264 matches
-
pe care i-l dăruise doamna și care-i venea de minune. Părea o dansatoare de cabaret cu gesturile acelea studiate care n-o prindeau de loc. Ce-i drept, Însă, metisa era superbă și Palomino Îi făcea poze cu duiumul, din toate unghiurile, În alb și negru, pînă și În tehnicolor, cum spunea el și orele treceau, iar bietului Julius i se urîse așteptînd. În cele din urmă o zbughi. Recunoscu ușor drumul spre partea de jos a orașului: trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
impresia că așa stau lucrurile. Acum, că m-am grăbit, e necesar să rescriu totul, de la început, iar, după aceea, să am grijă și să folosesc numai persoana întâi plural... “Ne-am întrebat, adesea, de ce noi, care știm pedagogie cu duiumul (cel puțin așa ne place să pretindem și așa i-am făcut pe mulți să creadă) și pe care-o aplicăm (sau ar trebui s-o aplicăm) măiestrit, de fiecare dată când este cazul, cu proprii noștri elevi, nu știm
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
putea, până la baie. Senzația de greață s-a accentuat. Vomit. Iar vomit. Acum, parcă-mi e mai bine. După ce mă spăl, mă întorc la birou. Ca din întâmplare, ochii-mi cad pe o foaie de hârtie. Descifrez: “...știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de a voma iar revine. Iau scrisoarea, o pun în plic, lipesc totul, apoi împăturesc o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la Phyllis, Piram și Tisbe, la toate Julietele, Ofeliile, Margaretele și Kareninele cu tot neamul lor cel adormit pe scene sau prin cărți, în fine, întreaga cohortă a exemplarelor nefericite, ucise sau sinucise din dragoste. „Mai sunt și alții, cu duiumul, dar le-am uitat numele“, spunea. „Bătrânul susține că în nici unul din cazurile amintite nu e vorba de dragoste. E drept, mai recunoaște și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avem foști colaboratori ai securității care sunt încadrați în posturi de prim rang? La noi și cei dovediți cu acte în regulă de colaboratori notorii, gen Dan Voiculescu, mănâncă lut și pământ - și neagă orice acuzație deși a turnat cu duiumul contra bani pe mulți străini și chiar rude apropiate, față de care mima dragostea de rudenie. Cum să mai ai încredere în acest fel de oameni care, prin poziția lor în economie și mass media, își iau în serios misiunea de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din cap: — Depinde de anotimp. Primăvara e cel mai rău; primăvara nu mor prea mulți oameni. Însă după aia vine vara, cel mai aglomerat anotimp. Dacă se fac aproape optzeci de grade, e o nebunie pentru noi, avem morți cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să mă simt stîngace și prăfuită. — Noi ne-am mai Întîlnit. Înregistrez aceste cuvinte cînd strîng mîna unui bărbat a cărui față Îmi pare vag cunoscută. Dar fețele tuturor celor din Încăpere Îmi par ușor familiare, căci ele apar cu duiumul În paginile revistelor, În fiecare zi. Îmi mijesc puțin ochii, Încerc să-mi dau seama de unde să-l iau. SÎnt convinsă că nu-i doar o poză dintr-o revistă și că vocea lui Îmi e și ea familiară. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
propria vilă. Vile și iar vile! Vile lângă vile, și vile peste vile. Nu conta că este același model. Să fie, numai; să fie vile! Banii să nu rămână neconsumați, și, locul acela, să nu rămână gol. Deci, vile, cu duiumul! Oare ce-i cu ăștia, se Întreba, câte un trecător? Ce-i cu această seminție de buhușani, care nu lasă loc, nici măcar unei cât de mici raze de soare, să atingă pământul, de potopul acesta de vile? Ce să fie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
umbra prea multă și prea răcoroasă, când de soarele prea puternic, și, de eventualele ploi. Și vaca turistică și-a Început vilegiatura. Moș Costică, alături, nelipsit, pentru a face prezentările de rigoare, pentru a da explicații, care se cereau, cu duiumul. Până la urmă, săturându-se de stat În picioare, a găsit o metodă, care-i permitea să se mai așeze, din când În când, pe marginea remorcii, privind și admirând câmpurile pe lângă care trecea, ori casele de prin localitățile pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
amestecară niște chelneri și alți negustori, dar Sandu și Nicu-Piele au terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să crape oglinzi. Bătrânul se aplecă, indignat, lovind cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care Yourcenar o încuraja). Iubita ei era o ipohondră de bună-credință, bolnavă curent, cu dureri de cap, suferind de febre și dureri. Momentele maxime de activitate maniacă erau de obicei urmate de stări de depresie. Toanele Margueritei erau cu duiumul. Grace Frick la Universitatea Yale Nu există o istorie de caz, dar un studiu sistematic ar demonstra că bolile îi asigurau protecție și susținere 7. Grace le-a înțeles și le-a luat asupra sa cu altruism. Când ea însăși
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru cineva. Și-a dorit cu ardoare viața unei femei din lumea beletristicii, neîndatorată nimănui cu excepția propriei conștiințe. Marea lor prietenă, Natalie Barney, îi trimitea cecuri. Extrovertită ca și Marguerite, esențialmente lesbiană, la fel de histrionică și flamboiantă, Barney risipea bani cu duiumul pentru ea și prietenii ei din salonul ei parizian de pe strada Jacob, numărul 20. Întrunirile de la miezul nopții, seratele la lumina lumânărilor și supeurile cu caviar erau servite cu generozitate și altor feministe. În contrast, Yourcenar și Frick supraviețuiau sărăcăcios
