgroapă povești din acele meleaguri, alte timpuri. Nimeni nu-i inspirat de un subiect al locului, al noii noastre patrii, ceva întâmplat în zilele noastre, sub nasul nostru! Nimeni nu vede, nu miroase, nici duhoarea, nici mireasma, nimeni nu se implică în ziua care a trecut, nici în cea prezentă, nici nu e observat ca un subiect interesant. Parcă aceste situații nu ar aparține vieții de aici, sau noi nu am fi de-ai locului
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
-i omenesc dragostea-i o odisee ruptă din homer cel orb un fel de corint în flăcări populat de zeul corb toți zarafii din bizanț n-ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate a duhoare de bandiți care cer și ei dreptate frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca
SEARĂ BIZANTINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344549_a_345878]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului în ochiul nostru cel himeric în zațul dulce de cafea miroase timpul a duhoare, la cârciumă poetul bea un ceai fierbinte de cicoare. dezamăgit în calea mea, l-aud pe Dumnezeu cum plânge, alcool absurd atunci aș bea, alcool amestecat cu sânge. mă calcă visul pe picior și sunt bastard și sunt cenușă și
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
nu mai vorbesc de cutia cu momeli. Termenul de cutie este desigur generic ea putând fi orice de la sac la butoi. Interesant, iar pentru copii foarte ispititor, este faptul că aici foșcăie tot felul de vietăți pline de muci și duhori, unele aproape necunoscute științei dar despre care pescarul vorbește cu evlavie. Ele sunt cele care-i aduc gloria pe baltă, îi umplu de invidie pe ceilalți iar asta datorită faptului că ele, momelile, sunt, în majoritatea lor, rezultate din niște
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
el cu silă cu ochiul tău fovist renunțând la perspectiva care aduce echilibrul într-o lume. Oare? În palida lumină, luminile-s sfârșite un orizont pierdut, cărări nesăbuite, asemeni labirintului tăcut prin care treci și rătăcești pierdut. Plutește-n întuneric duhoarea-n care melcii au putrezit sub mare, și se coboară ca o umbră deasă amfitria ce te cheamă iar la masă. Se pierde timpul peste umbra ei Doar soarele dansează peste zei. Referință Bibliografică: Bonjour Tristesse / Petru Jipa : Confluențe Literare
BONJOUR TRISTESSE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366341_a_367670]
-
timp, cuprinsă de panică a fost santinela care nu în acest fel trebuia să-și îndeplinească datoria încredințată. Nu găsise cu cale ca înainte de a intra în post să se echipeze și cu masca de gaze. Avea de ales între duhoarea lansată ritmic de animale și crivățul de afară. Nu despre supraviețuire era vorba. Își dorea doar ca nu cumva să se aleagă cu degerături ori cu vreun virus rebel care să-i provoace febră, situație în care nu s-ar
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
CAP), la Sfatul Popular, un fel de om care le face pe toate și fără greșeală, „model-țuț'' cum îi venea câteodată la ureche, el urmând să decidă câtă batjocură și cât adevăr se cuprindea într-însu...l Dinspre lac răzbătea o duhoare de pește rânced și apă stătută, dincolo înspre fluviu - aflat la o aruncătură de băț - febrilitatea unor activități având aceeași culoare cu cea a Dunării înspumate și tulburi, în care ostoiau tigori scremute de noile rânduieli pe cale de a-și
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
și dacă ea ar mai putea reveni vreodată... Nici nu băgă de seamă că în castel se lăsase un frig umed, deși afară era vară, iar climatizoarele funcționau, ca de obicei, ireproșabil. Nu avu timp să bage de seamă nici duhoarea care părea să vină din pereți, deoarece la picioarele ei se prăvăli un fel de om îmbrăcat ca un cerșetor, plin de sânge și care urla și se ruga de cineva să-l cruțe, într-o germană arhaică, pe care
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
interes vizibil, iar Silvia deși se pocnise zdravăn cu capul de tăblia mesei tăcea chitic, fără să facă supoziții asupra conceptului de slujire, emis de netrebnica piticanie, deși începuse să aibă unele bănuieli. Ignoră, ca o adevărată doamnă ce era, duhoarea de țap îndrăgostit răspândită de bărbații din încăpere. Dădu să spună ceva, eventual să emită un protest, doar atunci când omulețul acela feroce îi ridică picioarele pe umerii lui. Dar, nu apucă să o facă, deoarece fu săgetată de o durere
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
prezenta ducesei. S-ar supăra dacă ar afla că ai murit din pricina mea, înainte de a te cunoaște. Iar celelalte nevoi, ți le poți face, uite aici, în camera de taină a domnițelor. Deschise, opintindu-se, o ușă ferecată cu fier. Duhoarea căpătă alt caracter. Era unul nou pentru Silvia, dar parcă nu total necunoscut. De fecale, urină și sânge menstrual. În camera de dimensiunile unui teren de tenis, acolo unde ea știa că-și amenajase sufrageria, de-a lungul pereților erau
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Macovei are un trecut tenebrous, pe care l-a ascuns întotdeauna, epatând a mare democrat într-o Europă care își dorește o reformă profundă și o nouă abordare a justiției: pg. 268: “Traian Băsescu, în afară de trecutul tenebros, de dâra de duhoare pe care o lasă în urma lui, de multitudinea de infracțiuni pe care, chipurile, și le-a “aranjat” acoperindu-le cu alte infracțiuni de care nu sunt străini nici Monica Macovei, nici Daniel Morar, are o vină personală de care nu
AM PRIMIT, AM CITIT, AM SCRIS DESPRE… FLORENTIN SCALEŢCHI – “PREŞEDINTELE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352223_a_353552]