20,245 matches
-
în codrul stins prind clipa Să mă plimb cu moale pas. Luna prin stejari coboară, Vin zefirii mai întîi Și mestecenii presară Peste noapte dulci tămîi. Inima, o, cum tresare Cînd prin suflet trec fiori De prin tufele-n răcoare! Dulce noapte de splendori! Ce extaz! Ce bucurie! Totuși, sfinte cer, așa Nopți eu ți-aș lăsa și-o mie, Una draga de mi-ar da. Către Charlotte von Stein Pentru ce mi-ai dat privirea-adîncă, Grea de presimțiri, în viitor
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
era o hârtie ruptă în mii de bucăți", "cerul era ca o cârpă, o plasă enormă de muselină contra țânțarilor", "taci ca o lampă de abajur în care se sinucid noaptea fluturii", "mergeam ca spre viață sau ca spre o dulce pierdere"... Cinematografice prin mobilitatea percepției și prin acuratețea detaliului, prozele nu dezvoltă un epic propriu-zis, poate cu excepția Duminicii muților. Gesturile și mișcările converg mai degrabă spre semnificativ, sunt oarecum supravegheate și ușor construite. Poate de aceea, de pildă, Eugen Negrici
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
capturat: Seara se furișează în urbe cu pași catifelați. Păsările ciripesc vesele în căutarea unor culcușuri pentru noapte. Vîntul adie leneș și stîrnește o ploaie de miresme. Prin parcuri îndrăgostiții rătăcesc îmbătați de vraja lunii. Departe se aude un zvon dulce de ghitară. Cam așa ar descrie decoru' un autor idilic". (p. 30) Din păcate însă romanul lui George Arion este deficitar exact la acest nivel al limbajului. Monologul epic al lui Robert Gal (după model Marlowe) are un soi de
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
și jucăușă) a triunghiului discreție-impertinență-ipocrizie, primul roman al lui Andrei Bodiu "altoiește" în mediul academic spiritul Thelčmei: Fă ce poftești! În rest, micile "conspirații" și interese rămîn, pe mai departe, "îngropate" sub stratul gros de pudră. Spre a fi mai dulce somnul fericiților eroi...
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
ca râul care curge nencetat/ Acel râu trece p-o vale, pe câmpie, printre flori/ iar prin relele vieții e mai greu să te strecori". Sau: "A mea durere, trecut un arc/ ea nici crește, nici va scădea/ Și fericită, dulce uitare/ ce crezi că cearcă inima mea." Caracterizarea complexă a lui Mureșanu, "preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet", putea să-și tragă măcar substanța din exemplificările Elementelor de poetică pentru că unele fragmente din poezia autorului Răsunetului sunt semnate cu pseudonimul
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie" (p. 64-65). Urmează imediat primul sărut, care face ca ochii fetei să se aprindă "într-o văpaie neagră" (p. 66), iar sentimentele se instalează într-o "boală grabnică, arzătoare și dulce, care - după cum recunoaște boierul - mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire!" (p. 67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
întunecarea tragică a tonalității re minor. Pe scena încărcată de mai multe tipuri de limbaje teatrale aleargă rotindu-se într-o continuitate strânsă a mișcărilor, reacțiilor, contrastelor de caractere, aleargă disperările Elvirei (Wittinger Gertrůd), zburdălnicia delicioasă a Zerlinei (Hercenik Anna, dulce, dolofănică, senzual candidă în grația cântului), violența unui amor irepresibil pentru ucigașul tatălui ei Donna Anna (Gonzales Monica, mai mult crâncenă decât patetică) , ridicolul întruchipat de Mazetto (Habétler András), Comandorul lovit mortal de o mână înarmată pe care o pândește
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
profesorul Eduard Gruber pare a se fi achitat meritoriu de dificila lui sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
