1,466 matches
-
zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei rotative, pavate, și cu un monument ecvestru În mijloc, era acum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
om serios... Aș fi putut să jur, Mițuro...). Sigur, la hotel ar fi fost cel mai potrivit. Nu mai simțeam nici un moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș, cu un soi de duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
informație, de afecțiune față de erou și obiectivitate. Nici un aspect al vieții și operei marelui scriitor rus, nu-i scapă biografului : de la copilărie, pînă la moartea lui Cehov; de la mizantropia sa, pînă la dragostea față de apropiați - ori năpăstuiți ai soartei ; de la duioșia-i discretă, pînă la sarcasmu-i notoriu; de la eșecurile literar-teatrale, pînă la glorie. Paradoxalul Anton Pavlovici este perfect prins În tușele portretistului Troyat. Iar cartea te acroșează prin atîtea fire documentare și nu numai, Încît simți nevoia s-o ...rescrii, măcar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate, a finalului din Scrisoarea pierdută. Caragiale blînd, Îți Închipui? Admirația - un dar rarisim În literatura română
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Fericirea și să telefoneze la redacție sau să participe la concursurile de cultură generală, dotate cu premii, de fiecare dată cînd realizatoarea emisiunii solicita de la microfon acest lucru. Atunci cînd participa la dezbaterile Cercului, inima doamnei Delilah se umplea de duioșie. Din păcate, mai mult de atît nu putea nici ea să facă, În afara faptului că uneori contribuia la cheltuielile de protocol. Se atașase de un bărbat infirm, singurul reprezentant al sexului tare la aceste reuniuni și cel mai consecvent membru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
el pentru a înfăptui aceste mari schimbări încă din ’32 la mișcarea muncitorească revoluționară, cum în ’33 a devenit membru plin, iar în ’34 activist cu acte în regulă al Uniunii Tineretului Comunist, organizație pentru care avea și acum o duioșie ieșită din comun, chiar dacă la numai doi ani după ce fusese introdus în structurile ei, urma să facă pasul către Partidul Comunist în care a devenit membru, eveniment pe care la scurt timp după aceea avea să-l blesteme amarnic în timp ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
boală, fără leac și fără dimensiunea realului. A venit În chip firesc, ca locuitoare a ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Închizând-o speriată. Apoi, tatăl intrând În cameră și scoțând dintr-un coș de rafie, un iepuraș viu pe care i-l Întinde copilului, care se sperie și Începe să plângă. Mama luând În brațe copilul și alintându-l cu duioșie, iar rochia vaporoasă răspândind un parfum de violete. Apoi iepurașul speriat, ascunzându-se În spatele pianului și mama certându-l pe tată cu o voce pe care copilul nu a mai auzit-o până atunci. Tatăl ieșind din cameră și trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau alte lucruri. — Și cu mine cum rămâne? am întrebat. Pe mama Antoniei s-o ia dracu'! — Tu nu vei avea de suferit, Martin, spuse Palmer. Se opri în fața mea și-și plecă spre mine privirea concentrată și plină de duioșie. Aici se întâmplă un lucru extraordinar, Martin, ceva mult mai mare decât noi înșine. Dacă n-ar fi așa, Antonia și cu mine am fi acționat altfel. Într-o altă situație am fi putut chiar să te înșelăm, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
drepturi. Firul nu se rupsese dar, fără să vrem și fără să băgăm de seamă, distanța dintre noi se mărise. A oftat, iar eu mi-am luat rămas-bun înainte ca ea să găsească cuvintele potrivite pentru a mă atrage cu duioșie spre ea. Am închis ușa salonului, despărțindu-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul cu o cutie plină cu cărți pe care pe jumătate o căra, pe jumătate o târa. — Pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am ales să mă port ca un om civilizat, e problema mea. Am privit-o cu aceeași insistență. Era totuși în această discuție deschisă ceva proaspăt, ceva care mă incita, o adevărată descătușare, după ce avusesem parte de atâta politețe și duioșie, după ce Antonia și Palmer mă „îmbrobodiseră” cu atâta măiestrie. — Civilizat! exclamă ea disprețuitor. Cred că știți cât se poate de bine că v-ați putea recăpăta soția chiar acum dacă ați vrea cu adevărat. Nu vreau să spun că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nefiind în stare să judec rațional din pricina fricii, îmi făcusem griji în privința lui