266 matches
-
pe care nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea la zăcut în butoiașe din lemn tot de dud. Eu mâncam dude
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-ar exista critici cu discernământ și simț al taxinomiilor, ci fiindcă întrebarea însăși e subminată de un fel de prejudecată, aproape generală mai cu seamă între poeți (afli între ei snobi, izmeniți și mistici ai ideii de poezie cu duiumul) că - la fel ca și mama - poezia e numai una, că poetul cântă precum pasărea atunci când divina inspirațiune coboară peste el. Că poezia e de fapt un fel de țipăt modulat, asemeni celui de agonie sau de plăcere orgasmică. A
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dar trebuia să aibă uniformă curată, pantalonul să taie aerul cu dunga și pantofii oglindă și dacă vreo față se plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu duiumul, dar cum la examenele de admitere matematică era baza, făcea ce credea că e bine ca să țină în frâu loazele de ambele sexe și părinții o aprobau. Ei bine, a găsit un activist de partid care, de fapt, s-a
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
să stea o săptămână la niște rude, în curtea Teatrului Național. După ce a plecat, am făcut hepatită de atâta amărăciune și depărtare. Îi scriam lungi misive în versuri, cred că atunci mi-am dat seama ca pot scrie poezii cu duiumul! Dânsa răspundea în proză și la un moment dat nu am mai primit nimic, nimic. Mai târziu am aflat că și-a rupt mâna dreaptă, însă nu o mai iubeam! Mă dezolase atâta lipsă de duioșie: putea să scrie cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
fi dovedit ca impostură (așa cum multe religii le consideră pe celelalte), atunci chiar profanul, ideea de profan poate face această investigație, în urma căreia „sacrul“ adorat ca atare poate fi dovedit ca un fals - și falsuri din acestea se găsesc cu duiumul în valorile spiritului. Mai precis, sensul de provocare diabolică care revine profanului este acesta: el trebuie să profaneze ceea ce este considerat „sacru“ în cadrul unei comunități, tocmai ca să se dovedească, pe căi diverse și lipsite de metodă, fie că „sacrul“ respectiv
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe care i-l dăruise doamna și care-i venea de minune. Părea o dansatoare de cabaret cu gesturile acelea studiate care n-o prindeau de loc. Ce-i drept, Însă, metisa era superbă și Palomino Îi făcea poze cu duiumul, din toate unghiurile, În alb și negru, pînă și În tehnicolor, cum spunea el și orele treceau, iar bietului Julius i se urîse așteptînd. În cele din urmă o zbughi. Recunoscu ușor drumul spre partea de jos a orașului: trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întâlnească cu Calvin Carter și cu directorul britanic de marketing, Barry Hollingsworth? Lisa a trântit receptorul. —Bineînțeles că pot, țipă ea către telefon. Colegii ei abia dacă au ridicat privirile. Oameni care trântesc receptoare și apoi urlă se găsesc cu duiumul în lumea revistelor. În plus, ei erau prinși în Iadul Termenului Limită - dacă nu terminau numărul din luna respectivă până la căderea serii, își pierdeau locul în tipografie și ar fi fost din nou depășiți de rivalii de la Marie-Claire. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
moșii modeste, cam la nivel senatorial. Dar în Egipt s-au achiziționat pământuri întinse. Aproape totul acolo a devenit domeniu imperial. Și apoi împăratul, asemenea oricărui alt nobil roman, ba chiar mai mult decât ceilalți, primește donații și moșteniri cu duiumul, de la toți cei care vor să fie considerați prieteni. Își pungește gura într-un rictus amar. Când e vorba de averi, categoria „prietenilor“ poate include pe oricine, fie că e vorba de figuri proeminente din imperiu ori de regi barbari
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l poto lească pe feciorul secretarului său. De ce n-a făcut-o până acum? Ridică fruntea. Cei doi bătrâni se privesc drept în ochi preț de câteva clipe. Libertul e primul care și-i pleacă. Urgalania are bun-simț cu duiumul, reflectează principele. În seamnă că așteaptă un semn ca să vadă din ce direcție bate vân tul înainte de a lua atitudine. Bun! La rândul său, Ianuarius nu îndrăznește să-i spună împăratului că Urgalanilla a pus ochii pe Narcissus al lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să mă simt stîngace și prăfuită. — Noi ne-am mai Întîlnit. Înregistrez aceste cuvinte cînd strîng mîna unui bărbat a cărui față Îmi pare vag cunoscută. Dar fețele tuturor celor din Încăpere Îmi par ușor familiare, căci ele apar cu duiumul În paginile revistelor, În fiecare zi. Îmi mijesc puțin ochii, Încerc să-mi dau seama de unde să-l iau. SÎnt convinsă că nu-i doar o poză dintr-o revistă și că vocea lui Îmi e și ea familiară. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă rog, ca la o casă mare. Dar crezi că era un singur harem? Aș! Erau trei, pe categorii. Primul, în care am intrat și noi, cel mai numeros, era un harem de tranzit. Erau aici, frate, la cadâne cu duiumul din toate colțurile pământului. Al doilea harem era de încercare. Ca să ajungi în el trebuia să cunoști turca, să ai o origine corespunzătoare, să știi Coranul și, dacă se putea, să ai ochii verzi. Mai erau și excepții: am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se auzea argintiu, fragmentat de frig în clinchete ascuțite, subțiri, voioase... Însoțit de o asistentă medicală, cred că Aristița, luam parte la efectuarea vaccinărilor obligatorii pentru copii... Intram din casă în casă, mai toate femeile aveau copii mici, turnați cu duiumul... presupun că era singura lor distracție... omul venea cam cherchelit de la crâșmă și mai „făcea“ un copil, indiferent de mizeria în care trăia... De unde și expresia: „Dăm din craci ca cei săraci!“... Nu scriu un roman, e adevărat, doar schițez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