acestea priveau pe toată lumea. Oamenii se urmăreau, se invidiau, dar se și ajutau. Cum să nu iubești locul unde ai văzut lumina zilei și de unde fiecare pietricică ți s-a încrustat în amintire? Anton se simțea și el cuprins de dulcea inerție a provinciei rusești. Dar în același timp suferea că aparține acestei populații amorfe care nici măcar nu credea într-un viitor mai bun. El însă, în ciuda vîrstei fragede, simțea o nevoie extraordinară de speranță. Presimțea că viitorul lui nu e
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
această formă esențială a libertății, atunci i se pune pumnul în gură, este luat golănește peste picior, minimalizat, etichetat în fel și chip, azvîrlit de-a dreptul în derizoriu, în penitenta socială, în marginalizare. Sau cel puțin aceasta este iluzia dulce a unei izbînzi facile, care face să fiarbă sosul vanității multora. Peste măsură. Tipul de umilință la care incearca unii și alții să ne supună nu mai are la celălalt capăt moartea. Te poti apară, poti protesta, dar nu mai
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
punctul de a face decisivul pas către Uniunea Europeană, este curioasa înțelegere a uzului cifrelor arabe, paradoxal chiar de către acei campioni care le folosesc în manevrarea banului public. Ban care are fericita capacitate de a se deplasa din vistieriile statului către dulci, intime conturi personale în țărișoara noastră, cât și peste hotare, unde e mai bine apărat de umezeală și de lumină. Unde visul galeș al Floridei și-al ostroavelor Antile excelează și prin discreție. Iar problemele inflației te lasă rece. O
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
să-i stingi suspinul desuet. împotrivit pe singurul său gînd, se-ntoarce-n arcuri cîntecul plăpînd și lasă semn, ca dintr-un zbor ținut, rugina lui pe degete de lut. Polen de chin pe albe cinci petale, fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus, - și iartă ornicului nesupus cînd încă plînge-n degetele Tale. Specialitatea lui Vinea sînt comparațiile de o mare frumusețe: "O tistețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp" sau: "Dobrogea sonoră ca lemnul de vioară" sau "priveliștea lenevește
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
de două / sute cincizeci de ori mai nouă / și clară ca un glob de rouă, / cu franjuri, panglici, curbilinii / de octopuși sau de actinii / ce-și unduie și-nvoaltă clinii, / necontenind să se bifurce / asemeni limbilor bisulce / de viperă cu șuier dulce, - / coada căluților de mare, / de-atâtea zeci de ori mai mare, / e o dantelă, fiecare, / cu ochiuri multe, ca ajurul / care-și urzește împrejurul / nucleelor textile șnurul / și se învolbură în ritmul / impus de, numai, logaritmul / spiralei, - care-i algoritmul
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
exemplele actuale sănt numeroase, ăn presă: "Deh, amăndoi au acum familii, copii... " (EZ 3361, 2003, 9); "această aniversare, fără caviar, că deh, famelie mare, renumerație după buget " (EZ 2.12.1999); "e și filozofie despre care poți zice "deh, ce dulce naivitate " " (Formula As, 440, 2000) și ăn internet: "i se ănchină tot amărâtul cu respect că deh! are și limbutza veninoasă " (FRL = Forum România Liberă - 15.03.2002). Eh, ăn schimb, există ăn DEX, ca intrare separată, alături de e și
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea lui zero 21 (Alldahin) Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool împachetat ca o rugăciune-n ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată obosit, căutând trecerea Își face făcătorul facerea Face și desface Tot ce-i lipsit de greșeală Uneori tace Măcinat de boală Căutarea lui zero 18 (Pour Mörike) Ușor ca
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Totuși, nimerește, cînd și cînd, calmul delicat al "închiderii": "am adormit și am visat. am dormit/ și am visat că/ mormîntul meu se sapă într-o burtă de fată./ într-o burtă care n-a ajuns încă abdomen./ e încă, dulce, burticică." Mai ales despre "închidere" scrie Ioan Es. Pop, despre Ieud, despre București apoi, spații limitate, niciodată îndeajuns de libere, de goale. E un poet al navetei imposibile, anti-călătorul dintr-un anti-Budila Expres: "a zis învățătoarea în clasa a patra