Georgie. Mă temusem că mă va persecuta cu dragostea ei, că-mi va cere să-mi țin promisiunile făcute numai pe jumătate. Dar ea era toată numai duioșie, era plină de dorința de a-mi alina imediat amarul și neliniștea; și, deși îi mulțumeam din toată inima, mă gândeam cu un sentiment de vinovăție că, de fapt, Georgie nu-mi putea face aproape nimic. Puterea ei era limitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia. M-am așezat pe canapea. Georgie plecă de la fereastră și veni spre mine. Părul strâns neglijent era acum vârât în gulerul ridicat al hainei, își ținea mâinile în buzunare și mă privea de sus cu ochii plini de o duioșie aproape ostilă. În cele din urmă întrebă: — Găsești prezența mea aici detestabilă? — Nu, am răspuns. Nici nu-ți dai seama cât de bine îmi face prezența ta aici. Dar e totodată atât de dureros. — Știu, rosti Georgie, cu vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe pat și amândoi m-au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui argintiu. Se uitau la mine, ea - cu blândețe și nesfârșită duioșie, el - sincer, încrezător, inteligent. Pe fundalul așternuturilor albe umerii lor se atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această pasiune care presupunea, după toate aparențele, o supunere totală a ființei mele, părea să aibă atât de puțin de-a face cu latura carnală. Categoric avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că da. Oricum nu avea importanță. Și atunci m-am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă mă iubești, Martin, nu-i așa? întrebă Antonia. Rosti întrebarea nu cu duioșie ci cuprinsă parcă de o bruscă neliniște. — Bine-nțeles că da, cum să nu, am spus. Răspunsul meu a sunat destul de superficial și am continuat să ne privim cu ochi întunecați, triști, fiecare apăsat de propria sa suferință. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un meci de campionat. — E finala. Finala campionatului. — OK, îmi zice mama și adaugă cu duioșie: ai venit, ți-ai îndeplinit datoria, acum fugi, fugi la meciul tău de campionat. Aud în glasul ei fericirea și ușurarea de-a fi în viață în această superbă după-amiază de septembrie... Și nu simt și eu, oare, aceeași ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dispune de un repertoriu bogat. Libretele ei, scrise în cuvinte alese și sofisticate, au o mare valoare literară, fiind o plăcere chiar și simpla lectură a acestora. Multe cântece din operă sunt adevărate poezii, cu o încărcătură lirică plină de duioșie, mici bijuterii muzicale. În dinastiile Ming și Qing, Kunqu a fost opera cu cei mai mulți scriitori și piese. Cuvintele din Kunqu sunt pronunțate după un sistem propriu, iar melodiile au fost preluate din creația clasică chineză. Kunqu reprezintă o formă artistică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și Îndrăgostit, de care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise că sacrificiile și faptele lui eroice o vor face pe fata pe care o iubea să uite de mîinile-i neîndemînatice și de bărbia-i buboasă, de adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un om bogat, și chiar simțea pentru Wilcox ceea ce simte un bogătaș față de o rudă săracă. Obișnuia să-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta. Totuși, șovăi Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3 PÎnă să sune el, Însă, ușa se deschise, și În pragul ei apăru Henry. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a o apăra cu orice preț. Anna l-ar fi vrut inocent și fericit... ea Îl iubise pe Digby... Iar Rowe trebuia neapărat să-i ofere ceea ce voia ea. — Fratele tău a murit, Îi spuse el Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu Fred, și cu mine! Cu frați! Era perversă! Dumnezeule, poate chiar cu amândoi deodată! M-am întrebat dacă avea și o soră. Cred că da. Mă simțeam straniu și comic și bine și rău. Am privit-o cu nespusă duioșie. - Sărută-mă, a zis. Și ce puteam să fac? 28/29 septembrie 2004 IN HEAVEN (EVERYTHING IS FINE) BUM! făcuse avionul rupându-se în două bucăți: cea din față și cea din spate. Eu eram în a doua. „Mama lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea, pentru că tot ceea ce făcea era pornit din inimă. De câte ori mama o lua la serviciu, colegii o plimbau dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că ne va face probleme, că e o neserioasă. De aceea a lăsat-o și bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le dea satisfacția s-o vadă plângând. Unchiul Dali își mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]