775 matches
-
noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viu că niciodată, se uită cruciș, urât, nu-mi aminteam că înainte să fi privit vreodată așa. Rânjea, spun bine, gura lui era o tăietură adâncă, nu i se vedeau decât dinții, dar era el.(...) Din gură lui ieșea o duhoare grea, dar ochii lui erau necruțători.” Onomastica să este simbolică. După cum observa Cornel Ungureanu, prefixul are două posibile semnificații ,,anti-” însemnând în sanscrita ,,față de”, ,, în prezența” lui iar personajul este dominant - sau o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din tot trupul său curgea puroi, [curgeau] viermi care-l chinuiau când Își făcea nevoile firești. Când, după multe chinuri și suferințe, a murit, se spune, pe țarina care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi din pricina duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, Într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. FINAL PASAJ RETRAS Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cu greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel; un Doinaș, un Manolescu, un Paleologu, un Pleșu, un Dinescu sau Hăulică! În ce mă mă privește, deși făcusem nițel politică prin anii șaizeci (dar mi-am tras iute piciorul, În văzul tuturor, riscând nu puțin, când am simțit duhoarea și imprevizibilitatea mediuluiă, am preferat să stau deoparte În acei ani, primii de după Revoluție, „mărginindu-mă” să scriu romane, eseuri și să conduc o revistă de cultură, unde am publicat În premieră operele integrale ale unor mari scriitori interziși sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și am Încercat să zâmbesc, dar În mintea-mi strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine, că sunt nu un paria al societății, ci al vieții! Or, ha, ha, era tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o” exprima! Iar Castor, bietul Castor Ionescu, face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Caragiale ar putea să pută - căci montările de până atunci erau de fapt cu totul aseptice. Cele din De ce trag clopotele, Mitică? în mod sigur puțeau deți mutau nasul. (Lucru normal, pentru că mahalaua nu e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile parcă sublinia te
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noastră de sub Vechiul Regim, cu canalele de scurgere pe mijlocul străzii. Adăugați carcasele de oi legănându-se în cârlige, gunoaiele descompunându-se la soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea în nări. Această duhoare are drept compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
delăsarea, încă și mai frecvente printre beduinii crescători de cai și de capre care ocupă ilegal bojdeucile de ciment de pe Siloe și-și aruncă pe geam gunoaiele în curte sau în stradă, unde ele se descompun la soare, împrăștiind o duhoare insuportabilă în jur. Mortalitatea infantilă este de două ori mai ridicată în estul decât în vestul orașului. Plimbare prin Ierusalimul de vest în compania unui prieten israelian. Îl întreb: Există un moment prielnic pentru atentatele sinucigașe? Da, dimineața (el a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar putea să fac o șmecherie - apoi o rândunică a aterizat pe pervaz și mi-am întors privirea de la stradă. Baia se umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încă svon, am vrea să putem să-l refuzăm încă, dar precum zadarnic ar fi ca închizând ochii să credem că soarele nu mai e pe cer, așa zadarnic încercăm să nu vedem stupiditatea unui gest ce ne izbește ca duhoarea unui cadavru în putrefacție. Proprietarul moșiei Ipotești, uzând de dreptul pe care legea trecătoare îl conferă, distruge până la pământ casa copilăriei lui M. Eminescu. Mai citim în afiș că societatea [...] își vinde sufletul și că Cercul studențesc M. Eminescu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stiu vinovat dă seva!" " Da' cine a scăpat păhăruțu' ăla dă țuică pă jos, dă să umpluse toată casa dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei îngropați sub mormane de râze sau ascunși în dulap. Aproape de Podul Kamenei, clădirea dădea înspre Canalul Iecaterniski, care era înghețat acum, dar care funcționa pe timp de vară drept canalizare. Duhoarea, în acele zile fierbinți, intra prin crepătruile din pereți și se răspândea în toată clădirea, amestecânu-se cu mirosurile de mâncare gătită, insinuându-se în viețile rezidenților, căror le invada intimitatea și le infecta visele. Interiorul era divizat de despărțitoare subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
văd decât o singură explicație: ai fost atât de tensionat - supraâncordat, epuizat nervos - Încât locul ăsta liniștit e prea liniștit pentru tine. Ești racordat la Înaltă tensiune. Era evident Îngrijorată de forța și violența reacțiilor mele. - Trebuie să scap de duhoarea asta grețoasă de mâncare gătită. - Hai să ieșim. - Da, să ieșim În oraș. Tu ai nevoie de o masă bună, Rosamund - trebuie să te hrănești. Eu n‑am nici un pic de poftă, dar vreau ca tu să mânânci. Nopțile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că exagerezi cu chinina, Își dădea Rosamund cu presupusul. - Doctorul Schley mi‑a spus că pot lua orice doză pentru aritmia mea - pentru fibrilații. Dumnezeule, toată lumea o face azi pe doctorul! Ne‑am dus pe plajă ca să nu mai simt duhoarea din bucătărie și putoarea homarilor la grătar de pe strada principală. La „Le Forgeron”, le patron trândăvea În fața porții cu privirile pierdute pe mare și nu mi‑a răspuns la salut. - Cinci mii de mile depărtare de Franța și a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În mod normal, le‑aș fi savurat cu entuziasm. Dar carnea din piață era grosolană. Când Îmi pregătea supe, nu suportam să Înghit nici măcar o lingură. Francezii de jos continuau să gătească diferite sorturi de excremente și mă Înnebuneau cu duhoarea. - Cum e posibil ca niște oameni drăguți, cumsecade, agreabili, civilizați să gătească - și să mănânce! - asemenea Împuțiciuni! - S‑ar simți jigniți dacă le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de scaunul ei un bărbat. Își lipi gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți arăt ceva. Ridică ochii spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o provoca acum apropierea celor doi, Luana bântuia camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
O, viitor duce, a spus rabinul, și leul, dacă e liber și tânăr, are un miros de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niște inele groase de fier înfipte-n zid. Poarta era deschisă, dar înăuntru nu era nimeni. Am auzit totuși venind de sub un chepeng care se deschidea în podeaua holului gemete și văitături. Ne-am uitat înăuntru, ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă: miros de sânge și măruntaie care putrezesc, deși au încă viață în ele. De îndată ce acei nefericiți ne-au zărit, au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă cinci ani. Vreme în care am făcut o înțelegere importantă cu un grup de neguțători și aurari din orașul Lucca, aceștia angajându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]