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
să nu te vadă cât de sluțit ești! Aia din dreapta mi se potrivește mie ca o mănușă. Mă învoiesc de la căpitan și mă duc s-o cer de nevastă! Glume de acestea, precum și altele mult mai deochiate se făceau cu duiumul. Cert era că, toți cei zece militari din același cort cu Bidaru, după două nopți de când și-au instalat tabăra în locul respectiv, s-au hotărât să deschidă câte o cutie de conserve, fiecare din propria-i raniță. Când erau să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Sunătură se numește, Iar sunarea slabă, tare, Iscă-se din vreo mișcare Și cum numai chiar ce este, într aievea, nu-n poveste, Poate fi și în mișcare, Musai că orice sunare Trâmbițează că ceva Află-se pe undeva. Sunături, duium, duium, Spre urechi își taie drum Acolo, de cum pătrund, Rareori de se ascund, Bucuroase trec în guri, Dar... cu chip de numituri, Pe temei nezdruncinat, Celora de le-au iscat Și mai cui, în vreo măsură, Dovedește legătură Cu pricina
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
se numește, Iar sunarea slabă, tare, Iscă-se din vreo mișcare Și cum numai chiar ce este, într aievea, nu-n poveste, Poate fi și în mișcare, Musai că orice sunare Trâmbițează că ceva Află-se pe undeva. Sunături, duium, duium, Spre urechi își taie drum Acolo, de cum pătrund, Rareori de se ascund, Bucuroase trec în guri, Dar... cu chip de numituri, Pe temei nezdruncinat, Celora de le-au iscat Și mai cui, în vreo măsură, Dovedește legătură Cu pricina ceea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de Sus. Tot astfel, pasul Giuvala, din culoarul Bran Rucăr, unește bazinul Oltului superior de cel al Argeșului, prin intermediul afluenților Bârsa, respectiv Râul Târgului / Dâmbovița, cu posibilitatea de derivație și spre bazinul Ialomiței. Ni se deschid în fața ochilor căi, cu duiumul, care ne duc din Ardeal spre toate direcțiile din Muntenia. Nu foarte departe de pasul Predeal, se află un alt exemplu important... Pasul Oituz unește bazinul Oltului superior de cel al Siretului Inferior, prin intermediul afluenților Râul Negru, respectiv Oituz Trotuș
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nouă bucurie, editînd Istoria urîtului, apărută sub îngrijirea lui Umberto Eco, în traducerea Oanei Sălișteanu și Anamariei Gebăilă. Cele două volume monumentale încear-că să reconstituie o istorie a ideilor estetice de-a lungul timpului. Dacă pentru frumusețe avem definiții cu duiumul, urîtul a fost definit cel mai adesea drept opusul frumosului. Analizate de-a lungul civilizației occidentale, cele două istorii au trăsături comune, iar în artă ele sunt greu de separat întotdeauna la fel de net, date fiind gusturile schimbătoare și oricum împărțite
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de șomaj, li se dădeau salarii; salariul ajungea pentru că n-aveai ce cumpăra cu el; iar odinea și disciplina erau cele din orice pușcărie. E clar? Marieta: (presată de întrebare și de lipsa unui răspuns clar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
era printre oameni și așteptarea lor i-ar fi dat timp să găsească o altă soluție. Se simțea ca în război, ca un soldat, de fapt ofițer sună mai bine, ca un ofițer singuratic ce are de înfruntat inamici cu duiumul și peste care-ar putea da pretutindeni. Asta nu-i rău. Ca să piardă timpul pînă se va duce la Alin, a decis să iscodească imaginativ trecătorii întîmplători de pe poziția unei bănci dintr-un parc din centrul orașului, zonă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ci episoadele literaturii române vechi erau discutate și contextualizate în ansamblul fenomenului literar național. E drept, încercările se dovedeau încă timide, deoarece "iepoca" nu se arăta de loc îngăduitoare. Constrângerile ideologice retezau cu tăișul lor nemilos elanuri, interdicțiile funcționau cu duiumul, iar accesul la fondurile secrete era menținut cu încăpățânare în vigoare, ceea ce nu permitea restituirile necesare. În plus, lagărul ridica alte și alte rețele de sârmă ghimpată spre lumea occidentală, cea care își pusese amprenta binefăcătoare asupra modelului nostru cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Conform documentelor, fetele de la liceul ortodox au prestat și această muncă. Tot în 1943, primarul orașului, prof. Constantin Capră, a cerut conducerii liceului 5 fete pentru a face muncă de secretariat. În arhivele acestui fond sunt astfel de exemple cu duiumul dar ne-a mai reținut atenția și faptul că la începutul anului 1945, conducerea liceului punea la dispoziția rușilor întreaga clădire în eventualitatea constituirii unui spital militar de campanie, lucru care, din fericire, nu s-a mai întâmplat. Nu putem
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe care nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea la zăcut în butoiașe din lemn tot de dud. Eu mâncam dude
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
n-ar exista critici cu discernământ și simț al taxinomiilor, ci fiindcă întrebarea însăși e subminată de un fel de prejudecată, aproape generală mai cu seamă între poeți (afli între ei snobi, izmeniți și mistici ai ideii de poezie cu duiumul) că - la fel ca și mama - poezia e numai una, că poetul cântă precum pasărea atunci când divina inspirațiune coboară peste el. Că poezia e de fapt un fel de țipăt modulat, asemeni celui de agonie sau de plăcere orgasmică. A
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]