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
te reprezintă numai în relațiile... interne?" Conversația părea să se oprească aici. O fracțiune de secundă, domnișoara a părut că meditează intens. Apoi, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles că una e viața și alta politica, mi-a zâmbit dulce: "Nu e numai părerea mea! S-a spus și la televizor!" De data asta, chiar n-am mai avut nimic de spus. Poate doar să constat că întotdeauna chelia din realitate e mai simpatică decât aceea de la televizor. Una peste
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
dialog european peste capul literaturii din România. E condamnată la un regionalism din care, deocamdată, nu are cum să iasă decât vărsându-se în marea literatură română - cea fără granițe. Dar e ca și cum se varsă Nistrul în mare: apele lui dulci se pierd în anonimat, nu le mai poți identifica în marea indistinctă și nepăsătoare a apei sărate. Toată vara lui 2004 am citit pe rupte literatură basarabeană. Știu că nu-i de ajuns, dar am citit - nu puțin - și anii
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
profesorimii o dovedește uriașa grosolănie de-a face o ofertă valabilă doar câteva ore: de la șapte seara la zece dimineața! Culmea e că reprezentanții a jumătate dintre sindicaliști, în loc să le dea domnilor guvernanți cu scaunele în cap, le-au sărutat dulce poala și s-au prezentat în fața națiunii ca ditamai învingătorii. Deși au ieșit la iveală nenumărate ilegalități, ei au tăcut mîlc. Cea mai șocantă dintre ele este că în ultimii nouă ani salariile de bază sunt calculate în mod fraudulos
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
te-am iubit, Șatra; cu câte două: G. Călinescu, Bietul Ioanide, Scrinul negru; Marin Preda, Moromeții, Viața ca o pradă (putea fi altul în loc de ultimul); Nicolae Breban, Animale bolnave, Bunavestire; Augustin Buzura, Fețele tăcerii, Drumul cenușii, și Petru Popescu, Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei. Cu câte un roman figurează: V. Voiculescu, Radu Tudoran, Ioana Postelnicu, Virgil Gheorghiu, Fănuș Neagu, Al. Ivasiuc, D. R. Popescu, George Bălăiță,, Sorin Titel, Ștefan Agopian, Gabriela Adameșteanu, Mircea Nedelciu și Marin Mincu. Lipsind în
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
Bucureștiului erau cuprinși de frigurile veseliei și ale plăcerii. Ulițele mari și mici erau măturate și stropite cu apă; prăvăliile negustorilor și casele boerilor erau împodobite cu ramuri de salcie și de iarbă verde. Un cer senin și un soare dulce, primăvăratec, veneau să completeze acest cadru magnific... Rânzei azi face parte din P.F.I. ceea ce înseamnă partidul foștilor informatori aflați la putere, aliat recent cu un alt partid, nou, mic, dar bătăios, supranumit PSIVIR... adică partidul intelectualilor veșnic înșelați din România
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie a Mării Negre. Sulina s-a născut din ape ca Afrodita, crește din ape ca lintița, se înmulțește în apa dulce a Dunării și se retarge în apa sărată a mării ca peștii fosili, cu memoria deambulării prin apele erelor geologice încă activă, este ambiguă ca o femeie, dulce și sărată în același timp, și vulnerabilă ca un fluture. La Sulina
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
ape ca Afrodita, crește din ape ca lintița, se înmulțește în apa dulce a Dunării și se retarge în apa sărată a mării ca peștii fosili, cu memoria deambulării prin apele erelor geologice încă activă, este ambiguă ca o femeie, dulce și sărată în același timp, și vulnerabilă ca un fluture. La Sulina totul se mișcă, strălucește și dispare. Ea are doar șase străzi, un fel de reflexe ale apei si ele, copii aproximative în pămînt și în colb, care curg
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]