clipești ca să nu pară că ești nebun... C.S.: Hai acum zi-o și pe aia cu omida. E.Z.: Da, hai că acum mi-am adus aminte. Mie nu-mi plac omizile și era o vreme când în Capitală erau cu duiumul. Și mă duc la frumosul jurnal, eram singură în ziua aia pentru că era Cosmin liber și, ca un făcut, pe masa mea, în studio, o omidă chiar lângă foile mele. Din fericire nu intrasem încă în live, am dat-o
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
din cap: — Depinde de anotimp. Primăvara e cel mai rău; primăvara nu mor prea mulți oameni. Însă după aia vine vara, cel mai aglomerat anotimp. Dacă se fac aproape optzeci de grade, e o nebunie pentru noi, avem morți cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
impresia că așa stau lucrurile. Acum, că m-am grăbit, e necesar să rescriu totul, de la început, iar, după aceea, să am grijă și să folosesc numai persoana întâi plural... “Ne-am întrebat, adesea, de ce noi, care știm pedagogie cu duiumul (cel puțin așa ne place să pretindem și așa i-am făcut pe mulți să creadă) și pe care-o aplicăm (sau ar trebui s-o aplicăm) măiestrit, de fiecare dată când este cazul, cu proprii noștri elevi, nu știm
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
putea, până la baie. Senzația de greață s-a accentuat. Vomit. Iar vomit. Acum, parcă-mi e mai bine. După ce mă spăl, mă întorc la birou. Ca din întâmplare, ochii-mi cad pe o foaie de hârtie. Descifrez: “...știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de a voma iar revine. Iau scrisoarea, o pun în plic, lipesc totul, apoi împăturesc o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în artă face și ea parte din prejudecata multora care, ratând, fie viața, fie opera, au dat-o, nu neapărat din voia lor, ci din cauza contextelor sociale în care trăiau, pe calea nebuniei. Exemplele celebre de artiști nebuni sunt cu duiumul. Opera multora a rămas posterității nu ca un exemplu al nebuniei lor, ci ca o modalitate extraordinară de trăire artistică, de valoare, pe care n-o poate da lumii un nebun, fie că se uită în trecut, ori un prost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
artă naivă iugoslave sau de prin Haiti, știu sigur că voi găsi alte tablouri pe aceeași temă, dacă nu cumva și personaje în aceleași poziții. De altfel, oricine studiază cât de cât istoria artei, se pot găsi exemple similare cu duiumul. Am revăzut recent filmul „Pisica albă, pisica neagră”, în regia lui Emir Kusturica și muzica inconfundabilă a lui Goran Bregovic. In film sunt o serie de scene tipice sau „clasice” pentru pictura naivă și mă întreb dacă nu cumva regizorul
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
avut-o, în minutul 70, s-a datorat unei pase prea încete a lui Eudean către propriul portar, însă Stamatin a ieșit inspirat și l-a blocat pe Dediu. În rest, o dominare oarbă a gazdelor, trageri de timp cu duiumul ale oaspeților, după principiul “scopul scuză mijloacele”. Cu toate acestea, echipa lui Gheorghe Poenaru ar fi putut da lovitura în cel de-al doilea minut de prelungiri, însă excelentul Satco a respins de lângă bară șutul lui Luncanu. Inspirată delegarea lui
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
repriză, greșelile lor penibile au fost făcute în ambele direcții, în partea secundă a meciului, probabil și la presiunea mașinii de zgomote de pe banca dinamovistă, Dinu și Șerbu au greșit într-un singur sens - împotriva gazdelor. Forțări în atac cu duiumul la gazde și nesancționate la oaspeți, pași nesancționați în repetate rânduri la dinamoviști, atacuri ale oaspeților prelungite peste orice limită regulamentară, aruncări de la 7 metri neacordate băcăuanilor cu toate că apărătorii adverși erau cu ambele picioare în semicerc plus - bomboana de pe coliva
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să ia ca exemplu un stat european autentic, nu un model abstract, inexistent în realitate.Prin urmare, am ales ca model Italia, gândindu-mă că e țara cea mai apropiată de noi: origine comună, atitudini general umane asemănătoare, afinități cu duiumul. Din păcate, n-am reușit să găsesc prea multe lucruri utile pentru europenizarea rapidă a României. Nici spiritul de justiție al italienilor, nici serviciile publice, nici comportamentul la volan nu diferă de cel al românilor decât, eventual, pe partea negativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
nu am încercat... Adevăru-i că nu am încercat un jurnal decât sporadic, nesemnificativ la măduva osului de scriitor. Să mă gândesc acum de ce... Probabil fiindcă scriam ca nebunul, copleșit de lumina și peisajul dumnezeiesc din Dolhasca, da, împușcam scrisori cu duiumul, în lanț de păpădii, odată declanșat mecanismul suav, nemaiputându-se opri nici cu forța, la zeci de oameni, pe unii necunoscându-i nici în ziua de azi... alții devenindu-mi prieteni trainici, pe viață și... pe moarte... ba chiar, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
un mesaj scris cu litere foarte mari și foarte roșii...Ei, era un profil, ca alte mii și mii de profile care s-au înmulțit în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu dea o masă de pomină, cu zeci și zeci de invitați de seamă, cât timp îl avea pe Ivan la bord. Îl am pe rus cu mine. Gătește rață la cuptor cu nuci și inimi de palmier! Veneau cu duiumul. Ambasadori, viceregi, conți, ban cheri, ne gustori, cântăreți de operă și pictori de-ale căror pânze gemeau muzeele lumii. La Helsinki și la Moscova, în urma unor agape cu creveți și alge servite în coajă de nucă de cocos și ornate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]